În 2007, la divorțul meu, mi-am spus că dacă înțeleg ce se întâmplă, pot preveni o repetare. Așa că m-am întrebat de ce relațiile canadienilor sunt neconfruntaționale în timp ce noi, românii, facem din orice o salată sau un scandal. Nu spun că lipsa confruntației, împinsă la extrem, e mai bună dar a-ți alege bătăliile/certurile este, în viziunea mea, o mare putere. Concluzia mea a fost banală: totul este în cuvinte, în modul în care ei le atenuează, îmblânzesc mesajul în timp ce noi îl îngroșăm, îl apăsăm, îl împingem deseori în absurd doar ca să câștigăm un argument.
Food for Thought
De ce li se spune “neo-marxiști”?
Mulți dintre cei supărați de aberația ideologiei care a cuprins societatea curentă folosesc termenul fără să-i înțeleagă rădăcinile. Marxismul a murit în anii 90, nu? Nu. Doar în Est, acolo unde Comunismul ca experiment social își trăise traiul și ne mâncase mălaiul și ficații. În Vest, era bine-mersi și, odată cu căderea Comunismului, lumea a pierdut repulsia față de Marxism și, dimpotrivă, a început să prindă tracțiune, mai ales în mediul universitar. Unul din cinci profesori de la “științe sociale” (care nu prea sunt științe, în sensul că nu măsoară nimic fizic ci emit teorii) se declară în public, cu mândrie, ca fiind marxiști.
Continue Reading“Post-adevăr” sau “minciună ordinară”?
Pe 27 mai se vor împlini 3 ani de când o poveste incredibilă a făcut înconjurul Pământului, preluată din ziar în ziar: Canada e locația unui GENOCID, împotriva elevilor indieni nativi de la școlile rezidențiale. Chiar și părinții mei, din RO, care nu știu prea multe despre Canada, m-au întrebat despre “genocidul din Canada“.
Totul a început cu Rosanne Casimir, Șeful de Trib al Tk’emlúps te Secwepemc, anunțând că radarul de penetrare a solului i-a indicat existența a 215 potențiale morminte de copii indieni, nemarcate. Rețineți acest cuvânt “potențial” și căutați-l în orice poveste legată de “genocidul din Canada“, pentru că e un termen repetat din nou și din nou. În fapt, radarul a descoperit – limita lui tehnică – perturbări ale solului. Până în momentul când acest articol e scris, nicio rămășiță omenească n-a fost descoperită, în ciuda săpăturilor, “potențialul” rămânând neconfirmat.
Continue ReadingGreve care seamănă dar nu răsar
Fermierii protestează. Majoritatea lumii e suportivă cu ei. Chiar și cei de dreapta, care de obicei sunt împotriva acțiunilor sindicale îi aplaudă. Pentru motive total greșite, în urma unor interpretări care se bazează (ca multe altele) pe analogii nepotrivite. Să explic: anul trecut, de exemplu, fermierii olandezi s-au ridicat împotriva guvernului. Deși presa i-a demonizat, mișcarea lor a condus la o ridicare a Dreptei în Olanda. Acum fermierii francezi, români etc. se ridică. E la fel, nu? Nu, pentru că motivația protestelor e complet diferită. În Olanda – dar și în Canada, Australia, Noua Zeelandă – fermierii se împotriveau măsurilor care urmau să le închidă fermele, subzistența. Guvernul, în numele ecologiei, încerca să reducă cu 30-35% cantitatea de fertilizator alocată, care e blamată pentru încălzirea globală. Impunea și alte măsuri – ca închiderea fermelor de vaci ca să reducă metanul din pârțurile vacilor.
Continue ReadingMituri colective. De Crăciun
Am încercat să citesc Homo Sapiens a lui Noah Harari. Acolo am găsit ideea inteligentă – complet inedită pentru mine – despre miturile colective la care ne raliem. Un astfel de mit este, de exemplu, statul național, ideea că o țară = o națiune. E o idee propagată la începuturile secolului al XIX-lea care a prins rădăcini și a condus la formarea statelor naționale. Înainte de aceasta, ideea de Stat nu avea nimic de-a face cu națiunea: un moldovean al secolului al XV-lea nu se simțea mai apropiat de un muntean decât de un polonez deși vorbeau aceeași limbă (Ștefan cel Mare nu avea nici o problemă să-i fure teritoriu lui Vlad Țepeș când acesta era ocupat cu turcii).
[ NOTĂ: Ca mulți alți filosofi înaintea lui, Harari cade în păcatul de a încerca să-și generalize teoria lui care-i perfectă dar are aplicabilitate limitată. Ajunge să cadă în teoria “trezită” că diferențele dintre Bărbat și Femeie sunt tot un mit și nu o realitate biologică și evoluționară. Deși îi înțeleg motivele – vrea să fie creditat cu descoperirea “Dopului Cosmic” (cum spunea un prieten), a Teoriei Unificatoare care explică totul – eu trăiesc zilnic această inepție, mi se bagă pe gât boala mintală a transsexualilor. Ajuns aici m-am oprit din lectură. ]
Continue ReadingÎmbrăcăminte feminină musulmană
Circula o glumă: cică un băiat arab, aflat la plimbare cu tatăl său, îl întreabă:
– Tată, de ce purtăm sandale și nu pantofi?
