Fermierii protestează. Majoritatea lumii e suportivă cu ei. Chiar și cei de dreapta, care de obicei sunt împotriva acțiunilor sindicale îi aplaudă. Pentru motive total greșite, în urma unor interpretări care se bazează (ca multe altele) pe analogii nepotrivite. Să explic: anul trecut, de exemplu, fermierii olandezi s-au ridicat împotriva guvernului. Deși presa i-a demonizat, mișcarea lor a condus la o ridicare a Dreptei în Olanda. Acum fermierii francezi, români etc. se ridică. E la fel, nu? Nu, pentru că motivația protestelor e complet diferită. În Olanda – dar și în Canada, Australia, Noua Zeelandă – fermierii se împotriveau măsurilor care urmau să le închidă fermele, subzistența. Guvernul, în numele ecologiei, încerca să reducă cu 30-35% cantitatea de fertilizator alocată, care e blamată pentru încălzirea globală. Impunea și alte măsuri – ca închiderea fermelor de vaci ca să reducă metanul din pârțurile vacilor.
De ce nu-i o idee bună? Ca să citez explicația unui fermier canadian: ei folosesc deja cât de puțin fertilizator e posibil pentru că e scump și le mușcă din profit. Lucrează cu agronomiști, rotesc culturile și folosesc cât de puțin e posibil. O reducere cu 35% a fertilizatorului alocat se va traduce într-o reducere a recoltei cu procente proporționale. Acei fermieri se luptau pentru supraviețuire, cereau doar să fie lăsați să-și vadă de viață. Era o cerere îndreptățită.
Franța însă e țara care suge cam 60% din subvențiile pentru agricultură ale Uniunii Europene. Fermierii lor protestează pentru ca aceste subvenții să continue să curgă. Ei trebuie să continue să producă același lucru ca și moșii și strămoșii lor, chiar dacă prețul e mic, chiar dacă nu e cerință, chiar dacă mâncarea pe care o produc e prea scumpă. E un lucru nedrept cu multe repercusiuni internaționale. Subvenționate, produsele distrug țări unde agricultorii n-au subvenții (i.e. Africa). Dacă produsul tău nu are căutare sau prețul e prea mic, în capitalism trebuie să te reorientezi, să cauți soluții. În socialism, ca un copil răzgâiat, verși camioane cu rahat la tăticu (guvern) până ce-ți cedează și-ți dă banii ca să-ți continui activitatea neproductivă. De unde iei banii? De la ceilalți, cei care produc ceva ce se caută.
Am o poveste perfectă de ilustrare a unor atitudini diferite în Franța și US. La jumătatea primei decade a secolului nostru, prețul cărnii de porc era extrem de scăzut și fermierii nu făceau față. Problema era internațională. Soluția franceză? Camioane de rahat vărsate la Parlament, primării etc. Soluția americană? Doar 5% din creveții consumați în SUA erau produși local, restul erau importați din Asia. Fermierii din mijlocul Americii – da, din state fără ocean sau ape – au plătit la Universitatea din Arizona ca să-i învețe cum să crească creveți în cuve. Au luat împrumuturi de la bancă și au început să producă creveți. La ora actuală SUA produce 4 miliarde livre de creveți și mai importă doar 1.2 miliarde.
Într-o situație recentă, producătorii de orez din SUA se confruntau cu prețuri scăzute așa că au trebuit să găsească soluții. Mulți au început să crească, în câmpurile de orez, raci. Ciclul de maturizare al acestora e perfect corelat cu ciclul orezului. Iată un documentar despre acest fenomen: Cum o companie de raci recoltează și procesează 60,000 livre de raci
Adevăratul capitalism impune adaptare la cerințele pieții. NU este capitalism atunci când fermierii fură banii altora prin subvenții ca să evite ciclul de prosperitate/prăbușire inerent. Nu e nici măcar etic să iei profitul altora ca să susții ce nu se mai cere, să jefuiești mineritul sau altă industrie care merge bine ca să susții agricultura. Dacă facem asta, de ce să nu subvenționăm producătorii de armuri, chit că nimeni nu mai merge la război în armură?
De aceea nu pot fi de acord cu actuala grevă a fermierilor francezi.
No Comments