Spunem „Bună ziua. Ce mai faci?”. Apoi, înainte de răspuns, scoatem celularul și verificăm email-ul, si Facebook-ul, ca gestul să fie mai productiv (o facem, în medie, spune un studiu recent, cam de 150x pe zi). Interlocutorul ne răspunde dar noi ne îndreptăm spre TV și-l deschidem. „Ai văzut că l-au prins pe Hayssam?!” spunem noi deși celălalt ne povestește cu cine s-a întâlnit peste zi (și, în mod cert nu s-a întâlnit cu Hayssam; altfel ar fi la ProTV făcând o relatare, nu lângă noi). Dăm TV-ul mai încet și punem niște muzică pe laptop. Ace of Base ne amintește de timpurile când eram la Costinești și alunecăm în reverie. Pentru 3 secunde – apoi ne amintim si faptul că uram să ascultam Ace of Base de 45 de ori pe zi. Schimbăm piesa înainte de a se termina și, absenți, mângâiem creștetul copilului care a venit să ni se plângă că jucaria lui s-a stricat.
Apoi revenim la discuția cu interlocutorul și ne însoțim datul din cap, plin de înțelegere, cu priviri sticloase. Ironic este ca el/ea ni se plânge de efectul distructiv al epocii moderne asupra relațiilor umane. Suntem de acord. Cu ce?! „Mă scuzi, astăzi sunt puțin împrăștiat(ă)”.
Am vorbit adesea aici de distanțele logice pe care suntem dispuși să le parcurgem pentru a nu ne uita în oglindă și a ne vedea cum suntem. Am mai discutat aici despre pericolul de a ne îmbrățișa defectele cu tandrețea cu care ne îmbrățișăm calitățile. Și, pentru că „multitasking-ul” este o calitate iar ADHD-ul (Attention Deficit and Hyperactivity Disorder) este o boală, e numai natural că ajungem să ne definim prin prima versiune și nu printr-a doua și să ne lăudăm în public cu această „calitate”.
Cred c-am mai pomenit de cuvintele unui „life-style guru” al cărui nume, din nefericire, nu mi-l amintesc. De obicei nu urmăresc asemenea emisiuni pentru că le consider inutile pentru că încearcă să adreseze partea greșită a problemei: oamenii știu prea bine ce greșesc – cu acești guru sau fără ei – numai că nu au voința de a-și îndrepta greșelile. De data aceea am urmărit emisiunea. Reproduc din memorie ce spunea acel „guru” :
„Gândiți-vă la melodia care vă mișcă cel mai mult, care vă place la nebunie și căreia i-ați da un 10. Apoi, gândiți-vă la melodia care încă vă place foarte mult, dar nu chiar atât de mult ca prima. Mă refer la o melodie căreia i-ați da un 9. Acum, gândiți-vă că ascultați amândouă acele melodii SIMULTAN. Ce credeți că veți obține?! O melodie de nota 19?! Nicidecum – o cacofonie, poate demnă de un 2 sau un 3”
Acest articol scoate esența: „A raft of studies has found that, actually, multi-tasking is a good way to do several things badly.” Sau, încă și mai simplu, înțelepciunea populară spune “Less is more” – “Mai puțin este mai mult”.
No Comments