{"id":450,"date":"2013-11-12T10:44:34","date_gmt":"2013-11-12T10:44:34","guid":{"rendered":"http:\/\/www.2link.ca\/newblog\/?p=450"},"modified":"2013-11-12T10:44:34","modified_gmt":"2013-11-12T10:44:34","slug":"cand-era-cat-pe-ce-sa-mor-revelatie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.2link.ca\/newblog\/2013\/11\/12\/cand-era-cat-pe-ce-sa-mor-revelatie\/","title":{"rendered":"C\u00e2nd era c\u00e2t pe ce s\u0103 mor (Revela\u021bie)"},"content":{"rendered":"

Da, am t\u0103cut o bun\u0103 bucat\u0103 de timp. S\u0103 zicem c\u0103 n-am fost \u00een form\u0103, \u00een form\u0103 de m\u0103sc\u0103rici \u0219i n-am vrut s\u0103 v\u0103 \u00eencarc cu jalea mea ciclotimic\u0103. Dar \u201eShow Must Go On<\/em>\u201d a\u0219a c\u0103 mi-am \u0219ters mucii, mi-am pus tichia cu clopo\u021bei, papucii curba\u021bi, \u0219i uniforma de bufon, extrem de colorat\u0103, costum potrivit cu subiectul: Revela\u021bii Religioase<\/strong>.<\/p>\n

\"Winter<\/a>
Poza furata cu nerusinare de pe web<\/figcaption><\/figure>\n

<\/p>\n

Povestea de azi, dragi copii, dateaz\u0103 din ultima zi a lui 2008, 31 Decembrie (precizare pentru cei care nu \u0219tiu care e ultima zi a unui an). \u00cent\u00e2lnirile mele cu dumnezeirea se \u00eentind mult \u00een trecut, chiar din vremea copil\u0103riei, c\u00e2nd m\u0103 ascundeam dup\u0103 plit\u0103 c\u00e2nd pe bunicul meu din partea mamei, \u00eel apuca \u00eenjuratul lucrurilor sfinte: `Tu-\u021bi Panaghia \u0219i Hristosu<\/em>\u2019! Bunicile mele \u00eencercau s\u0103 contracareze efectul indus de p\u0103g\u00e2niilor so\u021bi, duc\u00e2ndu-m\u0103 la biseric\u0103 \u0219i for\u021b\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 pup pe Doamne-Doamne, \u00een form\u0103 de icoane unse de saliva credincio\u0219ilor. Pe la 10 ani, \u00eentr-o zi \u00een care la \u0219coal\u0103 m-au miluit cu doi de patru \u015fi un cinci, dup\u0103 ce o rug\u0103ciune spus\u0103 \u00een buc\u0103t\u0103rie \u0219i \u00eenso\u021bit\u0103 de lacrimi sincere de poc\u0103in\u021b\u0103, a e\u0219uat \u00een a-mi \u00eendrepta situa\u021bia \u0219colar\u0103, \u00eendoiala mi-a cuprins sufletul. A urmat, pe toat\u0103 adolescen\u021ba mea (etapa I, partea 14-20 de ani) rebeliunea \u0219i certuri cior\u0103ne\u0219ti cu Dumnezeu, dup\u0103 care \u2013 de lene – am alunecat tot mai mult pe calea unui agnosticism confortabil, pe c\u00e2t de confortabil\u0103 poate fi dubiul.<\/p>\n

