dumnezeul mic

Este Dumnezeu atât de mic încât se supără dacă mănânci o prăjitură în zi de post?! Este Dumnezeu atât de irascibil încât se supără dacă ții post joi și nu vineri?! Este Dumnezeu atât de meschin încât nu primește în Rai copiii care mor înainte de a fi botezați și îi condamnă la Purgatoriu pe cei născuți înainte de Iisus?! Este EL atât de mărunt încât să fie închis în litera unei cărți sau în elucubrațiile haotice ale unui așa numit profet?! Are o criză de nervi dacă spăl în ziua X, care este sărbătoare în Calendarul Ortodox de Rit Nou dar nu și în cel de Rit Vechi? Nu se strică El de râs văzând cum nu ne putem pune de acord când este Paștele sau Crăciunul și nu se întristează când observă ce-am înțeles noi din aceste sărbători?! Dacă e atât de mic, nu are crize de frustrare – așa cum avem toți – când observă că, deși ne-a dăruit rațiune, n-o folosim? Nu bate din picior văzând că ingurgitâm mâncarea mestecată de cine știe ce idiot fără dinți, care și-a descoperit sfințenia într-un loc lipsit de păcat și de tentație?!

Privesc adesea lumea și mă întristez – eu, un agnostic, un om fără osul credinței – că l-am închis pe Dumnezeu în această cutiuță meschină care este mintea noastră sau a celor care au trufia să creadă ca-L cunosc. Dumnezeu ar trebui să fie eliberarea și zvâcnirea spre înalt, nu abandonul, acceptarea, renunțarea.  Și dacă Dumnezeu este atât de mic cum mi se spune că este, ALEG să nu cred în el.


 

4 Comments

  • Felicia

    August 31, 2013 at 12:19 pm Reply

    Buna, Andi.
    Nimeni nu cere nimic de la noi. Noi suntem cei care cerem de la noi insine. Daca nu suntem capabili sa intelegem acest lucru, daca ne este frica sa ne asumam anumite responsabilitati, il gasim pe Dumnezeu, inventam traditii si obiceiuri inutile.
    As mai adauga ceva. Oare e chiar atat de rau Dumnezeu incat sa nu permita femeii in anumita perioada a lunii sa intre in Biserica? Daca in acea perioada simte ca are nevoie de rugaciune, de prezenta divinului? Oare chiar cu adevarat Domnul cere ca copiilor de la 7 ani (atunci cand cresc) sa tina post?

    • andi

      August 31, 2013 at 8:41 pm Reply

      Multumesc, Felicia, pentru completari – intr-adevar exemple concludente ca in loc de a ne ridica noi la dimensiunea Lui, incercam sa-L coboram la dimensiunea noastra.

  • By Andrada

    August 31, 2013 at 12:53 pm Reply

    Bineinteles ca Dumnezeu nu contabilizeaza o prajitura pe care o mancam intr-o zi de post dar se uita cu dragoste la pofta pe care o avem in noi dupa El.
    Bineinteles ca ne primeste pe toti, fara deosebire, in Raiul Lui, dupa ce murim, tot din marea Lui dragoste pentru noi, chiar de-am fi fost, pe durata intregii noastre pribegii pe Pamant, contrariul a ceea ce nu ar fi vreodata un sfant. Bineinteles ca nu se supara daca speli in ziua X sau nu te poti pune de acord in privinta zilei in care vei sarbatori Craciunul sau Pastele. Cred, totusi, ca El vrea ca tu sa faci din viata ta de zi cu zi o sarbatoare plina de lumina, si sa faci asta in numele Lui. Cred, totusi, ca el vrea sa intre mai degraba in templul din inima ta (decat in casa Lui, pe care i-au facut-o oamenii pe Pamant), indiferent de starea in care s-ar afla, cu faclia sufletului arzand sau stinsa, cu catapeteasma rupta sau neatinsa. Cred ca El vrea ca noi sa ajungem sa-L cunoastem inca de aici, din viata aceasta si mai cred ca din acest motiv nu ni se arata in carne si oase, poate din cauza ca unii dintre noi L-ar socoti prea neinsemnat asa cum multi l-au nesocotit cand s-a intrupat, pentru noi, pentru prima oara.
    Chiar daca noi nu am crede in El nici vazandu-L, El tot ar crede in noi. Chiar daca noi, acum, il incuiem mereu intr-un ungher din mintea noastra, El ne deschide, de fiecare data, sufletul, fiecaruia in alt fel, tocmai pentru ca sa intelegem ca El nu poate fi niciodata incuiat.
    Cred cu tarie ca cei care s-au straduit sa-L descopere nu ar duce vreodata lipsa sau nu ar avea, pur si simplu, pofta de o prajitura intr-o zi de post si mai cred ca acei oameni nu au nevoie de dispute in privinta celor mai mari sarbatori crestinesti deoarece pentru ei nu exteriorul este important ci interiorul, unde exista un om launtric, de multe ori foarte diferit de cel care nu posteste sau posteste, nu asculta sau asculta, teologhiseste sau nu teologhiseste. E un om care creste mereu, cade dar se ridica, e ca un copil, uneori ascultator, alteori nu, care nu poate fi dezvaluit celorlalti pentru ca atunci ei l-ar rastigni asa cum L-au rastignit pe Iisus. Omul acela e tocmai Adevarul care traieste in fiecare dintre noi.

    • andi

      August 31, 2013 at 8:39 pm Reply

      Frumoase randuri. O fraza insa mi-a atras atentia “cel care s-au straduit sa-L descopere nu ar avea pofta de o prajitura”. Mi-am amintit de un film “Goya’s Ghost” http://www.imdb.com/title/tt0455957/. Inchizitorul sustinea, fiind intrebat daca nu cumva oamenii pusi sub tortura spun orice pt a opri tortura, ca Dzeu da putere unui om just sa nu marturiseasca sub tortura. Era la cina la familia unei femei pe care o torturase. A fost supus la tortura de tatal femeii si ulterior a semnat o hartie in care recunostea ca e o maimuta.
      Eu nu sunt un credincios dar am scris postarea din punctul de vedere al unui credincios. Dzeul in care as crede – daca as putea s-o fac – nu sta in preceptele marunte si credintele obscurantiste pe care NOI, oamenii (cum spui si tu) le-am nascocit.

Post a Reply to Felicia Cancel Reply