Vieți mici

Ca adolescenți totul este posibil. Când avem timp liber – și mulți dintre părinții noștri nu ne maltratau cu un milion de activități extra-școlare – visam la ceea ce va fi viața noastră la maturitate și imaginația noastră contopea 100 de filme de acțiune, de iubire, de dramă și de comedie pentru a zămisli un destin special, de nemaiauzit. Aventuri exotice, iubiri copleșitoare, tragice, dar nu chiar atât de tragice, bogății de nemaiauzit și chipul nostru împroșcat pe coperțile revistelor de vedete. Bineînțeles, este imposibil ca viața să se ridice la standardul absurd al imaginației noastre de atunci. Ne înglodăm în lucruri mici: studii, o slujbă care ne răpește măcar un sfert din timpul liber, plată pentru locuință, modernizări, copii și toate cele ce decurg, probleme cu mașina, probleme cu impozitele, alergătură, crize de viață – o problemă de sănătate, un divorț, un deces. Uneori acceptăm acest destin și ne găsim alinare în micile bucurii el. Aceasta este maturitatea. Alteori, sub presiunea mediului sau pur și simplu pentru că nu știm să ne maturizăm, îl rejectăm și devenim amari că viața noastră nu este așa cum am imaginat-o. Continue reading “Vieți mici”

Arunachalam Muruganantham

Arunachalam Muruganantham. Nu este un bărbat foarte frumos și, dacă e să ne luăm după faptul că n-a terminat liceul, nici foarte deștept. Chiar și așa, s-a căsătorit și, curând a aflat secretul femeilor sărace din India. Și-a văzut soția ascunzând ceva – era cârpa pe care o folosise pentru ciclul menstrual. Indignat, a întrebat-o de ce nu folosește tampoane sanitare. Continue reading “Arunachalam Muruganantham”

Scări valorice

Îmi place să judec. Aici sunt, mi se pare mie, într-o opoziție cu moda zilei unde „nu judeca” pare a fi un credo de viață. A judeca este, pentru mine, la fel de important ca și a respira, este o definiție a existenței mele. Judecata este măsura binelui și răului (fără majusculă), este echivalentul moral al acelui „gândesc, deci exist” a lui Descartes. Puterea de a judeca e minunată dar  trage după sine și o enormă responsabilitate pe care am ales s-o port conștiincios. Continue reading “Scări valorice”

Despre onoare

William Shakespeare -Honour Quote
“Onoarea mea este viața mea; amândouă cresc într-o singură tulpină; ia onoarea din mine și viața mea mea s-a terminat”

Încercam, zilele trecute, să-mi amintesc vreo zicală românească despre onoare. Am realizat că nu-mi trece absolut nimic prin minte. În schimb mi-am amintit observația, poate tragică, poate nostimă, că “limba română este singura limbă din lume în care apelativul “hoțule” este folosit și cu sensul de rușinare și cu cel de alint”. Continue reading “Despre onoare”

În căutarea fericirii

oameni saraci
Unii oameni sunt atât de săraci – nu au decât bani

Toți căutăm fericirea. Problema este că, adesea, o căutăm fără să avem habar cum arată. Așa suntem noi, oamenii: anapoda, cam zăbăuci. Pare totuși dificil de dat o definiție fericirii. E diferită de la persoană la persoană și de la vârstă la vârstă. Copleșiți, ridicăm din umeri și o căutăm, convinși c-o vom recunoaște când o întâlnim. Bineînțeles că, dacă am fi întrebați, am însăila un răspuns “o familie”, “călătorii exotice”,  “bani ca să nu fiu silit(ă) să muncesc”, “iubire pasională” (dar una niciodată imaginată într-o garsonieră de 35 mp). Din nefericire acestea nu descriu chipul fericirii ci ceea ce credem noi că ne-ar face fericiți.

Continue reading “În căutarea fericirii”

Gaze de șist – NEUTRU

Astăzi voi INFORMA (doar atât) despre fracking/exploatarea gazelor de șist. Atât. Voi încerca să fiu cât de neutru pot fi, adunând aici doar o medie adunată din surse credibile.

