Category: <span>Food for Thought</span>

Blestemul multitasking-ului

Posted on May 24, 2022Author andi2 Comments

LESS IS MORE/Mai puțin înseamnă mai mult – zicală anglosaxonă.

Cândva, ca să fac pe plac unei prietene, am urmărit discursul unui life-style guru. Nu aveam mult respect pentru acești indivizi care-și câștigă pâinea spunându-ne cum să ne trăim viața. Mărturisesc însă că, ascultându-l, am realizat că ei nu sunt problema. Noi suntem problema. Omul era inteligent și spunea lucruri bune. Toată sala îl aproba dând din cap – dar mi-i imaginând cum, odată ieșiți din sală, nu implementează nimic din sfaturile auzite. Toți se întorc să facă rahaturile cu care s-au obișnuit și continuă să se întrebe „De ce nu sunt fericit(ă)?”.

Noua Dreptate…

Posted on May 18, 2022Author andiLeave a comment

… e o nedreptate. Așa funcționăm noi, ca oameni: încercăm mereu să rezolvăm o extremă prin extrema opusă, o nedreptate prin nedreptatea opusă. Luptăm împotriva nazismului raliindu-ne în jurul comuniștilor, împotriva marginalizării unei minorități prin marginalizarea majorității, împotriva Lumii Bărbaților adoptând regulile din Lumea Femeilor.

Avocatul Diavolului

Posted on May 17, 2022Author andiLeave a comment

Astăzi, o jurnalistă româncă, staționată în Austria, a postat un clip de la o nuntă homosexuală. Doi indivizi obezi, bărboși, unul în rochie de mireasă… un spectacol grotesc. Eram pregătit să mă amuz pe baza clipului. Mi-am amintit de povestea când Marcy (Amanda Bearse), vecina corectă din Familia Bundy, povestea că nu l-a invitat pe Al Bundy (Ed O’Neill) la nunta ei lesbiană de teamă că acesta va începe să râdă la văzul a două femei îmbrăcate în frac. Ed O’Neill, într-un interviu paralel, a confirmat că e foarte probabil că s-ar fi stricat de râs. 🙂

Emoțiile fără rațiune, rațiunea fără emoții

Posted on March 9, 2022Author andiLeave a comment

Am mai scris de obsesia mea cu Yin și Yang. Sunt o reprezentare grafică a unor forțe opuse – noapte și zi, bine și rău, emoție și minte. Simbolul e grăitor – universul e împărțit între cele 2 forțe opuse și fiecare conține sâmburele celeilalte forțe.

Am trăit mult timp într-o lume unde rațiunea domina totul. Era normal pentru că viața era infinit mai rea, mai vitregă, și rațiunea ne ajuta s-o navigăm cu succes pentru noi și ai noștri. Semnificațiile psihologice, emoțiile, traumele, pur și simplu nu erau recunoscute. “Ai fost violată? Asta este. spală-te și treci la muncă și zi bine-mersi că nu te-a omorât“, “Te-au înjurat, te-au umilit? Nu uita că bețele și pietrele pot rupe oasele, cuvintele nu pot“. Și nu era bine. Trăiam într-o lume fără empatie, materialist-dialectică, unde tot ce nu poate fi atins nu există. O lume în care ne abuzam unii pe alții fără ca măcar să ne dăm seama. Unele părți ale lumii încă sunt în acel punct. Altele însă au ușurat viața, au dat timp liber omului și acesta a început să se îngrijoreze și pentru alte semenii lui, chiar și pentru lucruri, atitudini, fenomene care nu-l privesc în mod direct.

Judecata

Posted on January 23, 2022Author andiLeave a comment

Spun oricui stă să mă asculte că nu dau două parale pe una din metodele moderne de semnalare a virtuții: “Eu nu judec“. Mi se pare că-i ca și cum un pește ar spune “Eu nu înot” sau o pasăre “Eu nu zbor“. Indiferent de unde credem că avem judecata, mintea, de la Dumnezeu sau de la Evoluție, e imposibil pentru un om să nu judece. Mintea ne-a fost dată ca să judecăm, ca să raționăm, să comparăm. Deci, pentru mare parte, “Eu nu judec” – chiar dacă ar fi adevărată, dar nu este pentru că eu cred că-i imposibil, s-ar traduce prin “Eu renunț la cel mai mare cadou, la tot ce mă desparte de animale” (da, știu că și animalele au inteligența lor dar nu se pretează la analiză).