\"Strada<\/a>
Dezolant<\/figcaption><\/figure>\n

\u0218ti\u021bi \u00eens\u0103 \u0219i voi replica de duh care se d\u0103 la \u201eEu nu cred \u00een Dumnezeu<\/em>!\u201d: \u201eDa, dar EL crede \u00een tine<\/em>\u201d. \u00cen cazul meu, e chiar adev\u0103rat. Doar pentru c\u0103 eu L-am abandonat, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 EL nu s-a \u021binut scai de via\u021ba mea. \u00cen 2003-2004 m\u0103 chinuiam adesea s\u0103 abandonez fumatul. Cei care a\u021bi f\u0103cut-o, \u0219ti\u021bi ce dificil poate fi – \u0219i nici m\u0103car n-a\u021bi fost \u00een pielea mea. Fiind \u0219omer, st\u0103team acas\u0103 \u0219i adeseori fumam pe terasa de lemn din spatele casei. Chi\u0219toacele le aruncam pe l\u00e2ng\u0103, pe p\u0103m\u00e2ntul reav\u0103n de dedesubtul deck-ului . Deh, obiceiuri rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i lene personal\u0103. \u00centr-o zi de prim\u0103var\u0103, dup\u0103 o \u021bigar\u0103 scurt\u0103, am revenit la calculatorul din buc\u0103t\u0103rie \u0219i f\u0103ceam cereri la slujbe. De afar\u0103, am \u00eenceput s\u0103 aud sunete ciudate, pocnete, cur\u00e2nd \u00eenso\u021bite \u0219i de un miros de fum. Am ie\u0219it pe deck \u0219i am privit curios \u00een curte, \u00een cur\u021bile vecine \u2013 nici o indica\u021bie de unde vin sunetele \u0219i fumul. Am intrat \u00eenapoi dar pocnetele \u0219i fumul deveneau din ce \u00een ce mai puternice . O a doua investiga\u021bie, mai atent\u0103 a dezv\u0103luit, dup\u0103 col\u021bul casei… tufi\u0219ul arz\u00e2nd<\/strong>. \u021aigara c\u0103zuse pe o h\u00e2rtie uscat\u0103 de v\u00e2nt, de acolo focul cuprinsese un petec de iarb\u0103, tot uscat\u0103, care-l condusese direct la br\u0103det. Tufa ardea cu o p\u0103l\u0103laie. Deci, vede\u021bi voi \u2013 aidoma lui Moise, Dumnezeu \u00eemi trimitea semne. At\u00e2ta lucru am \u00een\u021beles \u0219i eu \u2013 dar la ce anume se referea, ce anume \u00eencerca s\u0103-mi spun\u0103?! S\u0103 fiu mai bun? S\u0103 \u00eei conduc poporul \u00een de\u0219ert? S\u0103-mi sacrific fiul ca pe un miel, pe Muntele Templului? Eram \u0219omer, de unde bani de bilete de avion pentru mine \u0219i Gabriel?! Dup\u0103 o lung\u0103 cugetare, am decis c\u0103 mesajul Lui era unul banal: Bre, Andi, las\u0103-te de fumat<\/em>! U\u0219urat c\u0103 e ceva at\u00e2t de trivial, am decis s\u0103 ignor mesajul.<\/p>\n

Am dus c\u0103ru\u021ba departe dar mi se pare important pentru a \u00een\u021belege rela\u021bia mea cu EL \u2013 o rela\u021bie cu sui\u0219uri \u0219i cobor\u00e2\u0219uri, cu certuri multe, cu vorbe multe din partea mea \u0219i t\u0103ceri ap\u0103s\u0103toare din partea lui (nu pot s\u0103 descriu ce tare m\u0103 enerveaz\u0103 introverti\u021bii!).<\/p>\n

\"Mazduta<\/a>
Mazda Protege 2000-2011, 234,000km<\/figcaption><\/figure>\n

Deci, \u00een ultima zi a anului 2008, un an la fel de vesel ca un drum prin Valea Pl\u00e2ngerii, conduceam spre prieteni buni, afla\u021bi \u00een Lancaster. \u00cen ciuda vremii deloc propice unui drum lung \u2013 frig, ghea\u021b\u0103 pe autostrad\u0103, v\u00e2nturi transversale \u2013 pl\u0103nuiam s\u0103 ajung la o or\u0103 care s\u0103-mi permit\u0103 pu\u021bin\u0103 odihn\u0103 \u00eenainte de Revelion. Eram obi\u0219nuit cu condusul iarna, \u00een orice fel de condi\u021bii, drumul meu de 4400 km spre Arizona, cu un an \u00eenainte, fiind unul epocal. De\u0219i sim\u021beam c\u0103 120 km\/h era \u201eo vitez\u0103 neadecvat\u0103 condi\u021biilor de drum\u201d \u2013 cum ar spune legile rom\u00e2ne\u0219ti, cu limba lor de lemn \u2013 am setat cruise-control-ul pt aceast\u0103 vitez\u0103, ca s\u0103 am \u0219anse de a fi \u00een grafic. \u00cen excursie eram \u00eenso\u021bit de prietena mea de atunci \u2013 Carmen. Dup\u0103 Syracuse, NY, conduceam \u00een c\u00e2mp deschis, pe banda de dep\u0103\u0219ire, l\u0103s\u00e2nd pruden\u021bii \u00een urm\u0103. Brusc, o pal\u0103 de v\u00e2nt transversal\u0103 a \u00eempins ma\u0219inu\u021ba mea (o Mazda Protege), direct spre \u0219an\u021bul dintre sensurile de drum. Am redresat ma\u0219ina. Cu coada ochiului am privit spre Carmen, care m\u0103 fixa cu ochi l\u0103rgi\u021bi de spaim\u0103. Bine\u00een\u021beles c\u0103 \u0219i eu eram ud \u00een chilo\u021bei, inima \u00eemi b\u0103tea ca o dement\u0103, adrenalina m\u0103 f\u0103cea s\u0103 tremur – \u0219i dragostea nu avea absolut nimic de-a face cu aceste simptome. Cu toate acestea, mi-am asumat rolul masculin, \u0219i arunc\u00e2ndu-i o privire scurt\u0103, \u0219mecher\u0103, postat\u0103 deasupra unui z\u00e2mbet plin de siguran\u021b\u0103, i-am spus:<\/p>\n