DESPRE FRACKING

Pentru că implică fracturarea hidraulică a șisturilor, o rocă sedimentară, procesului de extragere a gazelor de șist, lumea anglo-saxonă i-a dat porecla de “fracking”. Procedeul nu este deloc nou – primul experiment de fracking datează din 1947 și prima aplicare comercială a fost în 1949. În blocul est-european, comunist, URSS a folosit prima oară metoda în 1952. A fost folosită de atunci încoace, dar preponderent la forările verticale. Abia în anii 1990, George P Mitchell a dezvoltat la nivel industrial procedeul de forare orizontală, în Bazinul Barnett. Până în acel moment – și mult timp după – prețul scăzut al petrolului a făcut nerentabilă utilizarea acestei metode la nivel industrial. Istoric, preţul barilului de petrol a stat sub 30$ pe baril o vreme îndelungată (1986-2003). Acum, cu barilul stabilizat deasupra lui 80$, procedura a devenit rentabilă. Deși cel mai adesea vorbim de fracking în conjuncție cu gazele naturale și cu petrolul, procedura poate fi folosită și pentru alte exploatarea altor resurse (de exemplu există planuri de a extrage uraniu folosind această metodă). Continue reading “Gaze de șist – NEUTRU”

Ce n-a reușit Ceaușescu…

… au reușit cei ce ne-au condus în 24 de ani amărâți. Există un curent anti-corporatist de care Ceaușescu, Stalin, chiar și Mao – care se sucește acum în mormânt văzând transformarea Chinei – ar fi foarte mândri.

Anti-corporate
Nu contează ce corporație! Noi suntem CONTRA!

    Ieri, la o postare ironică care includea brand-urile Chevron, Coca-Cola, McDonalds, RMGC, Walmart, o prietenă – bună, deșteaptă și simpatică, de altfel – a comentat grăbit vorbind de goana lor după profit. Cuvintele mele s-au pierdut, în fața ochilor ei rămânând numai această programare anti-corporatistă. Concluzia e clară: românii urăsc capitalismul și, astfel, urăsc numele mari care sunt, în ochii lor, exponenții acestui capitalism. Continue reading “Ce n-a reușit Ceaușescu…”

GÂNDIREA CRITICĂ

Informație. 295 EXABYTES de informație.
Informație. 295 EXABYTES de informație.

Am vizionat recent un documentar pe canalul TV Nature. Un individ refăcea experimentele care l-au condus pe Darwin la celebra lui teorie (da, mai sunt unii care cred că e „doar” o teorie, dar, hai, să nu ne stricăm ziua gândindu-ne la ei). Unul din acestea implica demontrarea unui anumit grad de inteligență la râmă de pământ. Sub observație a devenit aparent că ele își camuflează intrarea în galerii cu o frunză. În nouă cazuri din zece, râmele au tras de capătul îngust al frunzei, demonstrând că gândesc pentru a-și ușura munca. Dacă un animal care nu beneficiază de vedere, membre și are un creier atât de primitiv,  manifestă semne de gândire, rapoartele c-ar exista oameni fără inteligență, care n-ar gândi, sunt absolut exagerate. Ceea ce ne face, uneori, să exclamăm exasperați asemenea acuze este, cred eu, faptul că nu dispun de ceea ce se numește „gândire criticăContinue reading “GÂNDIREA CRITICĂ”

Propagandă

Nu prea mai am tragere de inimă să continui ciclul despre energie (Tot ce NU am vrut să știm despre…). Este cea mai nepopulară postare. Realizez că oamenii sunt mai puțin interesați în adevăruri, în demonstrații, în cifre și mult mai mult în scandal și adevăruri imuabile.

Ei, la naiba, am realizat aceasta de ceva vreme. Am realizat-o când Iliescu promitea, în Vaslui, 1 milion de slujbe, fără a spune cum le va crea și lumea aplauda în extaz. Am realizat-o, când l-am urmărit pe Funar fluturând 3 hârtii A4 – care, spunea el, conțineau planul de redresare a României (secret, absolut secret) . Am realizat-o mai ales când 10% din români l-au votat. Am realizat-o vizitând, în Muzeul Holocaustului, expoziția propagandei naziste. Continue reading “Propagandă”

Tot ce NU am vrut să știm despre… 2

GLOBALIZARE. ENERGIE. POLITICĂ

Trăim timpuri foarte complicate. Globalizarea a doborât gardurile și, ca întotdeauna când gardurile sunt date jos, binecuvântările și blestemele se împrăștie necontrolat, blestemele având prioritate (pitbull-ul vecinilor așteaptă mârâind în fața ușii). Țările mici au primit investiții, cele mari au dobândit piețe noi de desfacere, cei mici s-au mai îmbogățit, cei mari au mai sărăcit (doar puțin). Producția migrată spre țările sărace a cerut tot mai multă energie – capacitatea energetică n-a însoțit producția (cei mari și puternici au găsit noi metode de a consuma capacitatea eliberată). Continue reading “Tot ce NU am vrut să știm despre… 2”