Sunt oameni. Cu bune și cu rele.

Zilele trecute, la serviciu, lansam una din glumele mele habituale: că sunt un „straight-gay” (gay-hetero).

– Cum vine asta?, a întrebat un coleg.

– Păi, simplu. Știu mai multe culori decât știe bărbatul obișnuit, poți discuta cu mine despre design de apartament, despre modă, beau băuturi dulci… Dar, când vine vorba de sexualitate, nu poate fi pusă în discuție.

– Ei, na, nu poate fi pusă în discuție, s-a lansat în conversație o colegă cu care nu prea schimb vorbe multe. Neobișnuită atitudine pentru o canadiană dar foarte obișnuită pentru o canadiană din Quebec, de unde este ea.

– Sexualitatea oricui poate fi pusă în discuție, a continuat ea oarecum ofuscată.Continue Reading

Importanța plângerilor care nu rezolvă nimic

Nu ajută deloc! Nu schimbă nimic! Sunt corupți/indolenți/indiferenți” este, discutabil, răspunsul cel mai tipic dat de un român când i se sugerează să facă plângeri și reclamații. Recunosc că, după ce petreci ceva timp în RO, este ușor să înțelegi această viziune. Funcționarii și ofertanții de servicii știu foarte bine să ne inducă acest sentiment de futilitate. Așa că, preponderent, românii se plâng… unul altuia.

Am auzit/citit din nou același argument legat de modul în care RTV și A3 au prezentat demonstrațiile pașnice ale cetățenilor care nu doresc grațieri/amnistieri care servesc conducătorilor corupți. Aceste televiziuni, așa cum știm deja c-o fac, s-au lansat în speculații ridicol de departe de adevăr. Mulți s-au plâns la CNA și au încurajat și pe alții s-o facă. Răspunsul a fost cel scontat: NU AJUTĂ. Și totuși…Continue Reading

Alegerile. Cele mai importante dintre ele

2015 și 2016 au fost ani de alegeri. Alegeri disputate, alegeri ce-au spart societatea românească în tabere antagonice. Politicienii și-au scos oștile, plătite sau – mai des și mai trist – voluntare, la luptă. Cu fiecare ocazie românii s-au păruit, s-au violentat, s-au făcut cu ou și cu oțet. Demn de înțeles – de 27 de ani așteaptă altceva și acel altceva nu mai vine.

Vulgaritatea este apanajul “inteligenției” României. Este, de asemeni și apanajul lenei intelectuale.

Continue Reading

Luminile și umbrele omului

Înger și monstru, geniu, victimă, călău sau, poate, doar uman.
Înger și monstru, geniu, victimă, călău sau, poate, doar uman.

Trăim într-o eră șocantă, o eră a extremelor. Știința și tehnologia ne conduc la descoperiri epocale dar, concomitent, omul de rând este tot mai dezgustat și tot mai neîncrezător în acestea. Mai mult chiar, adeseori dezgustul și neîncrederea îl fac să se refugieze în credințe demne de Evul Mediu. Mâncarea cu termene de garanție incredibile este, pentru cei care nu mai cred în știință, dovada că suntem otrăviți de corporații. Tratamentele sofisticate anticancer sunt dovada conspirațiilor Big Pharma. Chiar cancerul este doar o născocire a doctorilor evrei, un simplu „conflict mental” (ne învață Noua Medicină Germană). Vaccinurile conduc la autism – și toate dovezile contrare (deloc puține) sunt uneltirile unor forțe oculte. Modificările genetice (GMO) sunt chestii diavolești și oamenii de știință care le produc merg la muncă cu ideea fixă de a otrăvi omenirea. Florul introdus în apa potabilă, cel care elimină cariile, este otravă… și aș putea continua pe pagini întregi cu toate aceste credințe care, ca orice credință, aleg să ignore știința, dovada.Continue Reading

OdB

Oamenii de Bine. Mărturisesc că mi-e frică de OdB. Frisoane de spaimă încă mă încearcă atunci când îmi amintesc de 13-15 iunie 1990. A fost prima instanță când i-am văzut la lucru. Președintele României le-a mulțumit atunci pentru sângele pletoșilor și târfelor cu mini pe care l-au vărsat și pentru panseluțele plantate și i-a definit ca fiind „oameni de bine”. De la acele momente, i-am urât și m-am temut de OdBiști. Poate c-aș fi putut uita de ei dacă aceste evenimente ar fi fost rare și dacă  ar fi rămas ascunși sub piatra sub care trăiesc ei de obicei. Din păcate i-am întâlnit din nou și din nou, în toate colțurile lumii, în tot soiul de ipostaze și situații spre care ei se simt chemați. De când cu explozia rețelelor sociale realizez, împietrit de oroare, cât de numeroși sunt acești OdB.

