{"id":537,"date":"2014-01-31T22:01:53","date_gmt":"2014-01-31T22:01:53","guid":{"rendered":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/?page_id=537"},"modified":"2014-02-03T17:51:06","modified_gmt":"2014-02-03T17:51:06","slug":"despre","status":"publish","type":"page","link":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/despre\/","title":{"rendered":"Despre"},"content":{"rendered":"

 <\/p>\n

\"Bebe,<\/a>
Bebe, 1970<\/figcaption><\/figure>\n

M-am n\u0103scut \u00een Ia\u0219i, \u00een gloriosul an 1970 – luna Berbecului, anul C\u00e2inelui de Metal. Dac-ar fi s\u0103 m\u0103 ridic pe merite nemuncite, a\u0219 spune c\u0103 m-am n\u0103scut \u00eentr-o familie de intelectuali. Dar nu a\u0219a am fost crescut, a\u0219a c\u0103 prefer s\u0103 amintesc c\u0103 mama mea e de la \u021bar\u0103 iar tat\u0103l meu din mahalaua de pe Calea Galatei. Mama mea a primit o \u0219ans\u0103 \u00een via\u021b\u0103 de la comuni\u0219ti, tat\u0103l meu din genetic\u0103 – fiind excep\u021bional de bun \u00een matematic\u0103 \u0219i logic\u0103, elev de 10 pe linie, burs\u0103 republican\u0103.<\/p>\n

Eroul meu absolut a fost bunicul din partea mamei, un b\u0103rbat de 1.6m dar pe care d\u00e2rzenia \u0219i rezilien\u021ba \u00eel f\u0103cea s\u0103 par\u0103 de 2m. Avea doar 4 clase primare dar, ca un \u021b\u0103ran de\u0219tept ce era, s-a l\u0103sat propulsat de v\u00e2nturile trase de comuni\u0219ti, dup\u0103 46. Era plin de \u00een\u021belepciune \u0219i cuv\u00e2ntul lui era numai bun de dus la banc\u0103. Bunica de pe partea tat\u0103lui urma \u00een preferin\u021bele mele pentru c\u0103, de\u0219i nu avea nici o educa\u021bie formal\u0103, \u021binea \u00een bibliotec\u0103 \u0219i citea Thackeray – B\u00e2lciul De\u0219ert\u0103ciunilor, Dreiser – O tragedie american\u0103 \u0219.a.m.d. Era o femeie \u0219ireat\u0103 – de\u0219i bun\u0103 \u0219i \u00eeng\u0103duitoare cu mine, bun\u0103tatea ei nu se extindea asupra tuturor. Cel mai pu\u021bin preferat era bunicul de pe partea tat\u0103lui, un b\u0103rbat pentru care – oric\u00e2t m-as str\u0103dui – nu g\u0103sesc alt adjectiv dec\u00e2t “prost<\/em>“. Prin pove\u0219ti am descoperit \u0219i latura lui nostim\u0103 – c\u00e2teodat\u0103, la cr\u00e2\u0219m\u0103 se \u00eenfuria \u0219i amenin\u021ba cu b\u0103taia pe c\u00e2te vreunul. Fiind un b\u0103rbat masiv, cu o m\u00e2nie demn\u0103 de speriat, prietenii \u00eel \u021bineau de m\u00e2n\u0103 ca s\u0103 nu ucid\u0103 \u021binta m\u00e2niei lui. Bunica mea, \u00eens\u0103, le poruncea “Da\u021bi-i drumul<\/em>!”. Dar, dar… “Nici un dar – da\u021bi-i drumul<\/em>!”. O dat\u0103 eliberat din str\u00e2nsoarea prietenilor, bunicul meu r\u0103m\u00e2nea descump\u0103nit \u0219i, \u00eentr-un t\u00e2rziu, urla “ai noroc c\u0103 sunt cu nevast\u0103-mea aici \u0219i nu vreau s\u0103-i ar\u0103t v\u0103rsare de s\u00e2nge”.<\/p>\n

\"Clasa<\/a>
Domnul diriginte Platon, inconjurat de clasa 8B<\/figcaption><\/figure>\n

