Îți trăiești viața sau o imortalizezi?

Am citit cândva de o metodă recomandată de psihologi pentru a reduce anxietatea lumii reale la copiii cu autism. În loc să se uite la realitate cu ochiul liber li se dădea o cameră de filmat și priveau totul pe ecranul aparatului.

Știu perfect despre ce vorbesc. Prin 2002, proaspăt-echipate cu o cameră Sony HD, am făcut o excursie de o zi la Montreal cu soția (acum fostă) și copilul. Am filmat tot ce se putea filma – când nu filmam ochiul meu căuta treburi interesante pentru filmat. Am prins și un moment nostim – când fiul meu, de abia 3 ani și ceva, s-a repezit la o statuetă africană (realistă, un băiețel de abanos) și, urlând, a început s-o sugrume. Un rasist, ce mai?! LOL. Dar, întors acasă și privind filmul făcut simțeam că sunt amintirile altcuiva. Nu aveam nici o conectare emoțională cu filmul. Era ca și cum EU nu fusesem la Montreal, îmi trimisesem cameramanul cu familia și acum mă uitam la filmele făcute de acest cameraman (hey, cameramanule, fără hanky-panky cu nevastă-mea!).

Continue Reading

Utopia șoarecilor

Între 1968 și 1970, un etologist (om de știință care studiază comportamentul animalelor), John B. Calhoun, a purtat un experiment cu șoareci care multora li se pare relevant pentru societatea în care trăim. A creat un țarc numit UNIVERSUL 25 care poate fi descris ca “o utopie pentru șoareci“. Mediul era lipsit de boli, de predatori, plin de confort (suficiente vizuine și locuri private), aprovizionat din belșug cu mâncare și apă. Experimentul a fost pornit cu câteva perechi de șoareci, perfect sănătoși. Calhoun teoretizase deja, în 1962, că suprapopularea va duce la o rupere a relațiilor sociale, atitudine care, la rândul ei va duce la extincție. Se aștepta să confirme acest lucru în experimentul său, credea că populația va atinge maximul de 5000 (într-un țarc gândit pentru 3000), cam în 28 de săptămâni, după care va intra în declin. Ce a observat însă a fost altceva: populația a atins doar un maxim de 2200, după care a intrat în extincție.

Continue Reading

IGNORANȚII

Ajungând în Canada am fost surprins să aud sensul în care cuvântul “ignorant” este folosit. Pentru mare parte din lume, inclusiv o parte a celei anglosaxone, “ignorant” descrie o persoană care nu știe, poate needucată. Chiar dacă uneori e folosit peiorativ, în loc de “prost“, nu are în definiție o conotație clar negativă. În Canada însă am auzit cuvântul folosit ca sinonim la “rude” (nepoliticos, grobian). Asta pentru că a ignora pe cineva e forma supremă de nepolitețe.

Continue Reading

Prea-binele care face rău

Cu câțiva ani în urmă am citit o postare pe FB care inițial m-a emoționat. O duduie din Rep Moldova povestea, cu indignare și mânie, despre întâlnirea cu o bătrânică sărmană la un McDonalds. Bătrâna, cică, voia niște cartofi prăjiți și nu avea suficienți bani. Tânăra îi cumpărase un meniu complet și se întreba, indignată, cum e posibil ca – după o viață de muncă – să nu-ți poți permite niște amărâți de cartofi prăjiți? Am dar la spate întrebări gen “de ce încerca bătrâna să ia ceva, orice, de la McD, unde toate-s atât de scumpe pentru buzunarul est-europeanului?” sau “e oare indignare sau manifestarea publică a virtuții personale?” și am început să cercetez profilul domnișoarei basarabence. Acolo am urmărit toatele epatante pe care le afișa, locurile exotice – i.e. Monte Carlo, unde se afișa cu prietenul ei… și am trecut la profilul lui – un tânăr, de poate 30-32 de ani, care deși doar locotenent de poliție conducea un BMW X3 și, aidoma prietenei sale, își permite multe din plăcerile vieții.

Continue Reading

Negativitate pozitivă

Se spune în engleză “trebuie 10 fapte bune ca să șteargă una rea“. Tind să cred că e mult adevăr în această zicală. Negativul e mult mai potent decât pozitivul. Vedem asta zi de zi – oameni cu carieră ilustră care rămân în istorie pentru cine știe ce moment penibil, ani de fapte bune șterși de un moment de mânie, prietenii sau relații personale duse pe apa sâmbetei într-o clipă. Cred, de exemplu, că o relație personală e mai curând unită de acele lucruri pe care amândoi le urăsc decât de cele pe care le agreează.