– Nu te \u00eengrijora! E okay! Eu \u0219i Cel de Sus<\/em> – \u0219i am ar\u0103tat cu spr\u00e2ncenele spre cer – avem un contract. Nu ni se poate \u00eent\u00e2mpla nimic<\/em>!<\/p>\n

Chiar c\u00e2nd spuneam acestea, credin\u021ba \u0219i supersti\u021biile cu care am fost crescut \u00eemi str\u00e2ngeau inima \u00eentr-o menghin\u0103 (de-ar reu\u0219i s\u0103-mi str\u00e2ng\u0103 \u0219i gura asta mare, mult mai bun\u0103 ar fi fost existen\u021ba mea). Prietena s-a relaxat \u0219i \u0219i-a re\u00eentors privirea la drum. Pentru o clip\u0103 m-am g\u00e2ndit s\u0103 reduc viteza \u0219i s\u0103 trec pe banda din dreapta, la fel cu to\u021bi ceilal\u021bi. Cum?! Eu cu turma?! Doamne p\u0103ze\u0219te! Sunt Buricul P\u0103m\u00e2ntului, special \u0219i nu de felul acelor \u201especiali<\/em>\u201d care sunt sili\u021bi s\u0103 poarte casc\u0103 pentru ca s\u0103 nu se r\u0103neasc\u0103. Am p\u0103strat viteza. \u00cenc\u0103, poate, 30 de secunde de\u0219i inima mi-era grea de fric\u0103, de spaima blasfemiei slobozite.<\/p>\n

\u00cemi amintesc de o scen\u0103 dintr-o comedie. Personajul \u00cel implora pe Dumnezeu s\u0103-i ofere un semn despre voin\u021ba Lui. Copacii se cl\u0103tinau, tufi\u0219urile luau foc, pietrele se cr\u0103pau la care personajul concluziona \u201eDoamne, dac\u0103 nu \u00eemi po\u021bi da un semn, voi face cum vreau eu<\/em>\u201d. Pe 31 Dec 2008, acel personaj eram eu.<\/p>\n

Ma\u0219ina a tras brusc spre \u0219an\u021b. Din nou. Am \u00eencercat s-o redresez \u2013 prea mult. Am corectat din nou spre st\u00e2nga, apoi din nou spre dreapta, apoi am abandonat \u2013 vehiculul nu mai era sub controlul meu. M-am izbit de Toyota Corolla din dreapta mea. O dat\u0103, de dou\u0103 ori, a treia oar\u0103 Mazda mea s-a lipit de ea \u0219i am \u00eenceput s\u0103 alunecam spre dreapta, \u00eempreun\u0103. Am \u0219tiut cum e s\u0103 fii \u00eenchis \u00eentr-un glob de z\u0103pad\u0103 privind \u00een jurul nostru la z\u0103pada spulberat\u0103 de derapare. Am \u00eenchis ochii, str\u00e2ns din\u021bii, a\u0219tept\u00e2nd izbiturile celor care veneau \u00een spatele Corollei, \u00een special o dub\u0103 \u0219i un camion Ford F150. N-au venit. Z\u0103pada s-a a\u0219ezat \u0219i am observat c\u0103 deraparea ne scosese \u00een afara drumului. Am\u00e2ndoi eram bine \u0219i cur\u00e2nd am descoperit c\u0103 \u0219i ocupan\u021bii celeilalte ma\u0219ini nu fuseser\u0103 r\u0103ni\u021bi.<\/p>\n

Ceva mai t\u00e2rziu, un poli\u021bist de autostrad\u0103 a venit la fa\u021ba locului \u0219i mi-a dat o amend\u0103.<\/p>\n

– De ce<\/em>?<\/p>\n

– Pentru schimbare periculoas\u0103 de band\u0103 pe autostrad\u0103<\/em>.<\/p>\n

– Dar eu n-am dorit s\u0103 schimb banda! Ma\u0219ina a f\u0103cut-o<\/em>.<\/p>\n

El n-a vrut s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 \u0219i s\u0103 elibereze amenda pe numele de Mazda, prenumele Protege. Faza nostim\u0103, (nostim\u0103 pt cazul \u00een care v\u0103 amuza\u021bi c\u00e2nd da\u021bi banii pe amenzi) \u00een NY, este c\u0103 nu \u021bi se comunic\u0103 valoarea amenzii \u2013 tu ai dreptul doar de a bifa c\u0103su\u0163ele \u201eVINOVAT\u201d sau \u201eNEVINOVAT\u201d. Ulterior, te treze\u0219ti acas\u0103 cu o amend\u0103 la care statul NY, binevoitor, ad\u0103ug\u0103 o supratax\u0103 obligatorie (nah, de parc\u0103 avem si taxe optionale) de 85$.<\/p>\n

