Stoicism 3

Pentru cei ce n-au citit primele 2 părți:
Stoicism 1
Stoicism 2

  1. Acționează – adevăratul stoic este un Războinic al Minții

Dacă, așa cum am văzut, multe lucruri nu sunt sub controlul nostru, de ce ne mai zbatem? N-ar fi mai înțelept să ne relaxăm și să lăsăm lucrurile să curgă de la sine? NU. Lucrurile nu se întâmplă indiferent de ceea ce facem ci împreună cu ceea ce facem. Mi s-a spus „Uneori e mai bine să nu faci nimic” și sunt de acord – dar alteori e mai bine să faci ceva. Nu poți ști care-s acele momente.

Continue Reading

Stoicism 2

Dacă ați pierdut partea 1, citiți-o aici.

3. Concentrează-te pe ceea ce poți controla și acceptă ceea ce nu poți controla. Știm această idee, dacă nu în forma aceasta,  în multe alte zicale populare. O știm dar avem probleme în a o accepta și, deci, în a o aplica.

Ce anume putem controla? Tot ce ține de noi înșine: gândurile, judecățile și acțiune noastre. ALE NOASTRE, nu ale celorlalți. Ce anume nu putem controla? Absolut tot restul – moartea, sănătatea, reputația, acțiunile și gândurile celorlalți.

Continue Reading

Stoicismul, o filosofie pentru mileniul 3

Mulți dintre cei 7.5 miliarde de oameni de pe Terra trăiesc în cea mai bună lume care a existat. Nu înseamnă că e bună pentru toți DAR e mai bună decât a fost lumea părinților și bunicilor lor. Nu pentru puțini ci pentru o covârșitoare majoritate. Viața e mai lungă, foametea e pe cale de dispariție, oamenii – chiar și cei de venituri modeste – pot călători și vizita obiective turistice. Ar trebui să fim fericiți – măcar mai fericiți decât părinții și bunicii noștri. Sau măcar la fel de fericiți. NU SUNTEM.

Continue Reading

Dictatura “Drepturilor Omului”

Susțin definiția democrației ca fiind dictatura majorității. Nu pentru c-ar fi echitabilă – viața nu e echitabilă – ci pentru că e singurul mod în care democrația poate supraviețui și prospera pe termen lung. Dacă ignori voința majorității și o suprascrii cu cea a minorității lucrurile o vor lua la vale. E inevitabil și este logic. Arbitrajul sistemului devine tot mai dificil – pentru că o minoritate se poate divide până la nivelul (teoretic) de 1 individ.

Drepturi umane de bază, cu care am fost mereu de acord
Continue Reading

Lăsați copiii în pace

Este numai normal să avem o fascinație cu copilăria. Toți suntem fascinați de inocența copiilor și trăim în epoca în care ne putem manifesta această fascinație. Simultan ucidem această inocență cu problemele și obsesiile noastre. Nu o ucidem din răutate ci pentru că ne stă în fire să sufocăm, să anihilăm tot ce ne place.

Ce anume ne fascinează la copilărie? Pentru mulți e vorba de timpuri mai simple, mai facile când, evident, nici nu știam cât de bine ne este. E vorba de protecția pe care o primeam de la părinți, de lipsa de griji. Copiii noștri, probabil, nu vor avea o asemenea imagine de protecție pentru că sunt bombardați de noi, de societate, de mass-media, de politicieni cu mesaje îngrozitor de sumbre: planeta e pe moarte, neo-naziștii  preiau puterea și încearcă să asuprească toate categoriile deja asuprite, ne invadează imigranții (sau ticăloșii de neo-naziști vor copiii înecați), femeile sunt violate și abuzate – dacă e să ne luăm după tăria și ținta protestelor asta se întâmplă îndeobște în țările civilizate ș.a.m.d.

