Negativitate pozitivă

Se spune în engleză “trebuie 10 fapte bune ca să șteargă una rea“. Tind să cred că e mult adevăr în această zicală. Negativul e mult mai potent decât pozitivul. Vedem asta zi de zi – oameni cu carieră ilustră care rămân în istorie pentru cine știe ce moment penibil, ani de fapte bune șterși de un moment de mânie, prietenii sau relații personale duse pe apa sâmbetei într-o clipă. Cred, de exemplu, că o relație personală e mai curând unită de acele lucruri pe care amândoi le urăsc decât de cele pe care le agreează.

Mi s-a spus că e de jale faptul că văd în România răul și nu văd binele. De obicei rămân impasibil la aceste acuzații patriotarde, venite la oameni care țin cumva să-și justifice rămânerea în România (e o opțiune personală, n-ar trebui apărată, la fel cum n-ar trebui să ne justificăm de ce ne place verdele și nu roșul). Acum am însă mai mult timp liber așa că am reflectat.

Nu cred că binele pe care-l văd în România depășește răul observat. Nici în raport de 10:1 dar nici măcar de 3:1. Un hotel super-drăguț, o firmă de catering cu standarde vestice, un chelner super-drăguț, un sistem care leagă bazele de date naționale ca să elimine birocrația, nici măcar nu încep să compenseze pentru lucrurile aberante care se petrec aici. Judecători care pun copila violată de tată să trăiască cu el în aceeași casă până la nașterea produsului incestului; funcționari publici care iau 2-3 ani cu suspendare pentru fapte de cea mai înaltă gravitate; tatăl care-și bate copiii extrem de mici și filmează ca mama, plecată în Anglia, să-i trimită bani. Sunt lucruri abominabile care nu pot fi compensate cu câteva panseluțe plantate ondulat în fața Teatrului Național din Iași.

Atunci când starea generală e de bine, de relaxare, de încredere în sistem, atunci cred eu c-am întâlnit Binele. Chiar și când, ocazional, ne confruntăm – așa cum se va întâmpla oriunde în lume – cu eșecuri ale sistemului, cu Răul. Când, dimpotrivă, niciodată nu știi ce urmează, când trebuie să te pregătești de Rău și răsufli ușurat că acesta n-a fost chiar atât de rău pe cât de rău te-ai așteptat, e încă Rău. Îmi doresc din tot sufletul să fie bine în RO – mai ales acum, când știu că suntem plămădiți din același aluat ca și canadienii și germanii și doar cultura locului, cultura individului e cea care face o diferență între societățile noastre. Dar tocmai din acest motiv punctez Răul, ca să nu las omul să devină complacent cu el, așa cum de multe ori este acum.

E numai natural să punctez părțile negative, cu atât mai mult cu cât Răul e cov

No Comments

Post a Comment