Dezastrul provocat de “Zbor deasupra unui cuib de cuci”

Posted on November 15, 2021Author andiLeave a comment

Recunosc, e un titlu-momeală. Romanul excepțional a lui Ken Kensey a fost doar un element, unul extraordinar de puternic, dintr-un dezastru care marchează viața americană chiar și în ziua de astăzi. E un roman excelent, adaptat în tot soiul de dramatizări, spectacole Broadway și, evident, celebrul film cu același nume regizat de Milos Forman și interpretat excepțional de Jack Nicholson. [ Interesant: drepturile de punere în scenă și de film au fost cumpărate de Kirk Douglas care a jucat în prima dramatizare, din 1963. Filmul din 1975, care a luat 5 Oscar-uri, a fost produs de Michael Douglas. ]

Talentul lui Kensey a creat o operă pe care Time Magazine a pus-o pe lista “Cele mai bune 100 romane de limbă engleză, 1923-2005“. Pe bună dreptate. Privită individual, ca o operă de artă, este memorabilă. Filmul este și-mai-și. Dar “Zbor deasupra unui cuib de cuci” e doar vârful unui iceberg care a zguduit societatea americană din rădăcini, cu repercusiuni care sunt vizibile chiar și în ziua de azi, aproape 60 de ani de când a fost lansată cartea. “Zbor…” poate fi înțeleasă doar în contextul larg al criticii adusă psihiatriei mai ales în decadele anilor 60 și 70.

Gogoașa umplută (minciuna ascunsă în adevăr)

Posted on May 13, 2021Author andiLeave a comment

Îmi amintesc de o întâlnire romantică de la începuturile naive ale peregrinărilor mele. Nu o cunoșteam la fizic, avea doar o poză “din avion”. Îmi povestea cum face sport, aleargă peste 10 km așa că atunci când m-a avertizat “să ai grijă că nu-s piele și os”, n-am luat avertismentul în serios. La o adică, nu aveam un model bine-definit al fizicului dorit la parteneră, doar o frică de extreme. Ei bine, cum povesteam mai târziu “a spune că nu e piele și oase e ca și cum ai spune că Himalaya nu e un deal“. Era mare cât o zi de post. Sigur, e perfect adevărat dar rămâne o ocolire a adevărului, o minciună.

În 1932, naziștii au obținut 33% din voturi dar partidele de stânga/extremă stângă au obținut peste 37% din voturi, fiind o forță redutabilă. De notat că partidele de centru au fost spulberate.

Din oceanul Pacific a ieșit un trans-fob-ic

Posted on March 12, 2021Author andi4 Comments

Într-o conversație cu Ben Shapiro, o activistă a scăpat definiția modernă a “transfobiei”: oricine este critic, oricine spune că “bărbații sunt bărbați și femeile sunt femei” (această frază e – spun activiștii – incitare la violență și discriminare împotriva transsexualilor). În această definiție, da, sunt transfob. Cum spune și Shapiro în acel discurs, subscriu la faptul că un om este un om, are drepturile sale și poate să-și caute fericirea în orice fel și chip dorește fără intimidare sau amenințare… dar nu voi renunța niciodată la etalonul “bărbații sunt bărbați și femeile sunt femei” – lucru care poate fi dovedit științific prin ADN (deși în anumite state, cum e Canada, nu mai este voie să demonstrezi științific acest lucru în curte) – pentru că, spun idioții la putere, sexul nu este legat de gen.

America lui Trump – Fake News 1

Posted on June 16, 2020Author andiLeave a comment

Imaginați-vă că anul este 1988, țara este România. Imaginați-vă, de asemeni, că întâlniți un american care a învățat românește și vă felicită pentru că trăiți în România. Mai mult, vă invidiază pentru prosperitatea adusă de comunism, pentru că trăiți în societatea pașnică și echilibrată a socialismului. Cum “de unde știe de toate acestea”? Nu, nu trăiește în RO și nici n-a vizitat prea multe locuri dar citește. Citește Scânteia. Și România Liberă. Omul a învățat românește și citește cam tot ce găsește la standurile de cărți și ziare. Americanul ipotetic nu este nici prost, nici needucat, nici răuvoitor – doar neinformat și naiv pentru că el crede că poate descoperi adevărul în mass-media centrală. Noi știm, desigur, că tot ce știe și crede el este ridicol dar cum putem să-l convingem că lucrurile în România nu-s ca în America?

Politica eficientă

Posted on December 12, 2019Author andi1 Comment

După 20 de ani de Canada politica din RO este, pentru mine, un circ. Puținele insule de moderație și calcul sunt imediat astupate de beșteleală ca la ușa cortului, de diviziuni, amocuri personale, crize de nervi publice, de declarații lipsite de măsură pe care omușteanul le-ar putea face la bere dar nu de la tribună sau de pe postamentul unui partid. UN CIRC, vă spun!

Nu e un circ artificial ci unul natural – pentru că majoritatea publicului fix asta dorește. Circ, chiar și fără pâine. Bucuria adulților (mai tristă și mai ridicolă decât cea a copiilor) atunci când Ponta și Băsescu se împroșcau cu invective și bășcălie, amuzament maxim la bâlbele lui Dăncilă chiar și când era să ne făcă terci, lighene de zoi cu care PNL aruncă în USR și vice-versa, spurcatul dintre Ponta și Tudose în PRO România ș.a.m.d.

Politica este un exercițiu de realism.