Continue Reading

Al 2-lea Amendament

Ieri, 25 mai 2022, un tânăr de 18 ani și-a împușcat bunica (care va supraviețui) după care a mers la o școală elementară unde a împușcat 19 copii și doi profesori. Urmăresc cu oroare – de la Columbine încoace (1999) -, ca mai toți oamenii care ascultă știrile, aceste măceluri care se succedează cu o frecvență tot mai mare. Sunt prea multe, prea absurde ca să le enumăr aici. Toți oamenii normali – proponenți sau inamici ai armelor de foc – se cutremură și cer acțiune și totuși masacrele continuă. De ce se întâmplă asta și ce s-ar putea face?

Continue Reading

Blestemul multitasking-ului

LESS IS MORE/Mai puțin înseamnă mai mult – zicală anglosaxonă.

Cândva, ca să fac pe plac unei prietene, am urmărit discursul unui life-style guru. Nu aveam mult respect pentru acești indivizi care-și câștigă pâinea spunându-ne cum să ne trăim viața. Mărturisesc însă că, ascultându-l, am realizat că ei nu sunt problema. Noi suntem problema. Omul era inteligent și spunea lucruri bune. Toată sala îl aproba dând din cap – dar mi-i imaginând cum, odată ieșiți din sală, nu implementează nimic din sfaturile auzite. Toți se întorc să facă rahaturile cu care s-au obișnuit și continuă să se întrebe „De ce nu sunt fericit(ă)?”.

Continue Reading

Noua Dreptate…

… e o nedreptate. Așa funcționăm noi, ca oameni: încercăm mereu să rezolvăm o extremă prin extrema opusă, o nedreptate prin nedreptatea opusă. Luptăm împotriva nazismului raliindu-ne în jurul comuniștilor, împotriva marginalizării unei minorități prin marginalizarea majorității, împotriva Lumii Bărbaților adoptând regulile din Lumea Femeilor.

Continue Reading

Avocatul Diavolului

Astăzi, o jurnalistă româncă, staționată în Austria, a postat un clip de la o nuntă homosexuală. Doi indivizi obezi, bărboși, unul în rochie de mireasă… un spectacol grotesc. Eram pregătit să mă amuz pe baza clipului. Mi-am amintit de povestea când Marcy (Amanda Bearse), vecina corectă din Familia Bundy, povestea că nu l-a invitat pe Al Bundy (Ed O’Neill) la nunta ei lesbiană de teamă că acesta va începe să râdă la văzul a două femei îmbrăcate în frac. Ed O’Neill, într-un interviu paralel, a confirmat că e foarte probabil că s-ar fi stricat de râs. 🙂

Continue Reading

Emoțiile fără rațiune, rațiunea fără emoții

Am mai scris de obsesia mea cu Yin și Yang. Sunt o reprezentare grafică a unor forțe opuse – noapte și zi, bine și rău, emoție și minte. Simbolul e grăitor – universul e împărțit între cele 2 forțe opuse și fiecare conține sâmburele celeilalte forțe.

Am trăit mult timp într-o lume unde rațiunea domina totul. Era normal pentru că viața era infinit mai rea, mai vitregă, și rațiunea ne ajuta s-o navigăm cu succes pentru noi și ai noștri. Semnificațiile psihologice, emoțiile, traumele, pur și simplu nu erau recunoscute. “Ai fost violată? Asta este. spală-te și treci la muncă și zi bine-mersi că nu te-a omorât“, “Te-au înjurat, te-au umilit? Nu uita că bețele și pietrele pot rupe oasele, cuvintele nu pot“. Și nu era bine. Trăiam într-o lume fără empatie, materialist-dialectică, unde tot ce nu poate fi atins nu există. O lume în care ne abuzam unii pe alții fără ca măcar să ne dăm seama. Unele părți ale lumii încă sunt în acel punct. Altele însă au ușurat viața, au dat timp liber omului și acesta a început să se îngrijoreze și pentru alte semenii lui, chiar și pentru lucruri, atitudini, fenomene care nu-l privesc în mod direct.

Continue Reading