{"id":416,"date":"2013-10-01T17:17:08","date_gmt":"2013-10-01T17:17:08","guid":{"rendered":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/?p=416"},"modified":"2020-11-18T02:26:57","modified_gmt":"2020-11-18T02:26:57","slug":"cand-eram-cat-pe-ce-sa-mor","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/2013\/10\/01\/cand-eram-cat-pe-ce-sa-mor\/","title":{"rendered":"C\u00e2nd eram c\u00e2t pe ce s\u0103 mor"},"content":{"rendered":"

Ca un om b\u0103tr\u00e2n ce sunt m\u0103 \u00eenc\u0103lzesc adesea cu pove\u0219ti din trecut. Pe de alt\u0103 parte, ca un om t\u00e2n\u0103r ce sunt, m\u0103 laud cu nebuniile tinere\u021bii \u0219i sper s\u0103 le repet \u00eentr-o alt\u0103 form\u0103. Am adunat un set de t\u00e2mpenii amuzante \u2013 cel pu\u021bin a\u0219a m\u0103 asigur\u0103 reac\u021bia prietenilor, de\u0219i e posibil ca ei s\u0103 se hlizeasc\u0103 numai la excitarea cu care povestesc aceste istorioare.\u00a0\u00a0
\u00cen ciuda riscului de deces intrinsec unor p\u0103\u021banii, nu cred c\u0103 sunt pove\u0219ti despre moarte, ci despre via\u021b\u0103, despre prea mult\u0103 via\u021b\u0103. “Via\u021ba tr\u0103it\u0103 din plin implic\u0103 riscul unui deces timpuriu<\/em>“.<\/p>\n

Vacan\u021ba de iarn\u0103<\/h1>\n

Era \u00een iarna lui 1987 spre 1988. Picasem la \u00a0examenul treptei a II-a de liceu \u0219i m\u0103 v\u0103zusem transferat la un liceu sl\u0103bu\u021b, cu un nume intelectual \u00een\u0219el\u0103tor \u2013 Garabet Ibr\u0103ileanu. Cineva reu\u0219ise s\u0103 conving\u0103 autorit\u0103\u021bile de Partid \u0219i de stat c\u0103 Ibr\u0103ileanu fusese un frezor sau sudor frunta\u0219 – altfel nu-mi imaginez de ce ar fi dat acest nume unui liceu industrial. M\u0103 ajustasem noii situa\u021bii \u0219i \u2013 cu ajutorul p\u0103rin\u021bilor mei care au \u0219tiut \u00eentotdeauna cum s\u0103 m\u0103 ajute s\u0103 trec prin momente grele \u2013 g\u0103ndului c\u0103 sunt predestinat minei sau cur\u0103\u021batului grajdului. S\u0103racii, \u00eemi spuneau c\u0103 nu \u0219tiu de ce se str\u0103duiesc. Eu, nici at\u00e2t. \u00cemi acceptam destinul dar inima mea r\u0103m\u0103sese cu colectivul minunat de colegi de la Negruzzi. Cu mare parte din ei fusesem coleg \u00eenc\u0103 dintr-a-nt\u00e2ia, cu al\u021bii dintr-a cincea.<\/p>\n

Anul precedent, cel al 10-lea fusese cel mai tulbure al educa\u021biei mele dar minunat din punctual de vedere al sud\u0103rii prieteniilor. \u00a0Convins, \u00eenc\u0103 de la treapta precedent\u0103, c\u0103 genialitatea \u00eemi poate asigura succesul \u00een lipsa efortului, \u00eemi petrecusem zilele \u0219i nop\u021bile prin cr\u00e2\u0219me, chiulind,\u00a0 scriind poezii \u0219i gagic\u0103rind. .<\/p>\n

Fo\u0219tii mei colegi \u00ee\u0219i cump\u0103raser\u0103 bilete pentru Revelion la Vatra Dornei. M-am decis s\u0103 m\u0103 al\u0103tur petrecerii.\u00a0 Eram prea vesel \u0219i surexcitat ca s\u0103 le observ reticen\u021ba la auzul deciziei mele. Mai \u00eent\u00e2i, \u00eens\u0103, trebuia s\u0103-mi \u00eent\u00e2lnesc aleasa inimii, pe Loredana din Bac\u0103u (a nu fi confundat\u0103 cu cea din Ia\u0219i sau din Boto\u0219ani, fete mai pu\u021bin \u00eenzestrate). Era musai s\u0103 r\u0103spund romantismului cu care m\u0103 cople\u0219ise. Oh, ce timpuri – scrisori pe care a\u0219teptarea le f\u0103cea mai minunate dec\u00e2t erau. \u00cemi amintesc sensibilitatea cu care m-a \u00een\u0219tiin\u021bat c\u0103 \u201eliliecii au \u00eenflorit<\/em>\u201d. Imaginea era tot at\u00e2t de plastic\u0103 pe c\u00e2t de elastic\u0103 mi-o imaginam pe Loredana. Parc\u0103 vedeam animalele \u00eenaripate ie\u0219ind la vremea apusului, \u00eenc\u0103rcate de flori, at\u00e2rn\u00eend cu micu\u021bele\u00a0 lor gheare de strea\u0219ina sau turlele unei biserici, poate chiar de p\u0103rul unei anumite domni\u021be (ca s-o pedepseasc\u0103 pentru ignoran\u021ba cu care folosea acest plural).<\/p>\n

