În căutarea fericirii

oameni saraci
Unii oameni sunt atât de săraci – nu au decât bani

Toți căutăm fericirea. Problema este că, adesea, o căutăm fără să avem habar cum arată. Așa suntem noi, oamenii: anapoda, cam zăbăuci. Pare totuși dificil de dat o definiție fericirii. E diferită de la persoană la persoană și de la vârstă la vârstă. Copleșiți, ridicăm din umeri și o căutăm, convinși c-o vom recunoaște când o întâlnim. Bineînțeles că, dacă am fi întrebați, am însăila un răspuns “o familie”, “călătorii exotice”,  “bani ca să nu fiu silit(ă) să muncesc”, “iubire pasională” (dar una niciodată imaginată într-o garsonieră de 35 mp). Din nefericire acestea nu descriu chipul fericirii ci ceea ce credem noi că ne-ar face fericiți.

Dacă aș fi fost întrebat la 20, la 25 sau poate chiar la 35 ce este fericirea, aș fi răspuns că este o viață boemă, eliberată de griji, petrecută în reflecție, întâlniri târzii cu prietenii în care să analizez în discuții filosofice interminabile, udate, sensul vieții (da, și al fericirii). O viață în care să fac ceea ce vreau, când vreau sau, de nu, să nu fac absolut nimic. Să plesnesc din degete și să obțin toate cele necesare traiului, ba chiar și câte o “alintare” ici și colo (o mașină mai specială sau o vacanţă exotică).  Desigur, este ceea ce eu îmi imaginam că m-ar face fericit și nu neapărat fericirea.

Happy Hill
Dealul Fericirii – cartier sărac

Alții, mulți, doresc copii, casă, mașină, stabilitate financiară și, odată cu împlinirea lor, desigur, vor fi cuprinși de o stare de beatitudine care-i va ține până în ultima clipă a vieții lor. Cei care au făcut ce trebuia ajung, în 15-20 de ani, să bifeze toate acestea: copiii sunt crescuți și se duc la facultate, casa și mașina sunt plătite sau foarte aproape de acest punct, contul în bancă este garnisit iar ei, asemeni peștilor din “Finding Nemo” după ce au evadat, se privesc unul pe celălalt din pungile închise la gură plutind pe apa oceanului și își pun, dezorientați, întrebarea înțeleaptă “Și acum ce urmează?

Ați observat că una din strategiile de marketing implică folosirea în produsele lor unui element exotic, despre care nu știm nimic? Suplimentele de sănătate subliniază folosirea lui Akai Berry, un fruct din familia murelor. Desigur, toate murele (berry-uri) au efecte benefice pentru sănătate, antioxidante, vitamine, dar companiile știu că nimeni nu dă bani pe murele pe care pot să și le ia de la piață la o zecime de preț. Șampoanele care curăță părul nu devin vandabile decât atunci când conțin yucca sau lyang-lyang sau cine știe ce drăcie de care n-am auzit. Asta este pentru că aceste companii știu că oamenii cred că “iarba este mai verde dincolo de gard”, undeva, departe, în exoticul lucrurilor pe care nu le cunoaștem.

De ce v-am spus aceasta? Pentru că mesajul meu vă va dezamăgi și doream să atenuez acest sentiment. Deși accept că fericirea fiecăruia e diferită în micile detalii, când ne referim la principiile care ne conduc către ea, drumul este același pentru cei mai mulți dintre noi. Nu degeaba spunea Tolstoi: Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în alt fel.

Ce doresc să vă spun – și sper să mă iertați pentru asta – este că secretul fericii este acela că nu există nici un secret în obținerea fericirii. Totul, dar absolut totul, este în fața noastră numai că nu avem puterea de a accepta banalitatea „descoperirii”. Familie și/sau oameni iubiți, muncă pentru a-i face fericiți pe cei din jur, țeluri realiste, muncă pentru atingerea acelor țeluri, vagi idei despre țelurile ce urmează țelurilor împlinite, îmbunătățire personală ca să avem o șansă de a atinge acele țeluri mai îndepărtate, dedicație, totul presărat cu momente de împlinire – zâmbetul și gratitudinea celor pe care i-am ajutat, atingerea țelului pe care n-am crezut să suntem capabili să-l atingem, satisfacția muncii făcute așa cum trebuie. Fericirea nu este un continuum, așa cum suntem programați să credem, ci doar bucățele ale unui mozaic pe care-l construim, pas cu pas, pe durata vieții și cu vederea căruia,din când în când, ne încălzim inimile.

Batrani fericiti
Bătrâni fericiți

Priveam zilele trecute la un reality-show – MegaTruckers. Firma angajase o femeie pentru a-i ajuta în obținerea unui certificat de siguranță și calitate care le-ar fi deschis drumul către afaceri foarte profitabile. Femeia nu era, în mod cert bogată, nici prea tânără, nici atrăgătoare sau alintată de viață dar, când – la capătul a 6 luni de muncă dedicată – firma a primit certificarea,  fericirea de pe chipul și din atitudinea ei bătea orice am văzut vreodată pe chipul duduilor pline de bani. Le știți voi care: cele care-și petrec zilele la spa și nopțile în restaurante exclusiviste, care coboară din mașini cu prețuri astronomice în locații de vis.

