Mi-aș dori mult să cred în mult-lăudata “iubire necondițională”. La fel mi-aș dori să pot crede în finalul prosper al schemele piramidă, în inorogi și în happy-end-urile comediilor romantice. Dar nu am osul credinței – pentru că nu am încă puterea acceptării, îmi spun eu.
Am spus-o și în alte postări: dacă iubirea necondiționată ar exista, ieșind în stradă ne-am îndrăgosti de prima persoană de sex opus pe care am întâlni-o. Continue Reading