Era o misiune grea s\u0103-i conving pe ai mei la o asemenea cheltuial\u0103. Poate \u0219i pentru c\u0103 erau str\u00e2mtora\u021bi de amenda pe care o pl\u0103tiser\u0103 ca s\u0103-mi \u00eenchid\u0103 dosarul penal. DA, SIGUR, v-a\u021bi \u0219i pus pe judecat! Cine v-a numit pe locul lui Judge Dred? Nu nega\u021bi, o simt c-o face\u021bi de\u0219i nu \u0219ti\u021bi faptele. Nu f\u0103cusem nimic altceva dec\u00e2t c\u0103 \u00eencercasem s\u0103 v\u00e2nd casetofonul Sanyo \u2013 achizi\u021bionat moral (dar f\u0103r\u0103 acte) de la un student str\u0103in \u2013 pentru a-mi cump\u0103ra un magnetofon Kashtan. Cump\u0103r\u0103torul, un individ trecut de prima tinere\u021be, purt\u00e2nd o basc\u0103, palton ponosit \u0219i pantofi sc\u00e2lcia\u021bi, nu era nimeni altul dec\u00e2t \u201eC\u0103pitanul Dumitrescu, Poli\u021bia Municipiului<\/em>\u201d. \u00cen loc s\u0103 fiu l\u0103udat – la o adic\u0103 schimbam marfa capitalist-decadent\u0103 pe marf\u0103 produs\u0103 de oamenii muncii din URSS – c\u0103pitanul Dumitrescu a decis s\u0103 m\u0103 supun\u0103 unei perchezi\u021bii. Confruntat cu acest prospect, am \u00eencercat s\u0103 ascund briceagul \u00eentr-o m\u00e2nec\u0103 a gecii dar aceasta era prea str\u00e2ns\u0103 \u0219i am fost z\u0103rit, dezarmat \u00a0\u0219i \u00eenc\u0103tu\u0219at. Interogatoriul care a urmat a fost piperat de \u00eentreb\u0103rile directe ale poli\u021bistului \u0219i de r\u0103spunsurile mele nu mai pu\u021bin directe. Oft\u00e2nd, investigatorul mi-a explicat c\u0103 de-a\u0219 fi spus c\u0103 am briceagul pentru a deschide cutii de conserv\u0103, ar fi putut s\u0103 treac\u0103 portul armei albe cu vederea. \u201eAha<\/em>, mi-am spus eu, deci cu Poli\u021bia e la fel ca \u0219i cu p\u0103rin\u021bii: adev\u0103rul nu aduce nimic bun<\/em>\u201d. Atunci mi-am jurat c\u0103 nu voi mai spune adev\u0103rul. \u0218i, bine\u00een\u021beles, mi-am \u00eenc\u0103lcat jur\u0103m\u00e2ntul \u00een aceea\u0219i clip\u0103 – spuneam adev\u0103rul c\u0103 nu voi mai spune adev\u0103rul. Era un lucru imposibil. C\u00e2nd vine timpul s\u0103 mint, un spirit cavaleresc deprins probabil din c\u0103r\u021bile blestematului de Dumas sau a boului de Walter Scott m\u0103 \u00eempiedic\u0103 s-o fac. Lovesc cu armele adev\u0103rulului, cinstei \u0219i corectitudinii \u00een tot: \u00een rela\u021bii romantice, de serviciu, \u00een familie \u0219i, mai ales, \u00een mine \u00eensumi.\u00a0<\/p>\n

Da, a fost dificil s\u0103-i conving pe ai mei s\u0103-mi mai avanseze 1000 de lei. Taic\u0103-meu \u00eemi sugera s\u0103 ob\u021bin jum\u0103tate de amenda de 2100 \u00eenapoi de la c\u0103pitanul Dumitrescu dar, de la orele de Economie Politic\u0103, \u00eenv\u0103\u021basem c\u0103 Statul este un soi ciudat de Robin Hood care ia de la to\u021bi \u0219i nu d\u0103 \u00eenapoi la nimeni. Se pare totu\u0219i c\u0103, \u00een cabinetul guvernului Valachi, \u00een spatele u\u0219ii \u00eenchise (de la dormitor) se adoptase o amnistie pentru cei certa\u021bi cu legea, \u0219i mi s-au dat fondurile necesare.<\/p>\n