Aș vrea, sincer, să vă spun că fericirea rezidă la fundul unui pahar de Dom Perignon sorbit pe terasa unei vile alături de ființa perfectă la care visați. Cândva, când traversam o perioadă de nefericire a vieții mele, visam cu ochii deschiși că ar fi minunat ca să-mi ceară cineva să săp un șanț de 2 lățime, 2 adâncime și 1 km sau 2 sau 10 km și apoi să mă elibereze de nefericire. Din nefericire, lucrurile – o știți și voi – nu funcționează astfel. În România am întâlnit oameni cu un nivel de trai greu de imaginat în Vest – o familie superbă, sănătate, vilă excepțională pe coama unui deal, două mașini luxoase, 2-3 vacanțe exotice în fiecare an, bani și timp liber… și totuși nefericiți, adânc nemulțumiți și asta m-a făcut să realizez că fericirea nu poate fi găsită numai în bani sau timp liber necontrolat. Fericirea se naște din tema pentru acasă (sau serviciu) bine făcută, din datoria împlinită – față de noi, de cei dragi, de necunoscuți.

Dacă nu vă place răspunsul meu, eu altul nu am și nu cred că voi mai avea vreodată altul. Puteți să mai faceți nițică shopping care nu premiază nimic și nu acoperă nici o nevoie reală, să mai încercați niște vacanțe de vis urmate de altele de vis mai mare, să mâncați cele mai incredibile mâncăruri în restaurante Michelin, să achiziționați ultimul gadget de brand și, dacă aveți noroc, veți realiza ca și mine ca nici una din toate acestea nu v-a adus fericirea.


 

3 Comments

  • diana

    January 30, 2014 at 9:25 pm Reply

    „”ceea ce credem noi că ne-ar face fericiți””…….suna acceptabil, dar nu suficient.
    Andi, ai fost vreodata fericit?, momente scurte (fericirea nu dureaza o viata ! – parerea mea) – cu cineva, langa cineva, care te-a ridicat in rai, apoi te-a dus in purgatoriu – si apoi te-a ridicat iar in rai si te-a coborat iar…si te-a urcat iar….???? Ai fost fericit atunci cand ti-ai unit viata cu cine ai crezut tu atunci ca-ti va aduce fericirea pe viata? Ai simtit fericirea in momentul in care ai devenit tata?
    Ai incercat vreodata sa simti ca esti fericit – FARA SA AI BANI, fara calatorii exotice, fara bani (nu sunt de acord cu sintagma „banii nu aduc fericirea dar o intretin….””), fara familie (depinde ce intelege fiecare prin „familie””…)…doar iubind pasional (fie si intr-o garsoniera de 35 mp)??…. Poti trai si simti fericirea (nu pentru mult timp, e drept…) si intr-o garsoniera de 35 mp,si doar cu cartofi…si doar cu „fara mofturi sau fara fonfleuri””…Poti sa fii fericit si doar visand si sperand, la mai mult decat ai la un moment dat…
    A simti si a trai fericirea……… e simplu…E „speranta”din cutia Pandorei…tocmai pentru ca e atat de …”rara””…si aproape invizibila ne-o dorim atat de mult si n-o vedem cand o avem…
    Eu , personal, de 20 de ani, 4 luni si 14 zile + 7 ore SUNT FERICITA. SI traiesc fericirea asta cu toate obstacolele,zi de zi….SI simt „”fericirea”” chiar si atunci cand mi-e cel mai greu…
    „”ceea ce credem noi că ne-ar face fericiți””. De fapt…ceea ce vedem intr-un pahar cu apa, pana la jumatate…E jumatate gol? Sau jumatate plin?? Cred ca in aceasta „filosofie”” sta fericirea fiecaruia 

    • andi

      January 31, 2014 at 9:30 am Reply

      Multumesc pentru raspuns, Diana. Bineinteles ca am fost fericit si adeseori multumit. Daca dai pagina in 2013, prin iulie, vei gasi descrierea unui weekend fericit.
      Cat despre familiile fericite fiind aidoma – nu are vreun inteles metafizic (cred eu). Familiile fericite merg la slujba, scoala, au pranzuri impreuna, se respecta – sunt cam la fel. Cele nefericite isi provoaca nefericirea in fel si chip – alcoolism, inselaciune, neglijenta – alege otrava. 🙂

  • diana

    January 30, 2014 at 9:41 pm Reply

    “”Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în alt fel.””
    Nu sunt de acord cu Tolstoi (prin urmare nici cu citatul tau sau cu tine…) : nici o familie nu va fi fericita /nu va simti fericirea la fel cu alta, fiecare isi construieste si TRAIESTE fericirea dupa propriile valori , iar nefericirea, dimpotriva are aceleasi radacini si e la fel pentru oricine

Post a Comment