LESS IS MORE/Mai puțin înseamnă mai mult – zicală anglosaxonă.
Cândva, ca să fac pe plac unei prietene, am urmărit discursul unui life-style guru. Nu aveam mult respect pentru acești indivizi care-și câștigă pâinea spunându-ne cum să ne trăim viața. Mărturisesc însă că, ascultându-l, am realizat că ei nu sunt problema. Noi suntem problema. Omul era inteligent și spunea lucruri bune. Toată sala îl aproba dând din cap – dar mi-i imaginând cum, odată ieșiți din sală, nu implementează nimic din sfaturile auzite. Toți se întorc să facă rahaturile cu care s-au obișnuit și continuă să se întrebe „De ce nu sunt fericit(ă)?”.
Exemplul care mi s-a lipit de minte din acel discurs a fost cel despre multitasking-ul modernității. Cerea spectatorilor să-și imagineze cea mai îndrăgită melodie, cea de nota 10. Să dea play la acea melodie. Apoi să dea play la melodia din preferințele lor care ar lua nota 9. Să-i dea play și acesteia. „Ce obții? O melodie de nota 19? Sau una de nota 2, o cacofonie? Ei bine, asta e exact ce facem uzual în viața de zi cu zi”. Continua să explice cum în dorința de a avea mai mult terminăm cu mult… mai puțin.
Vorbitorul (scuze, nu mai țin minte cine era acesta) descria cazul unui părinte venit de la serviciu. Își încălzește mâncarea – că-i este foame. Deschide televizorul ca să vadă știrile – trebuie să fii informat, nu? Aduce copilul în living-room lângă el/ea – că trebuie să petreci timp cu copiii. Deschide și laptop-ul – că trebuie să ții legătura cu prietenii și rudele, nu? Și nu se alege cu nimic – nu savurează mâncarea, aude doar bucățele din știri, chat-uiește absent cu prietenii/rudele și, desigur, timpul cu copilul nu are nici o calitate.
Măcar de ne-am alege cu ceva din acest multitasking. Există însă multe studii care, după o decadă în care acest sistem a fost lăudat, au deslușit că distribuirea în (prea) multe aduce puțin și prost. Iată un articol de fond. Iată un altul care susține că îți strici și cariera și creierul făcând asta.
Psihologii au arătat că femeile sunt mult mai bune în această direcție decât bărbații. Chiar și într-o conversație – femeile pot împleti 3 idei disjuncte, lucru care face aproape imposibil de urmărit conversația pentru un bărbat. Dar numai pentru că poți amesteca 3 fire narative nu înseamnă că poți face asta și când conduci o mașină, și-ți bei cafeaua și-ți verifici ce mesaje ai mai primit pe celular.
Vedem atât de des lozinci fluturate „trăiește în prezent” și „trăiește clipa”, de multe ori spuse de exact acei oameni care împart clipa în atâtea fire că nu mai înțeleg nimic, în oameni care trăiesc prost totul, mult sub potențialul trăirilor pe care le-ar fi avut dacă ar fi încercat să facă mai puțin dar mai profund. Dacă nu ne aduce fericire ci anxietate, dacă nu ne aduce productivitate ci 1001 lucruri începute și neterminate sau terminate prost, atunci trebuie să ne punem întrebarea “DE CE FACEM ASTA?”
Florentina Micu
May 24, 2022 at 6:16 pmAm ras copios la prima fraza(” ca sa fac pe plac unei prietene, am urmarit discursul unui life-style guru”) . Si eu ca sa fac pe plac unei prietene era cat p-aci sa fiu intr-un soi de grupare MLM. Mai exact, m-am lasat convinsa sa particip la ceva ce se intrevedea a fi o prezentare a unor oferte de vacanta ca sa remarc pe parcurs ca daca platesc 200 de dolari, vor fi amabili si imi vor face un cont pe platforma lor si cu cat devin mai plina de prieteni si recomandari, cu atat mult dorita vacanta se va apropia de realitate. Nu are legatura cu subiectul tau care este ptofund si dur dar la asta m-a dus cu gandul prima fraza.:)
Cred ca secretul la cele mentionate de tine este sa iti permiti sa iei o pauza. Zic permiti pt ca daca ai minim un job, o casa, o masina, un copil plus zeci de alte obligatii, in realitate nu esti niciodata “liber”.
Cred ca vine un punct in viata fiecaruia in care nu mai ai confortul de a te intreba ” de ce fac eu domne asta?!”. Inertia te impinge mai departe.
andi
May 24, 2022 at 7:04 pmTot fără legătură – doar unul de studiu a culturilor naționale – aveam un vecin francofon, pâinea lui Dumnezeu. Era plăcut, mă saluta, îmi curăța driveway-ul de zăpadă (la vremea aia nu aveam snow-blower). Totul a fost frumos până ce tot așa, a încercat să mă bage într-o schemă piramidală (MLM). L-am ascultat și i-am spus că nu mi se potrivește, că nu-s vânzător bun. A închis laptop-ul cu zgomot și a plecat de la mine din casă cu “Mulțumesc că mi-ai irosit timpul”. Din acel moment nu m-a mai salutat. Anglosaxonii sunt drăguți dar cu ei niciodată nu vei fi apropiat – te țin la un braț distanță. Latinoizii – calzi, minunați dar numai până ce i-ai călcat pe coadă – atunci scot cuțitele și te fac bucăți. Trebuie să ne alegem otrava.
Eu cred că e timp pentru toate dacă prioritizăm corect – irosim atât de mult timp cu rahaturi. Dacă avem timp să vedem un film mediocru, în mod clar avem 30 minute de dedicat NUMAI copilului și 30 de minute de plimbare fără să verificăm la 5 min celularul.
Personal, la fiecare 3-5 ani îmi reevaluez viața. Mi se pare important ca fiecare să facă asta – dar desigur puțini o fac. De ex: Strâng bani – da, la 30, când începi la drum, are sens… dar apoi unii o fac și mult după ce sensul inițial a dispărut. Sau stai într-o slujbă aiurea – când ai o familie, trebuie s-o faci, dar când copiii s-au mutat din casă, poate că e timpul să te eliberezi. My 2c.