Kawasaki Vulcan S – grasă, lăptoasă și devreme acasă

Acum, la peste 7000 km făcuți cu ea, pot emite o părere întemeiată despre această motocicletă. Înainte de a o cumpăra nu am condus-o și m-am bizuit pe o sumă de prezentări, independente, ale acestei motociclete ba chiar am și corespondat cu un om care avea una de ceva timp. Aceste „review”-uri, prezentări, au fost de mare ajutor și așteptările pe care mi le-au creat nu au fost înșelate. De la ele am aflat și lucruri folositoare mie și păreri personale de puțină importanță pentru mine. Iată un rezumat al părerilor cu care sunt complet de acord:

• Kawasaki Vulcan S este o motocicletă excelentă pentru un începător;
• K V S, deși excelentă pentru un începător, nu este genul de motocicletă care, după 1 an, simți o nevoie acută de a o schimba – submotorată, plictisitoare ș.a.m.d.
• Motorul, parallel-twin (2 cilindri așezați perpendicular pe lungimea motocicletei), nu este la fel de impresionant ca un V-twin, clasicul motor al cruiserelor nord-americane
• Cu toate acestea, nu înseamnă deloc că nu poți să ai incredibil de mult fun – doar că trebuie s-o conduci în alți parametri
• Cele 6 viteze sunt prost dimensionate – treci prin ele repede și te trezești la 70-80 kmph că ai mai dori o viteză
• Această „deficiență” se traduce însă într-o economie rezonabilă de combustibil.

Să detaliez. Din punctul de vedere al unui începător K V S este o motocicletă f. stabilă. Poziția motociclistului e joasă de sol care ține centrul de greutate aproape de drum și o face f. manevrabilă și stabilă. Poziția nu este chiar atât de joasă ca la Honda Shadow 750cc, motocicleta mea precedentă, dar începătorul nu va avea nici o problemă de a controla motocicleta la viteze extrem de reduse – 5-10kmph. Tot în favoarea lui K V S, prin comparație cu Honda Shadow, roțile sunt mai mici și egale – 18 inchi cea de pe față și 17 cea de pe spate. La Honda Shadow Spirit, diferența majoră între roți – de 21” pe față și doar 18” cea de pe spate – precum și subțirimea roții din față se traducea printr-un design pe care-l găseam atractiv dar și la dificultăți de control în situații limită.

Alt lucru minunat pentru un începător este ABS-ul. La prețul acestei motociclete – cca 7000-8000$ CAD (x3 = 21-24,000 RON) – este impresionant că oferă acest sistem. L-am testat – de la cca 90 kmph, am frânat brutal doar pe spate, lucru care la Honda Shadow m-ar fi dus, cum spunea un prieten, cu „roțile în sus” – și chiar m-a dus în poziția orizontală prin 2010. Kawasaki Vulcan S a rămas pe linia dreaptă. Și când am făcut același lucru cu roata din față. Aceasta fiind spusă – frânele nu sunt grozave decât prin faptul că sunt echipate cu ABS. Altfel, chiar și când ABS-ul nu intervine, nu opresc instantaneu DAR pot spune că sunt adecvate cu excepția situațiilor excepționale.

La turații moderate – până-n 4000 rpm – motocicleta este perfect docilă. Plictisitoare aproape. Aceasta este un lucru bun pentru un începător. Și, în traficul de oraș, rareori vei dori să treci de 4000-4500 ture pe minut (în treapta maximă, a 6a, de viteză, asta înseamnă cca 90-95kmph; la 120 kmph, pe drum drept, are exact 5600rpm). Dar, cum spuneam, odată ce conducătorul este confortabil cu motocicleta și controlul ei, nimic nu-l împiedică să schimbe viteza la 6500-7000 rpm. Sau chiar mai mult pentru că intră în zona roșie doar după 9500 rpm. Odată ce trece de 4500rpm, această vită docilă devine un cal nărăvaș. Fără să trec de 7000 rpm, am ajuns cu a 3a la 100 kmph, mai repede decât aș fi putut crede. Dacă V-twin-ul este nostim la turațiile/vitezele reduse și dă o senzație de putere, această senzație de putere se dovedește fără substanță și isterică la vitezele/turațiile sporite, cel puțin în cazul fostei Honda Shadow 750cc pe care am condus-o. Era excelentă ca putere, consum bun dar după 90-100 kmph lucrurile se schimbau – motorul urla isteric, începea să ardă benzină de parcă rezervorul avea o gaură și era obositoare. Kawasaki Vulcan S însă nu-și dezminte linia sportivă – motorul e unul de Ninja modificat – și se simte excelent de bine la turații ridicate (peste 5000) și viteze ridicate. Între 110 și 145 kmph, conducătorul nu simte nici o atenuare de putere, nici o explozie a consumului. Deși nu am condus-o la asemenea viteză (150 fiind maximul pe care l-am atins), există clipuri pe Internet care arată că poate trece de 170 kmph.

