Dacă ați pierdut partea 1, citiți-o aici.
3. Concentrează-te pe ceea ce poți controla și acceptă ceea ce nu poți controla. Știm această idee, dacă nu în forma aceasta, în multe alte zicale populare. O știm dar avem probleme în a o accepta și, deci, în a o aplica.
Ce anume putem controla? Tot ce ține de noi înșine: gândurile, judecățile și acțiune noastre. ALE NOASTRE, nu ale celorlalți. Ce anume nu putem controla? Absolut tot restul – moartea, sănătatea, reputația, acțiunile și gândurile celorlalți.
Această regulă mi se pare extrem de importantă pentru fericirea noastră. NOI putem doar crea premizele unor evenimente fericite – de exemplu să ne pregătim bine profesional, să muncim cu dedicație – dar asta nu e garanția unui final fericit. Viața poate face astfel că, în ciuda dăruirii noastre, să fim dați afară din slujbă. În acest caz tot ce putem face e să realizăm că e un fapt de viață. Să acceptăm și să nu o luăm în tragic.
Alt exemplu: putem să educăm copiii bine, să le dăm povețele cele mai nimerite pentru o viață bună, să le oferim viața noastră ca exemplu de virtute și totuși nu le putem trăi viața și nu-i putem împiedica să-și facă propriile greșeli.
Sunt multe lucrurile pe care nu le putem controla. Determinismul imprimat în conștiința noastră de succesele științei ne înșeală și ne împinge să credem că putem controla totul. Nu este adevărat. Chiar și în ceea ceea ce putem controla putem face greșeli și deseori scăpăm frâiele din mână. Asta e un fapt de viață și, așa cum vom vedea din altă regulă, e în puterea noastră să le folosim ca lecții și să nu le privim ca fiind dezastre. Putem controla însă cum ne uităm la ele: cu frustrare, amărăciune, mânie SAU le putem înțelege adevărata natură și să reușim să trecem de ele și să ieșim de partea cealaltă mai drepți, mai buni, mai aproape de Viața Bună.
4. Fă distincția dintre Bine, Rău și Indiferent
Trăim într-o lume care crede în relativism – cultural, social, al opțiunilor personale etc. Ni se repetă la nesfârșit că totul e relativ, e o chestiune de optică ca și cum n-ar mai exista valoare. Este, discutabil, una din cele mai mari minciuni ale societății noastre. Și ne face rău – că nu mai știm pe ce drum să apucăm.
Binele și Răul încă există – indiferent de ce ne spun site-urile și blogurile. Cum le putem ști? Prin rezultate – e altă obsesie a stoicilor, anume că putem evalua o idee prin rezultatele ideii. Restul – intențiile personale, gândurile etc. sunt irelevante. E un concept pe care l-am adoptat instinctiv.
Se spune, deseori, că toate culturile sunt egale. Cu excepția culturii Europei de Vest (cu prelungirea ei din America de Nord) care, se spune, e vicioasă și a condus la multă suferință. Dar această teorie eșuează pentru că nici un om de bună credință nu poate nega că această cultură a condus la conceptul de Drepturi ale Omului, la democrație, la libertate și prosperitate. E SINGURA cultură care a zămislit aceste concepte. De ce, dacă toate culturile sunt egale ba, mai mult, cultura europeană e atât de ticăloasă, membrii celorlalte culturi imigrează spre aceasta? E clar că această cultură oferă beneficii pe care culturile lor (interesante în felul lor) nu le oferă.
Ce este Binele? E tot ce include virtuțile cardinale ale stoicilor: înțelepciune, justiție, curaj și auto-disciplină.
Ce este Răul? Antiteza acestor virtuți: lipsa bunului simț, lipsa de justiție, lașitatea și indulgența.
Și ce este Indiferent, a treia categorie? Absolut tot restul. Pe scurt – sănătate, bunăstare, faimă. Pe lung – viață/moarte, faimă/infamie, plăcere/durere, bogăție/sărăcie, sănătate/boală. Exact acele lucruri pe care societatea modernă le ține cu drag la piept și le clasifică drept BINELE.
Aceste lucruri sunt indiferente… pentru a trăi Viața Bună. Indiferent dacă ești bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, stoicii susțin că poți trăi Viața Bună și că poți atinge fericirea prin virtute.
Evident că e preferabil să fii sănătos decât bolnav – și stoicii separau “indiferentul preferabil” de cel „nepreferabil”, dar poți atinge fericirea indiferent de acestea. Toți preferăm sănătate și bogăție și împliniri dar stoicii susțin că e mai bine să înduri suferință, durere, sărăcie sau boală într-o manieră onorabilă decât să cauți bucurie, bogăție, sănătate într-un mod rușinos, care se îndepărtează de virtute.
Să ne gândim, ca exemplu, la prietenie – întotdeauna e mai bine să ai prieteni decât să nu ai. Dar când vine vorba de a alege între un prieten și virtute, pentru un stoic nu este nici o dilemă – va alege virtutea; nu va minți pentru un prieten ca să-l scape de judecată.
E o idee extrem de importantă pentru medii corupte cum e România, unde oamenii par să nu știe ce să facă. Acolo loialitatea datorată unui prieten sau cuiva care te-a ajutat, e mai importantă decât orice – conștiință, familie, binele general.
Mi se par că alegerea stoicilor este arbitrul de căpătâi al unei societăți normale, neînlănțuită de lanțul „slăbiciunilor”. Un prieten e un prieten și dacă-l poți ajuta – în limitele virtuții – e numai normal să-l ajuți dar dacă e un prieten BUN nu-ți va cere să-ți pierzi sufletul ajutându-l.
No Comments