Este numai normal să avem o fascinație cu copilăria. Toți suntem fascinați de inocența copiilor și trăim în epoca în care ne putem manifesta această fascinație. Simultan ucidem această inocență cu problemele și obsesiile noastre. Nu o ucidem din răutate ci pentru că ne stă în fire să sufocăm, să anihilăm tot ce ne place.
Ce anume ne fascinează la copilărie? Pentru mulți e vorba de timpuri mai simple, mai facile când, evident, nici nu știam cât de bine ne este. E vorba de protecția pe care o primeam de la părinți, de lipsa de griji. Copiii noștri, probabil, nu vor avea o asemenea imagine de protecție pentru că sunt bombardați de noi, de societate, de mass-media, de politicieni cu mesaje îngrozitor de sumbre: planeta e pe moarte, neo-naziștii preiau puterea și încearcă să asuprească toate categoriile deja asuprite, ne invadează imigranții (sau ticăloșii de neo-naziști vor copiii înecați), femeile sunt violate și abuzate – dacă e să ne luăm după tăria și ținta protestelor asta se întâmplă îndeobște în țările civilizate ș.a.m.d.
Continue Reading