Continue Reading

Frumusețe ucigătoare

Sunt multe lucruri dar și vietăți – animale, plante – de o frumusețe deosebită dar extrem de ucigătoare. Nu-mi trece însă nimic mai frumos și mai ucigător decât teoria comunismului. Nu, nici chiar creștinismul pe care l-am transformat dintr-o doctrină a iubirii într-una a măcelăririi tuturor celor ce nu știau dau nu doreau să mănânce trupul și să bea sângele lui Iisus. Creștinismul a făcut milioane de victime în 2000 de ani; comunismul – și ramurile sale, cum e fascismul, sute de milioane în mai puțin de 100.

Continue Reading

Cazul femeii… 5

Citiți prima parte.
Citiți episodul 2.
Citiți episodul 3.
Citiți episodul 4.

Foarte bine. Vă rog s-o faceți. Să le explic și lor ce face fiica dumneavoastră pe Internet.” Atât am apucat să spun că mi-a trântit telefonul în nas. Am rămas la fel de anxios, încă neștiind ce pot să fac ca să mă protejez de această mică-scârbă pusă pe răzbunare. Laptele vărsat nu-l mai puteam pune înapoi în pungă dar cine știe ce mai poate urma? Nu m-aș fi gândit niciodată că va coborî atât de mult dar o făcuse – și devenise periculoasă. Îmi putea ruina șanse la noi slujbe, îmi putea face probleme cu autoritățile – mintea ei, atât de mică și de leneșă la problemele casnice, era extrem de agilă când se concentra pe porcării.

Continue Reading

Cazul femeii… 4

Citiți prima parte.
Citiți episodul 2.
Citiți episodul 3.

Desigur mama noii iubite s-a repezit la oferta de măr otrăvit de la străini. A vorbit cu Diana pe telefon. S-a cutremurat și apoi – așa spune povestea – a insistat zile întregi pe lângă fiica ei că trebuie să audă „adevărul” despre mine. Iar fiica a clacat și a ascultat. Sâmburi de adevăr îmbrăcați în minciuni și exagerări. Cică să nu-și facă planuri pe banii mei pentru că eu n-am nici un ban – toți banii mei sunt investiți în bursă (Bursa mai este, pentru mulți români și nu numai, un loc unde oamenii se duc să-și piardă toți banii). Că ea, Diana, plătise tot și toate în timpul relației noastre, și-n România și-n Canada. Că îi interziceam să se rujeze, să se machieze. Și când noua prietenă a protestat „A stat cu mine 9 zile și nu mi-a spus nici să mă machiez/rujez și nici altfel”, Diana i-a răspuns: „Așa e la început, dar vei vedea adevărata lui față mai târziu”. Femeia are un talent malefic: acela de a lua un sâmbure de adevăr și a-l transforma într-o mare minciună; și când chiar nu găsea argumente, lansa o amenințare vagă lăsând imaginația interlocutoarei să completeze cu cele mai oribile posibilități.

Continue Reading

Cazul femeii… 3

Citiți prima parte.
Citiți episodul 2.

Peste doar o lună am întâlnit pe altcineva. Iarăși pe Facebook. Nu mă criticați pentru viteza cu care m-am mișcat. Finalul cu Diana se petrecuse demult – iar ceea ce se întâmplase era doar o pecetluire a faptului împlinit. În plus, la rugămintea ei așteptasem încă o lună. Chiar îmi amintesc că am crezut absurd că va folosi acea lună pentru ceva special, pentru niște arme secrete cu care să răstoarne soarta războiului nostru. Da´ de unde – nu avea persevernța pentru așa ceva. Credea – în ciuda cuvintelor mele grave– că sunt doar așa, nițeluș nervos, și că-n acea lună mă voi calma. Toată viața ei ieșise din beleuri cu nițică drăgălășenie și nu-i putea trece prin cap că puțină milogeală și pisiceală nu vor merge de data asta.

Bruce’s Pit, un parc din Centura Verde a Ottawei. Ai putea crede că e în sălbăticie – dar se aude vag zgomotul mașinilor de pe autostrada din apropiere. Și totuși e un loc extrem de frumos, cu multe animale sălbatice.
Continue Reading