La Honda Shadow, consumul era mascat pentru că motocicleta nu avea nici un fel de indicație despre benzină ci avea vechiul stil, cu rezervă – te trezeai doar că treci pe rezervă la 160-180km, în loc de mai normalul și oficialul 260-280. Kawasaki Vulcan S îți arată consumul instantaneu și cel mediu, în unitățile dorite (mpg, L/100km) și știi exact cum stai. Bordul e modern și abundent – și turometru, indicator de economie, distanța estimată, consum mediu/instantaneu. La drum întins, fără figuri sau pante semnificative, 100 kmph, observ 3.6-4.3L/100km. La 120 sau cu accelerări îndrăznețe, se ridică (temporar) la 5.5-5.7. Media la stilul meu de condus este circa 4.5-4.7L/100 km, ceea ce pentru un motor de 650cc care generează cca 60 CP@7500 rpm, este decent.

Pentru conducătorul avansat, cel care nu se teme să vuiască motorul în aceste turații înalte, un bonus este faptul că motocicleta se înclină excepțional de bine – suporturile de picioare sunt înalte și permit înclinarea la un unghi inaccesibil pentru Honda Shadow (am atins de câteva ori asfaltul cu aceste suporturi de la Honda Shadow).

Șeaua conducătorului este extrem de confortabilă și nu necesită înlocuire. Cea a pasagerului care, ca și suporturile de picioare, este opțională, nu poate fi descrisă ca fiind comodă. Nu e o problemă pentru drumurile mai scurte – 30min, max 1h – dar nu e deloc potrivită pentru un drum lung. Partea bună este că buretele din șeaua pasagerului nu se strivește și nu va arăta urât după o vreme. Partea proastă este că, dacă mergeți la drum lung, vă veți certa cu iubita/soția pentru că e crâșcă din cauza șeii incomode. Ca să elimin această posibilitate, am achiziționat recent o adiție la șea: un AirHawk, pernă de aer care se montează pe deasupra șeii.

Kawasaki, dintre brandurile japoneze, este cea mai puțin fiabilă și totuși doar 15% din posesori au experiența unei probleme majore în primii 4 ani. Este însă în plutonul fruntaș. Comparativ cu un Harley, care are 26% rată de defectare în 4 ani, sau Triumf, Ducatti, cu 29-33, este o motocicletă f. fiabilă. BMW, cei cu „calitate nemțească” au o rată de 40%. (Citiți aici ). Mi se pare că fiabilitatea e un alt lucru bun pentru un începător sau orice motociclist care vrea să se bucure într-un buget rezonabil.

Întreținerea ei, iarăși, nu este prea taxantă. Dacă la Honda Shadow valvele trebuiau reglate la fiecare 8000 km – o operațiune relativ scumpă dacă era făcută la dealership – la Vulcan S e doar la 24,000 km. Filtrul de aer e mai dificil de ajuns dar se schimbă doar la 12,000 (și sunt convins că nimic nu explodează dacă-l lăsați până la 15.000 dar va afecta consumul și puterea. Nivelul la uleiul e prezentat f. drăguț – are o fereastră marcată și, cu motocicleta ținută la vertical, se poate verifica vizual, fără jojă, că este în parametrii normali. Folosește doar 2L de ulei, cu schimb de filtru.

Singurul lucru la care Shadow era o motocicletă superioară era transmisia cardanică, care nu necesita nici o întreținere.  Dar, să nu uităm, transmisia cardanică irosește 25-30% din puterea motorului, pe când transmisia cu lanț doar 5-8%. Deci, din cei circa 47 CP ai Shadow abia dacă ajungeau 30 la roți, în timp ce la Kawa Vulcan S ajung peste 50CP. Personal curăț (cu kerosen) și ung lanțul (cu ulei special de lanț) la circa 2-3 plinuri (cam la 1000 km) – am un stand pentru roata din spate pe care o ridic ca să-mi ușurez viața.

Pozitiv față de Shadow sunt roțile fără spițe – care erau dificil de curățat și, măcar din când în când trebuiau strânse pentru a ține roata perfect dreaptă. Kawasaki vine cu un profil turnat, solid, care nu necesită nici o ajustare.

N-am să vă mint – e o motocicletă ieftină. La peste 7000 km conduși și după 7-8 luni de folosire, după un drum mai lung sau după ce ai birjărit-o, încă miroase a plastic încins. Dar, pentru mine asta înseamnă eficiență – folosirea celui mai ieftin produs care funcționează bine. Și Honda Shadow tăia multe colțuri: cam tot ce părea cromat era, în fapt, plastic acoperit cu o folie – și nu era deloc, dar deloc ieftin. Este o motocicletă ieftină dar care oferă incredibil de multe, inclusiv valori intangibile: siguranță pentru începători ȘI fun pentru cei avansați.