Cheltuiți! (cu măsură)… continuare

Aici este prima parte.

Data trecută am introdus personajele urmărite de documentarul despre „penny pinchers”. Cei prezentați ajungeau la performanțe fabuloase din punctul de vedere al economiilor făcute. Deși pot aprecia frugalitatea și cheltuitul inteligent al banilor, nici unul dintre ei nu mi-a stârnit admirația. De ce? Pentru că nici unul din ei nu vedea valoare în moderație cu toate sensurile ei, inclusiv moderație în moderațieContinue reading Cheltuiți! (cu măsură)… continuare

Viața e scurtă. Cheltuiți! (cu măsură)

Am urmărit acum câteva zile un documentar cu „penny pinchers” din Marea Britanie. Nu știu cum s-ar traduce în românește decât prin “zgârciți” pentru că, din nefericire, în cultura noastră cine nu se sparge în figuri este musai zgărcit. În acest caz, totuși, definiția se potrivește pentru că sensul “pișcătorilor de bănuți” nu este de om echilibrat în cheltuieli ci, efectiv, de cineva care luptă pentru fiecare cent/penny/bănuț. Documentarul urmărea o sumă de caractere, fiecare original în modul în care economisea. Aș fi putut să-i admir pentru perseverență și eficiență dacă, în plăcerea sportului, n-ar fi mers prea departe. Sunt cazuri demne de analizat, din care putem extrage, simultan și un „Așa DA” și un „Așa NU” (sau „Nici chiar așa”).

Continue reading Viața e scurtă. Cheltuiți! (cu măsură)

Bilanț personal 2016

Când am început acest blog am spus că nu este vorba de bani. Banii sunt doar un instrument al vieții noastre – ne fac viața mai bună sau mai rea, ne ocrotesc liniștea sau ne sfâșie zilele. Cultura noastră nu are o relație normală cu banii. Fie vorbim prea mult despre ei, fie avem o stânjeneală de a vorbi despre ei – mai ales cu prietenii, cu cei dragi – și, prin aceasta, riscăm să ne vârâm în tot soiul de neînțelegeri și să ne stricăm relații personale.

Am plecat la drum cu gândul că pot împărți metode și sfaturi despre cum își poate găsi omul de rând, cel cu slujbă, salar și aspirații normale, prosperitatea și prin aceasta pacea financiară. Acum nu mai sunt atât de optimist. Am oarece idei de ce se-ntâmplă asta – dar ar fi o discuție prea aprofundată despre tarele culturii noastre care ar plictisi.

Așa că acum voi scrie doar despre mine, pentru mine și, dacă vă stimulează în oarecare fel, mă bucur sincer. Continue reading Bilanț personal 2016

Risipa guvernamentală din Canada

Decernate în fiecare an celor mai risipitoare departamente și proiecte guvernamentale

Așa cum vă spuneam altădată, există 4 metode de a cheltui banii:

  1. Banii tăi pe alte persoane. Atunci ești interesat(ă) doar de cost – să fie cât mai mic.
  2. Banii altora pentru tine.  Atunci ești interesat(ă) doar de calitate – cea mai înaltă calitate.
  3. Banii tăi pe tine însuți/însăți. Atunci ești interesat(ă) și de calitate și de preț, de acel raport calitate/preț cât mai mare.
  4. Banii altora pe alții. În acest caz nici prețul și nici calitatea nu sunt interesante.

Din nefericire, guvernul se înscrie la #4 și din acest motiv lucrurile nu merg nicăieri în lume foarte bine. Pentru ilustrarea situației din Canada am folosit a 18a ediție a decernării premiilor TEDDY pentru risipă guvernamentală (clickuiți pentru sursa originală – EN)  Continue reading Risipa guvernamentală din Canada

Cea mai rea otravă pentru România…

… dintre multele cu care țara și oamenii se confruntă.

Este o părere încetățenită, deși aproape niciodată susținută cu numere, că risipa, incompetența și corupția sunt blestemele care țin România pe treapta de jos a UE. N-am să spun că nu există adevăr în această afirmație. Există. Și totuși, afirm și voi susține mai departe părerea mea cu numere, corupția și risipa sunt cancere secundare care afectează nivelul de trai prin consecințe colaterale, necontrolate. Cel mai mare blestem, cea mai mare otravă este economia neperformantă și nivelul scăzut de colectare a taxelor (nu vorbim aici de cum simte omul de rând birurile la care-i supus cotidian ci de colectarea taxelor la toate activitățile economice).  Continue reading Cea mai rea otravă pentru România…

Practica ne salvează din brațele teoriei

Am mai spus – știu cât de intimidant poate fi investirea printr-un brokeraj, la una din bursele lumii (NYSE, TSX, LSE, DAX etc.). Dar nu trebuie să fie și acum voi demonstra cu poze că achiziționarea câtorva acțiuni ale unei companii sau a câtorva unități ale unui ETF este un proces simplu, intuitiv.