În mulțime, ObD-ul prinde puteri și curaj.
În mulțime, ObD-ul prinde puteri și curaj.

Continue Reading

Minciuna

Pierdeam timpul în mașină, așteptându-l pe fiu-meu să iasă de la Tae-Kwon-Do. Făcusem ceva cumpărături dar fusesem mai rapid decât mă așteptam și trebuia să ucid minute bune.  Celularul nu mai avea baterie, n-aveam nici o revistă asupra mea și la radio nu era nimic interesant așa că mi-am îndreptat atenția asupra celor ce se petreceau în parcare.

Era începutul verii – cald și, la ora șase, soarele încă lumina puternic ca în miez de zi. La un moment dat, în oglinda retrovizoare am zărit o mașină decapotabilă roșie. Din ea s-a dat jos o blondă cu un colier de mărgele colorate și o rochie din bumbac care curgea pe corp punându-i formele în evidență.Continue Reading

Bătălia cu timpul – II

Singura metodă de a rezista timpului este să nu te lupți cu timpul. E o luptă pe care n-o poți câștiga. Asemeni unui câine pe care, dacă-l ignori atunci când te amușinează, te lasă-n pace, timpul n-are putere asupra ta atât timp cât tu însuți/însăți nu-i dai putere.Continue Reading

Bătălia cu timpul

Am avut dintotdeauna o relație ciudată cu timpul, perfect duală și, doar pentru mine probabil, încă inteligibilă. Mi-a fost o teamă paralizantă de trecerea lui. Îmi amintesc încă de criza de nervi pe care am făcut-o pe la 4-5 ani când bunica mea dinspre tată mi-a urat să trăiesc 100 de ani. Am plâns și am plâns. “Da’ tu câți ani vrei să trăiești?” “Nu știu, dar muuuult. 200 de ani!” “Ei, atunci 200 să fie.” Continue Reading

Vieți mici

Ca adolescenți totul este posibil. Când avem timp liber – și mulți dintre părinții noștri nu ne maltratau cu un milion de activități extra-școlare – visam la ceea ce va fi viața noastră la maturitate și imaginația noastră contopea 100 de filme de acțiune, de iubire, de dramă și de comedie pentru a zămisli un destin special, de nemaiauzit. Aventuri exotice, iubiri copleșitoare, tragice, dar nu chiar atât de tragice, bogății de nemaiauzit și chipul nostru împroșcat pe coperțile revistelor de vedete. Bineînțeles, este imposibil ca viața să se ridice la standardul absurd al imaginației noastre de atunci. Ne înglodăm în lucruri mici: studii, o slujbă care ne răpește măcar un sfert din timpul liber, plată pentru locuință, modernizări, copii și toate cele ce decurg, probleme cu mașina, probleme cu impozitele, alergătură, crize de viață – o problemă de sănătate, un divorț, un deces. Uneori acceptăm acest destin și ne găsim alinare în micile bucurii el. Aceasta este maturitatea. Alteori, sub presiunea mediului sau pur și simplu pentru că nu știm să ne maturizăm, îl rejectăm și devenim amari că viața noastră nu este așa cum am imaginat-o.Continue Reading

Arunachalam Muruganantham

Arunachalam Muruganantham. Nu este un bărbat foarte frumos și, dacă e să ne luăm după faptul că n-a terminat liceul, nici foarte deștept. Chiar și așa, s-a căsătorit și, curând a aflat secretul femeilor sărace din India. Și-a văzut soția ascunzând ceva – era cârpa pe care o folosise pentru ciclul menstrual. Indignat, a întrebat-o de ce nu folosește tampoane sanitare. Continue Reading