Al 2-lea Amendament

Ieri, 25 mai 2022, un tânăr de 18 ani și-a împușcat bunica (care va supraviețui) după care a mers la o școală elementară unde a împușcat 19 copii și doi profesori. Urmăresc cu oroare – de la Columbine încoace (1999) -, ca mai toți oamenii care ascultă știrile, aceste măceluri care se succedează cu o frecvență tot mai mare. Sunt prea multe, prea absurde ca să le enumăr aici. Toți oamenii normali – proponenți sau inamici ai armelor de foc – se cutremură și cer acțiune și totuși masacrele continuă. De ce se întâmplă asta și ce s-ar putea face?

Continue Reading

Blestemul multitasking-ului

LESS IS MORE/Mai puțin înseamnă mai mult – zicală anglosaxonă.

Cândva, ca să fac pe plac unei prietene, am urmărit discursul unui life-style guru. Nu aveam mult respect pentru acești indivizi care-și câștigă pâinea spunându-ne cum să ne trăim viața. Mărturisesc însă că, ascultându-l, am realizat că ei nu sunt problema. Noi suntem problema. Omul era inteligent și spunea lucruri bune. Toată sala îl aproba dând din cap – dar mi-i imaginând cum, odată ieșiți din sală, nu implementează nimic din sfaturile auzite. Toți se întorc să facă rahaturile cu care s-au obișnuit și continuă să se întrebe „De ce nu sunt fericit(ă)?”.

Continue Reading

Noua Dreptate…

… e o nedreptate. Așa funcționăm noi, ca oameni: încercăm mereu să rezolvăm o extremă prin extrema opusă, o nedreptate prin nedreptatea opusă. Luptăm împotriva nazismului raliindu-ne în jurul comuniștilor, împotriva marginalizării unei minorități prin marginalizarea majorității, împotriva Lumii Bărbaților adoptând regulile din Lumea Femeilor.

Continue Reading

Avocatul Diavolului

Astăzi, o jurnalistă româncă, staționată în Austria, a postat un clip de la o nuntă homosexuală. Doi indivizi obezi, bărboși, unul în rochie de mireasă… un spectacol grotesc. Eram pregătit să mă amuz pe baza clipului. Mi-am amintit de povestea când Marcy (Amanda Bearse), vecina corectă din Familia Bundy, povestea că nu l-a invitat pe Al Bundy (Ed O’Neill) la nunta ei lesbiană de teamă că acesta va începe să râdă la văzul a două femei îmbrăcate în frac. Ed O’Neill, într-un interviu paralel, a confirmat că e foarte probabil că s-ar fi stricat de râs. 🙂

Continue Reading

Avem mai mult din ceea ce apreciem. Întotdeauna.

Oamenii simt că nu primesc ceea ce-și doresc. Deși individual nu mă pronunț, social, statistic, mi se pare complet neadevărat. Și nu are importanță la ce se referă când se simt nedreptățiți social – din ce apreciem, din cele ce aplaudăm și lăudăm, din aceea avem mai mult. Dacă nu ne place ce avem trebuie să ne schimbăm gândul și la majoritatea semenilor noștri, și trebuie să aplaudăm mai multe din ceea ce dorim să avem. Trebuie să schimbăm acel group-think care înfierează unele lucruri dar le și aplaudă, concomitent.

Continue Reading

Emoțiile fără rațiune, rațiunea fără emoții

Am mai scris de obsesia mea cu Yin și Yang. Sunt o reprezentare grafică a unor forțe opuse – noapte și zi, bine și rău, emoție și minte. Simbolul e grăitor – universul e împărțit între cele 2 forțe opuse și fiecare conține sâmburele celeilalte forțe.

Am trăit mult timp într-o lume unde rațiunea domina totul. Era normal pentru că viața era infinit mai rea, mai vitregă, și rațiunea ne ajuta s-o navigăm cu succes pentru noi și ai noștri. Semnificațiile psihologice, emoțiile, traumele, pur și simplu nu erau recunoscute. “Ai fost violată? Asta este. spală-te și treci la muncă și zi bine-mersi că nu te-a omorât“, “Te-au înjurat, te-au umilit? Nu uita că bețele și pietrele pot rupe oasele, cuvintele nu pot“. Și nu era bine. Trăiam într-o lume fără empatie, materialist-dialectică, unde tot ce nu poate fi atins nu există. O lume în care ne abuzam unii pe alții fără ca măcar să ne dăm seama. Unele părți ale lumii încă sunt în acel punct. Altele însă au ușurat viața, au dat timp liber omului și acesta a început să se îngrijoreze și pentru alte semenii lui, chiar și pentru lucruri, atitudini, fenomene care nu-l privesc în mod direct.