Am pornit deci spre Bac\u0103u, spre dulcea Loredana. Taic\u0103-meu \u00eemi pusese o pil\u0103 pentru a putea lua o camer\u0103 la hotel (lucru nepermis pentru minori, chiar \u0219i pentru cei cu fonduri). Camera mea, bani, o fat\u0103 frumoas\u0103 \u2013 ce altceva-i mai trebuie unui t\u00e2n\u0103r de 17 ani ca s\u0103 fie fericit. Ei, bine, v\u0103 spun eu ce-i trebuie: FIS\u0102!!!<\/strong> Eu nu aveam fis\u0103 \u0219i, dac\u0103 o aveam, n-a c\u0103zut la timpul potrivit. Loredana a venit la mine la hotel, unde o a\u0219teptam tol\u0103nit pe pat, sorbindu-mi lichiorul de ment\u0103, ca un soi de Bond estic, Ionu\u021b Bond. Nimeni nu m\u0103 \u00eentrebase \u201eshaken or stirred<\/em>\u201d la bar dar nu m\u0103 puteam pl\u00e2nge: nici nu-mi ceruser\u0103 s\u0103 fac dovada majoratului. Am vorbit cu Loredana, i-am declarat iubirea mea, s-a \u00eentins l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i ne-am s\u0103rutat. Am implorat-o s\u0103 vin\u0103 disear\u0103 la hotel, ca s\u0103 avem o noapte pe cinste. Ea \u00eemi explica faptul c\u0103 tat\u0103l ei este aspru \u0219i nu poate ie\u0219i dup\u0103 ora 8 pm din cas\u0103. Eu, intrat \u00een tunel, turmentat de imaginea \u2013 musai romantic\u0103 \u2013 a \u00eempreun\u0103rii noastre, insistam s-o conving c\u0103-l poate p\u0103c\u0103li pe taic\u0103-su. Ea revenea\u201enu se poate, nu \u0219i nu… dar acum sunt aici<\/em>\u201d. Da, era atunci acolo, eram singuri, aveam toat\u0103 camera pentru noi, vreo 2 ore…. dar ce folos?! Eu nu aveam fis\u0103<\/strong> sau era blocat\u0103 undeva \u00een \u021beasta mea de t\u00e2mpit. Ea insista \u201eACUM SUNT AICI<\/em>\u201d dar nici cuvintele ei \u0219i nici s\u0103ruturile pasionante nu deblocau fisa de 25 de bani din mintea mea. Abia la vreo or\u0103 dup\u0103 ce plecase \u2013 ca s\u0103 fie, ca o fat\u0103 cuminte, acas\u0103 \u00eenainte de ora 8 PM \u2013 medit\u00e2nd la situa\u021bie, am izbucnit \u00eentr-un \u201eAhhhhhhhhhhhh, asta \u00eencerca ea s\u0103-mi spun\u0103<\/em>\u201d. Ofuscat de propria-mi stupiditate, mi-am petrecut seara cu un joc constant \u00een acele vremuri, dar drag mie \u0219i acum, pe care tandru-l intitulasem \u201eS\u0103 lovim cu pumnii bilele p\u00e2n\u0103 se alb\u0103stresc<\/em>\u201d (cu pumnii, pentru c\u0103 tesl\u0103 nu aveam).\u00a0<\/p>\n

A doua zi ea nu s-a mai putut elibera iar eu am p\u0103r\u0103sit Bac\u0103ul la fel de feciorelnic cum venisem, privind cu jale la pozele Loredanei , oft\u00e2nd cu jale \u0219i dor \u00een a\u0219teptarea prim\u0103verii… acel anotimp minunat, magic \u00een care liliecii \u00eenfloresc.<\/p>\n

VA URMA<\/a><\/p>\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ca un om b\u0103tr\u00e2n ce sunt m\u0103 \u00eenc\u0103lzesc adesea cu pove\u0219ti din trecut. Pe de alt\u0103 parte, ca un om t\u00e2n\u0103r ce sunt, m\u0103 laud cu nebuniile tinere\u021bii \u0219i sper s\u0103 le repet \u00eentr-o alt\u0103 form\u0103. Am adunat un set de t\u00e2mpenii amuzante \u2013 cel pu\u021bin a\u0219a m\u0103 asigur\u0103 reac\u021bia prietenilor, de\u0219i e posibil ca…<\/span><\/p>\n

Continue Reading<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[6],"tags":[26,183,314],"class_list":["post-416","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-fun","tag-amintiri","tag-loredana","tag-umor"],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/416","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=416"}],"version-history":[{"count":4,"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/416\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1212,"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/416\/revisions\/1212"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=416"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=416"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=416"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}