Am urmat clasele primare la \u0219coala nr 12. Am avut un \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor minunat – domnul Romanescu – care a \u00eenceput prin a-mi spune Andriu\u0219ca \u0219i, dup\u0103 ce m-a cunoscut, m-a rebotezat “Andrei Gur\u0103-Bogat\u0103”. Din clasa a V-a am trecut la celebrul liceu Negruzzi, p\u00e2n\u0103 \u00een clasa a Xa. La Negruzzi am avut norocul de a-l avea ca diriginte pe domnul Platon, un om de o inteligen\u021b\u0103 deosebit\u0103, un om cu un dar a nara\u021biunii care ne-a \u00eendr\u0103gostit pe to\u021bi de istorie. Eram un mic rebel, un nerecunoscut lider de sindicat \u00a0– individul care negociaz\u0103 \u00een numele clasei, care roste\u0219te \u00een fa\u021ba profesorilor ceea ce elevii discut\u0103 \u00een pauz\u0103. \u00a0Pentru treapta a IIa n-am \u00eenv\u0103\u021bat – fusesem at\u00e2t de bun la treapta I, \u00eenc\u00e2t mi-am dedicat cam tot timpul activit\u0103\u021bilor de discotec\u0103 \u0219i p\u0103c\u0103lire a chelnerilor pentru a putea fi servit alcool. M-am plictisit de aceste activit\u0103\u021bi dar pu\u021bin cam t\u00e2rziu – \u0219i am aterizat la liceul industrial Garabet Ibr\u0103ileanu. Privind \u00eenapoi, a fost unul din cele mai bune e\u0219ecuri care mi se putea \u00eent\u00e2mpla – f\u0103r\u0103 acest du\u0219 rece, nu m-a\u0219 fi str\u0103duit pentru admiterea \u00een facultate. Nu mai pomenesc de minunatul profesor de Limb\u0103 Rom\u00e2n\u0103 – domnul Maftei pe care, de nu a\u0219 fi picat treapta, nu l-a\u0219 fi \u00eent\u00e2lnit. Da, a fost un e\u0219ec de bun augur, de\u0219i atunci\u00a0\u00a0l-am sim\u021bit ca pe sf\u00e2r\u0219itul lumii.<\/p>\n

 <\/p>\n

\"In<\/a>
In armata, 1988<\/figcaption><\/figure>\n

\u00cen 1991 am \u00eent\u00e2lnit-o pe Br\u00e2ndu\u0219a, mama lui Gabriel \u0219i, \u00een 1994, dup\u0103 vreo 3-4 desp\u0103r\u021biri \u0219i \u00eemp\u0103c\u0103ri, m-am decis s\u0103 accept vechea \u00een\u021belepciune “Femeile se m\u0103rit\u0103 ca s\u0103 aib\u0103 pe cineva, b\u0103rba\u021bii ca s\u0103 nu piard\u0103 pe cineva<\/em>“. Nu eram gata dar nu voiam s-o pierd. Au urmat ani turbulen\u021bi care s-au potolit pas cu pas. Ne-am pus pe treab\u0103, pe mult\u0103 treab\u0103: am muncit ca doi hamali \u0219i, ajuta\u021bi \u0219i de p\u0103rin\u021bi, am cump\u0103rat un apartament cu 3 camere. Distrus, ur\u00e2t, \u00eengrozitor. \u0218i iar\u0103\u0219i am muncit \u0219i, peste un an, am purces la renovarea lui. Eu, cel cu nervii cei mai slabi, am fost supraveghetorul de Dorel. A 18 clone de Dorel care m-au adus la limita s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii mentale. \u00centr-o zi am ajuns acas\u0103 cu nervii f\u0103cu\u021bi ferfeni\u021b\u0103, blestem\u00e2nd lipsa de caracter, minciuna, indolen\u021ba acestor Doreli. Tulburat de r\u0103bufnirea mea, taic\u0103-meu mi-a v\u0103rsat-o: “De ce m\u0103-sa mai stai \u00een \u021bara aceasta de rahat<\/em>?!” Am prostul obicei de a \u00eencerca s\u0103 r\u0103spund la \u00eentreb\u0103rile retorice – \u0219i la aceasta n-am g\u0103sit r\u0103spuns. Am depus actele \u0219i am insistat s\u0103 scriu “inginer de sistem<\/em>” \u00een formular. Aceast\u0103 meserie nu exist\u0103 pe lista canadian\u0103 oficial\u0103, am a\u0219teptat 2 ani \u0219i 7 luni pentru acela\u0219i lucru pentru care fo\u0219tii mei colegi a\u0219teptau numai 5-6 luni. \u00cemi amintesc cum, uneori, noapte, st\u0103team treaz, cu ochii \u00een tavan, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 de ce sunt “refuzat la export<\/em>“. \u00cen toate exist\u0103 un sens. \u00cen cei 2 ani \u0219i, am crescut enorm din punct de vedere profesional \u0219i asta mi-a asigurat un \u00eenceput profesional excelent, o dat\u0103 ce-am ajuns \u00een Canada.<\/span><\/p>\n

\u00cen 1999, pe 1 noiembrie, Gabriel s-a n\u0103scut. Fusesem \u00eempotriva ideii unui copil – prea devreme, prea s\u0103raci, prea multe aventuri pe care nu le avusesem, prea… Am cedat doar c\u00e2nd fosta a f\u0103cut ceva ce n-a mai f\u0103cut nici de atunci, nici dup\u0103 aceea: a pl\u00e2ns \u0219i m-a rugat frumos. M\u0103 bucur c\u0103 a f\u0103cut-o pentru c\u0103 apari\u021bia bo\u021bului de om mi-a schimbat complet viziunea asupra universului. C\u0103 n-am \u0219tiut s\u0103 folosesc aceast\u0103 schimbare pentru a-mi face via\u021ba mai bun\u0103, e numai vina mea.<\/p>\n