Oricum, nu aveam s\u0103 v\u0103rs vreo lacrim\u0103 pentru amend\u0103. Situa\u021bia era at\u00e2t de bun\u0103 pentru mine \u0219i vehicul \u00eenc\u00e2t, dup\u0103 ce am rupt o bucat\u0103 din plasticul barei de protec\u021bie, am putut s\u0103 ne continu\u0103m drumul, \u00eenc\u0103 500 km. Partea din dreapta era bo\u021bit\u0103 ca un \u0219erve\u021bel de h\u00e2rtie folosit de un om cu r\u0103ceal\u0103. Am realizat astfel c\u0103 Dumnezeu m-a silit s\u0103 citesc cu aten\u021bie condi\u021biile (\u201efine print\u201d) contractului.<\/p>\n

B\u0103nuiesc c\u0103, dac\u0103 ar fi existat vreun moment \u00een care s\u0103 m\u0103 las pe spate, direct \u00een bra\u021bele credin\u021bei oarbe, acela a fost. Din nefericire, la clipe dup\u0103 ce am purces din nou la drum, analiza \u0219i agnosticismul mi-au \u00eenchis aceast\u0103 op\u021biune. \u00cen urma accidentului m-am \u00eentrebat – \u0219i \u00eenc\u0103 m\u0103 mai \u00eentreb \u2013 dac\u0103 nu cumva m\u00e2na mea, sub porunca subcon\u0219tientului ap\u0103sat de blasfemie, a tras prea tare de volan, provoc\u00e2nd accidentul ca s\u0103 m\u0103 pedepseasc\u0103, ca s\u0103-mi dea oportunitatea de a m\u0103 pedepsi. Am cugetat la faptul c\u0103 noi \u2013 cei cu o brum\u0103 de cre\u0219tinism \u0219i care mai avem zone sfinte \u00eenl\u0103untrul nostru \u2013 suntem supu\u0219i zicalei \u201eDumnezeu nu bate cu b\u0103\u021bul\u201d, \u00een vreme ce al\u021bii \u2013 cei amorali \u2013 \u00ee\u0219i v\u0103d de via\u021b\u0103 nestingheri\u021bi. La urma urmei, via\u021ba lung\u0103 a lui Ion Iliescu \u0219i a altor lichele, este demonstra\u021bia clar\u0103 ca Dumnezeu nu exist\u0103. Nu \u00een sensul obi\u0219nuit, al unui Dumnezeu exterior care ne supravegheaz\u0103 pe to\u021bi. Exist\u0103, poate, miliarde de Dumnezei interni, fiecare creat dup\u0103 chipul \u0219i asem\u0103narea Gazdei: unii limita\u021bi \u0219i r\u0103zbun\u0103tori, de genul \u201edac\u0103 \u021bii prosopul cu m\u00e2na incorect\u0103, ajungi \u00een Iad\u201d, al\u021bii genero\u0219i \u0219i iert\u0103tori, al\u021bii neputincio\u0219i \u0219i tri\u0219ti. Dac\u0103 e a\u0219a, \u00een acea zi eram limitat \u0219i r\u0103zbun\u0103tor – \u0219i nu e de mirare: de o via\u021b\u0103 m\u0103 r\u0103zbun pe mine \u00eensumi \u0219i abia sunt la jum\u0103tate. LOL<\/em><\/p>\n

[subscribe2]<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Da, am t\u0103cut o bun\u0103 bucat\u0103 de timp. S\u0103 zicem c\u0103 n-am fost \u00een form\u0103, \u00een form\u0103 de m\u0103sc\u0103rici \u0219i n-am vrut s\u0103 v\u0103 \u00eencarc cu jalea mea ciclotimic\u0103. Dar \u201eShow Must Go On\u201d a\u0219a c\u0103 mi-am \u0219ters mucii, mi-am pus tichia cu clopo\u021bei, papucii curba\u021bi, \u0219i uniforma de bufon, extrem de colorat\u0103, costum potrivit…<\/span><\/p>\n

Continue Reading<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[2,4,5],"tags":[12,27,174],"class_list":["post-450","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-blues","category-dating","category-food-for-thought","tag-accident","tag-amuzant","tag-lancaster"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/450","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=450"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/450\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":454,"href":"https:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/450\/revisions\/454"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=450"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=450"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.2link.ca\/newblog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=450"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}