Pozele sunt luate din contul meu de investiții de la Questrade. La alt brokerage, lucrurile vor arăta diferit (fiecare intituție are o platformă proprie, la care interfața nu va fi identică – dar conceptul este similar). Continue reading Practica ne salvează din brațele teoriei

ABC-ul investiției la Bursă

INTRODUCERE (puteți sări peste dacă vă grăbiți): Am realizat, vorbind cu cineva că încercam să educ publicul în vehiculele de investiții plecând din clasa a VIa și clasele primare. Așa că am decis să corectez problema, și să încep cu începutul. Nu este nici o rușine – și eu am început cu “Ghidul Idiotului în Investiții”.

DE CE?

Vrei să rămâi unul din acei care se zbat de la salar la salar o viață-ntreagă? Vrei să muncești ca un disperat ca apoi toți banii să ți se ducă în rate și dobânzi? Vrei să te-nvârtești pe o roată de hamster, mereu cu un pas în urma plăților? Vrei să ajungi un pensionar care urlă mereu de disperare când nu este ales guvernul/partidul magic care face din rahat pensii de zeci de mii de euro? Crezi că guvernul, băncile etc. mor de grija ta și că-ți vor asigura o viață prosperă? Ești sigur că nu-ți vei pierde niciodată slujba? Atunci nu citi mai departe. Faci bine ceea ce faci! Continue reading ABC-ul investiției la Bursă

Globalizare. De ce?

Răspunsul scurt este „pentru că…”. Completați cu ce doriți. De exemplu „…acum, cu această lume conectată, putem s-o facem”, „…este bine (și oarecum rău) pentru economiile mici”, „… este bine pentru consumator” ș.a.m.d.

Planeta InterconectatăVă mărturisesc sincer: mi-ar plăcea la nebunie să trăiesc viața părinților mei. Evident, nu viața comunistă, ci acea viață stabilă din anii 1965-1980 a omului mediu din partea liberă a lumii. Poate că mă înșel (e chiar probabil să mă înșel din unele privințe) dar atunci oamenii aveau slujbe stabile, de termen lung, care le permitea să planifice anumite aspecte ale vieții. Ciclul de consum era lent și, chiar dacă investeai mult mai mult într-un produs – un mixer cu palete costa, în anii 80, mai mult decât ne costă o mașină de spălat sofisticată în zilele noastre – aveai privilegiul de a primi un produs bun de care puteai face folosință ani sau chiar zeci de ani. Continue reading Globalizare. De ce?

Investiția care mă umple de… mândrie

Profitul obținut din această investiție nu-mi poate plăti nici măcar chiria. Poate vreo excursie – dar să fie una scurtă și ieftină. Și totuși… e investiția care mă face mândru de mine însumi. De ce? Pentru că e investiția pe care am descoperit-o singur-singurel, după modelul clasic pe care-l voi descrie imediat. Nu mi-a fost recomandată de vreo revistă financiară, nu am citit despre ea titluri în ziare, nu mi-a dat nimeni “un pont sigur”.  Continue reading Investiția care mă umple de… mândrie

Profituri uriașe din investiții infailibile

Am mai vorbit de magia dividentelor, mai ales a celor care cresc anual. Astăzi acest articol (link) mi-a readus în vedere ceea ce știam – că sunt companii care plătesc dividente încă din secolul al XIX-lea. Am ales unul din cele mai plictisitoare și conservative exemple tocmai pentru siguranța și stabilitatea pe care le conferă.

Dividentul lor aparent nu este stelar – un 2.5-3.5%. Și totuși, așa cum vă spuneam, după +20 de ani, ajung să plătească 28% în fiecare an. Matematica e de partea mea. Să luăm un caz concret din acea listă prezentată în articol: Consolidate EDISON (link). Continue reading Profituri uriașe din investiții infailibile

Viață. Bunăstare. Echilibru.