– Pentru că nisipul deșertului ar intra în pantofi tot timpul. Dar din sandale e ușor să scapi de nisip.
– Dar de ce purtăm aceste eșarfe albe pe cap? întreabă fiul din nou, după câteva minute.
– Pentru protecție la soarele deșertului care e nemilos, ca să nu faci insolație.
– Dar acest veștmânt lung și alb în loc de costum sau blugi?
Instrument pentru deslușirea ADEVĂRULUI
Am scris și scris despre multele moduri prin care mass-media ne minte. Ne minte cu nerușinare, direct – e ușor de descifrat; ne minte prin omisiune – ne spune un adevăr parțial; ne minte în timp ce ne spune adevărul – adevărul este într-o frază sau două, îngropate într-un ocean de concluzii pe care autorul le trage (contrare adevărului). Nu, nu este o conspirație. E mai simplu decât un complot. Odată cu ridicarea internetului, oamenii s-au obișnuit să primească știrile pe gratis – de ce să plătesc pentru ceva ce e gratis? Companiile de știri, tot mai sărăcite, luptându-se pentru supraviețuire (nu-s deloc dramatic), își vând integritatea. Fie susțin punctele de interes ale unor potentați cu interese speciale sau, pur și simplu, se prostituează cu știri derizorii și părtinitoare. Jurnaliștii știu că indignarea și mânia vând bine.
Continue ReadingScandalurile Primului Fiu al Americii
Românii surprinși despre punerea lui Hunter sub acuzație, m-au făcut să realizez că în România se știe foarte puțin despre acest scandal. E normal să fie așa. Toată mass-media centrală vestică – BBC, Washington Post, New York Times, AP, Reuters – a ascuns, amortizat, bagatelizat cât a putut de mult.
În octombrie 2020, cu 3 săptămâni înainte de alegeri, New York Post (a nu fi confundat cu NY Times), o fițuică de can-can și scandal, a dezvăluit că sunt în posesia laptopului lui Hunter Biden care arată 1001 infracțiuni de care s-ar face vinovat fiul candidatului Democrat la președinție. Vorbim de consum de droguri, prostituție (peste granițele statului), port de arme de foc. Nici o surpriză aici – Hunter Biden este, pe scurt, un golan pe măsura golanilor din Europa de Est cu tați puternici. Nu a executat nici o zi de pușcărie deși a fost arestat de nenumărate ori (articol cu istoria lui Hunter). Dar deși pe nimeni nu interesa de Biden Jr, povestea a fost blocată imediat – pe Facebook, Twitter conturile care o distribuiau erau dezactivate pe motiv de… dezinformare rusească. De ce atâta sârg?
Continue ReadingLIDERI POPULIȘTI
Se vorbește foarte mult în presă de “populiști“. Donald Trump e un populist, Boris Johnson e populist…
Dar ce este un lider populist? [ Uneori auzim și folosim cuvinte atât de des că începem să nici nu ne gândim că nu le-am pătruns sensul corect].
Wikipedia spune că un lider populist se prezintă adesea ca oameni de acțiune și care nu stau la vorbe, vorbesc de necesitatea unor “acțiuni îndrăznețe” și despre “soluții de bun simț” la probleme pe care ei le numesc “crize”.
Continue ReadingTrump și Șoșoaca
Urăsc că trebuie să fac așa ceva, să apăr un Trump sau o Șoșoacă. O fac doar pentru că a nu-i apăra pe ei ar însemna să abandonez democrația și justiția. Nu-mi plac de nici o culoare – cred că Șoșoaca este un cancer al politicii românești iar Trump ar face un bine infinit Republicanilor dacă s-ar retrage și ar lăsa oameni mult mai articulați și mai plăcuți decât este el să candideze (îl am în vedere pe De Santis, guvernatorul Floridei). Sunt oameni extrem de antipatici și foarte instabili psihic. Dar să fii “antipatic” sau “misogin” sau “dezgustător” nu e (încă) o infracțiune. Credeți-mă că nu v-ar plăcea o lume în care este. Dacă sunteți dintre aceia cărora nu le pasă de ce anume ajunge Trump sau Șoșoaca în pușcărie, doar să ajungă acolo, susțineți – în fapt – o lume în care oricine poate ajunge pentru orice la pușcărie, cât timp e urât de opinia publică. În acest caz nu trebuie să vă mirați când veți ajunge în pușcărie pentru că unuia sau altuia nu-i place de dumneavoastră. Și să nu credeți că “eu sunt mic, cu mine n-au treabă” – pentru că momentul când democrația clachează, e momentul când oricine este expus. Poate că vecinul, procuror, nu vă place; poate că fostul iubit vă urăște și are un prieten polițist; poate că…
Continue Reading