Am aterizat \u00een Vancouver pe 28 Aprilie 2000. La 12 zile dup\u0103 a 30-a mea aniversare. O lun\u0103 mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd Br\u00e2ndu\u0219a \u0219i Gabriel aterizau, aveam deja o slujb\u0103 foarte bun\u0103, apartament \u00eenchiriat \u0219i mobilat. Toamna, dup\u0103 ce prima mea slujb\u0103 mi-a fost tras\u0103 de sub picioare, ne mutam \u00een Ottawa. Au urmat ani pe c\u00e2t de plini de succese (ma\u0219in\u0103 nou\u0103 \u00een 5 luni, cas\u0103 nou\u0103 \u00een 2 ani \u0219.a.m.d.) pe at\u00e2t de istovitori, ani f\u0103r\u0103 vacan\u021be, f\u0103r\u0103 pauze, \u00eenc\u0103rca\u021bi de spaime… justificate. Eu schimbam – prin natura timpurilor potrivnice prin care treceam – prin slujbe dup\u0103 slujbe, Br\u00e2ndu\u0219a se lupta cu studii, cas\u0103 \u0219i copil.<\/p>\n

\u00cen 2007 am plecat \u00een US, cu un contract la Wells-Fargo. Pe 12 ianuarie plecam spre Phoenix – am traversat cu M\u0103zdu\u021ba mea cca 1100 km de furtun\u0103 de z\u0103pad\u0103 memorabil\u0103. \u00cen aprilie, Br\u00e2ndu\u0219a \u0219i Gabriel mi s-au al\u0103turat \u00een Arizona. Am avut o vacan\u021b\u0103 de vis din buc\u0103\u021bele – un weekend la Las Vegas, un altul la Grand Canyon, ie\u0219iri la restaurant \u0219i atrac\u021bii locale. Sau poate a\u0219a mi s-a p\u0103rut pentru c\u0103 \u00eemi era at\u00e2t de dor de ei. Ar fi trebui s\u0103 revin \u00een Ottawa dar eu \u00eemi \u021bin promisiunile \u00eentotdeauna: promisesem un an angajatorului. \u00a0Aproape \u00eentotdeauna.<\/p>\n

\"Aventures<\/a>
Cu Gabriel la Aventures LaFleche<\/figcaption><\/figure>\n

Br\u00e2ndu\u0219a mi-a cerut divor\u021bul \u00een iulie 2007. Brusc, f\u0103r\u0103 alternativ\u0103, f\u0103r\u0103 negocieri. Am fost m\u00e2ndru de mine – am acceptat procesul de separare cu mult\u0103 am\u0103r\u0103ciune dar f\u0103r\u0103 crize, f\u0103r\u0103 zbateri. Nu mi-am dorit niciodat\u0103 s\u0103 \u021bin l\u00e2ng\u0103 mine pe cineva cu for\u021ba (fizic\u0103, psihic\u0103 sau de orice alt gen). \u00a0Am abandonat contractul de la Wells Fargo, am dat o rait\u0103 \u00een Rom\u00e2nia \u0219i apoi am revenit \u00een Ottawa ca s\u0103 lipesc cioburile vie\u021bii mele. Au urmat ani dificili – speran\u021be, disper\u0103ri, ridic\u0103ri, pr\u0103bu\u0219iri. \u00cemi place s\u0103 cred c\u0103 am reu\u0219it s\u0103 demonstrez validitatea zicalei “ce nu te omoar\u0103, te face mai puternic<\/em>“. La talentele mele tradi\u021bional-b\u0103rb\u0103te\u0219ti: mecanic\u0103, me\u0219tere\u0219ti, \u00eenv\u00e2rtit bani, taxe, gr\u0103din\u0103rit, am ad\u0103ugat o sum\u0103 de talente tradi\u021bional-femeie\u0219ti; g\u0103tit, cur\u0103\u021bat \u0219i \u00eengrijitul unui b\u0103iat minunat. Puternica mea rela\u021bie cu el este rodul divor\u021bului – nu exist\u0103 yin f\u0103r\u0103 yang.<\/p>\n

Povestea continu\u0103…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

  M-am n\u0103scut \u00een Ia\u0219i, \u00een gloriosul an 1970 – luna Berbecului, anul C\u00e2inelui de Metal. Dac-ar fi s\u0103 m\u0103 ridic pe merite nemuncite, a\u0219 spune c\u0103 m-am n\u0103scut \u00eentr-o familie de intelectuali. Dar nu a\u0219a am fost crescut, a\u0219a c\u0103 prefer s\u0103 amintesc c\u0103 mama mea e de la \u021bar\u0103 iar tat\u0103l meu din…<\/span><\/p>\n

Continue Reading<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"parent":0,"menu_order":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","template":"","meta":{"footnotes":""},"class_list":["post-537","page","type-page","status-publish","hentry"],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/537","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=537"}],"version-history":[{"count":10,"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/537\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":560,"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/537\/revisions\/560"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=537"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}