Continue Reading

O zi productivă

Am primit de la bunul meu prieten Edi, un Seiko stricat, ca material didactic în drumul meu de învățare în măiastra artă de reparare a ceasurilor. După ce m-am chinuit cam 2 săptămâni ca să-i scot capacul din spate – care era ruginit-sudat – am reușit și m-am apucat să dezasamblez mecanismul. Totul a mers bine și, după dezasamblarea completă, ieri am spălat piesele în fluid Zipo (Ronson) și apoi în aparatul ultrasonic. Pentru că era vremea unui film le-am pus la uscat și pregătite pentru asamblare.

Continue Reading

Judecata

Spun oricui stă să mă asculte că nu dau două parale pe una din metodele moderne de semnalare a virtuții: “Eu nu judec“. Mi se pare că-i ca și cum un pește ar spune “Eu nu înot” sau o pasăre “Eu nu zbor“. Indiferent de unde credem că avem judecata, mintea, de la Dumnezeu sau de la Evoluție, e imposibil pentru un om să nu judece. Mintea ne-a fost dată ca să judecăm, ca să raționăm, să comparăm. Deci, pentru mare parte, “Eu nu judec” – chiar dacă ar fi adevărată, dar nu este pentru că eu cred că-i imposibil, s-ar traduce prin “Eu renunț la cel mai mare cadou, la tot ce mă desparte de animale” (da, știu că și animalele au inteligența lor dar nu se pretează la analiză).

Continue Reading

Dezastrul provocat de “Zbor deasupra unui cuib de cuci”

Recunosc, e un titlu-momeală. Romanul excepțional a lui Ken Kensey a fost doar un element, unul extraordinar de puternic, dintr-un dezastru care marchează viața americană chiar și în ziua de astăzi. E un roman excelent, adaptat în tot soiul de dramatizări, spectacole Broadway și, evident, celebrul film cu același nume regizat de Milos Forman și interpretat excepțional de Jack Nicholson. [ Interesant: drepturile de punere în scenă și de film au fost cumpărate de Kirk Douglas care a jucat în prima dramatizare, din 1963. Filmul din 1975, care a luat 5 Oscar-uri, a fost produs de Michael Douglas. ]

Talentul lui Kensey a creat o operă pe care Time Magazine a pus-o pe lista “Cele mai bune 100 romane de limbă engleză, 1923-2005“. Pe bună dreptate. Privită individual, ca o operă de artă, este memorabilă. Filmul este și-mai-și. Dar “Zbor deasupra unui cuib de cuci” e doar vârful unui iceberg care a zguduit societatea americană din rădăcini, cu repercusiuni care sunt vizibile chiar și în ziua de azi, aproape 60 de ani de când a fost lansată cartea. “Zbor…” poate fi înțeleasă doar în contextul larg al criticii adusă psihiatriei mai ales în decadele anilor 60 și 70.

Continue Reading

Focus RS – 10K (3)

Primul Episod
Al Doilea Episod

Impresii personale

Depun mărturie pentru manevrabilitatea ei. Este impecabilă, pentru mine. Am încercat să iau curbe de 90grade pe zăpadă și simți cum mașina se luptă cu dobitocenia ta, a manevrei, și te ține pe linia dorită. Când schimbi benzile ai senzația că te pune cu mâna. Poți să faci această manevră oricât de brutal (am încercat pe drumuri pustii) și vei fi în siguranță datorită suspensiilor tari/foarte tari. M-am străduit s-o aduc la limită dar nu am reușit – am luat curbe strânse cu 90 kmph, la intrarea pe autostradă, pe breteaua unde cu Sonata mea n-aș depăși 60 (simțindu-mă nesigur), cu RS-ul am ajuns la 110 și simțeam că sunt departe de limita ei. Sigur, nu am condus atât de multe mașini ca să am termene de comparație corecte. Dar invidizi ca Doug de Muro, care au condus de la Aston Martin la Ferrari-uri, sunt încă impresionați de tot ce poate oferi RS-ul cu o fracție de preț (clipul acesta).

Așa cum spun toți cei care discută despre ea, pot confirma că mașina nu e făcută pentru confort. Chiar și în modul Normal, confortul de condus e marginal – cauciucurile sunt subțiri, suspensiile tari etc. Nu e o mașină gândită pentru confort. Sigur, ca un est-european, nu mă deranjează drumuri de 4-5h (am fost la Toronto cu ea) dar pentru cine caută plutire și relaxare, nu e o mașină potrivită. Un punct nasol oferit de sistemul ei torque-vectoring este că pe drumuri proaste, denivelate, mai ales când e în modul Sport, mașina interpretează mișcările roților la denivelări ca încercări de a cârmi și amplifică mișcarea.

Bibica la 10K Km, octombrie 2021
Continue Reading