Eliminând emoțiile din investiții

Se spune că formula magică a investițiilor este [ timp X economii ]. Eu cred că această formulă magică e incompletă: lipsesc emoțiile. Nici o formulă în care oamenii, mulți oameni, sunt implicați nu poate ignora emoțiile. Pentru noi, românii, bătuți în cap de școală cu matematica, acest concept este ciudat. Cel mai bun calcul matematic capotează în fața emoțiilor și asta ne umple de mirare, chiar de frustrare.

De ce prețul acțiunilor unei companii scade cu 25-30% după ce profitul acesteia e mai mic decât cel estimat  cu doar 3-5%? De ce o companie (TSLA) care n-a avut 1 an de profit în 16 ani de existență crește la bursă? De ce crește pe baza succesului modest al unei alte companii (Panasonic, 3% creștere de profit pe baza segmentului de baterii)? Există o singură explicație: emoțiile.

Suntem sclavi ai emoțiilor. Cât timp acceptăm asta și ne îndoim de noi înșine avem o șansă să ne controlăm

Sigur, investițiile ar trebui să fie făcute fără atașament emoțional. Creierul funcționează mai bine când nu ești implicat emoțional. Dacă vrei să te îndrăgostești, fă-o de un membru al speciei umane, nu de o companie sau o cripto-monedă. În ciuda acestor sfaturi știm că oamenii sunt supuși emoțiilor și că oricât de obiectivi se cred, viziunea lor se apropie rareori de acest adjectiv.

Acesta este motivul pentru care întotdeauna iau în considerare aspectul psihologic când recomand investiții celor care-s la început de drum, investitorilor nesofisticați. Cu toții știm că trebuie să poți merge înainte de a alerga. Și totuși Bursa e unul din puținele domenii în care mulți vor să intre alergând ca Usain Bolt. Mirajul îmbogățirii rapide, cel care-i convinge pe mulți să investească, îi pune pe un drum greșit: investiții (super-)speculative, făcute pe baza unor instincte din stomac, povești entuziaste. Unora chiar le merge – am vreo 2-3 povești de mare succes; dar cei mai mulți care apucă pe acest drum pierd mai mult decât pot duce, vând în pierdere și apoi, toată viața, își țin banii la CEC (unde, de multă vreme, banii nu mai scot pui). Chiar și când au intrat într-o investiție bună, solidă, care pe termen lung le va recupera banii, poate le va face și profit, această reacție este de  înțeles. Degeaba aud ei termeni ca „pierdere pe hârtie” și promisiuni – puțini dintre noi vor rămâne calmi când văd că 35% din economiile făcute în ani întregi s-au topit peste noapte.

Minimizarea pierderilor mi se pare mai importantă decât dimensiunea profitului. E o regulă general-valabilă pentru investitorii nesofisticați (cei mai mulți sunt astfel): fie că sunt neinformați pentru că-s începători sau pentru că nu-i trage ața la aprofundarea acestui domeniu. Pe aceștia prefer să-i direcționez spre investiții distribuite – ETF-uri – cu profit decent (o medie de măcar 7%) și unde fluctuațiile pieții sunt atenuate de plaja largă de companii. În felul acesta investitorul nu-și va pierde somnul și vor căpăta încredere. Pentru majoritatea micilor investitori (să zicem cei cu sub 100,000 euro/dolari de investit) 2-3 ETF-uri/fonduri mutuale bine poziționate sunt tot ce au nevoie pentru a proaspera. Și de timp. Cât mai mult timp. Ar fi minunat să eliminăm emoțiile din om – dar e mai simplu și mai sigur să le eliminăm din metoda de investiție.

De câte ori vă întâlniți cu un exaltat – mai ales dacă sunteți începător/oare sau aveți sume modeste de investit, bani munciți –, cu genul care vă predică cu extraordinară pasiune o firmă sau o investiție de mare viitor dar cu prezent incert, puneți-vă mâinile peste urechi și urlați LA-LA-LA-LA. Unii dintre ei au harismă și sunt foarte convingători, dar rămân sirene care vă conduc (cel mai probabil) spre eșec.

STUDIU DE CAZ: Aveam un amic care predica tuturor Bitcoin-ul. Cu patimă, pasiune, argumente de emoție. Chiar și când BTC ajunsese la aproape 20,000 – fără vreun catalist important, doar entuziasmul publicului – el continua să recomande Bitcoin-ul. O familie de români din Arizona (unde locuia și individul) l-a ascultat și a cumpărat la 18-19K. Chiar și când BTC a căzut la 12K, el le recomanda să nu vândă. Nu știu ce sumă au investit dar știu că și-au investit toate economiile.

Să spunem c-au avut (în Noiembrie 2017) suficient pentru 4 BTC@18K = 72K $ total. Un an mai târziu, în decembrie 2018, cei 72,000$ se transformaseră în 12,800$. Credeți că aveți nervii atât de tari încât să rezistați acestei căderi fără să panicați? Chiar dacă nu vindeți, vă garantez că veți trece prin multe nopți nedormite. Acum, cu BTC-ul peste 9000, dacă n-au vândut, oamenii au 38,800 – încă doar 55% din suma inițială. Poate că își vor recupera banii și face și un oarecare profit sau poate că BTC o va lua la vale din nou. Nu știu dar știu că în tot acest timp banii lor nu se înmulțesc iar inflația mușcă din valoarea sumei inițiale.

Dacă însă, tot în decembrie 2017, ar fi investit aceeași sumă în una din cele mai plictisitoare investiții SPY – SPDR S&P500, ar fi putut cumpăra 270 de unități cu aceeași sumă. Fără să calculăm dividentele (1.75% la prețul curent), reinvestirea lor, cei 72,000 s-ar fi transformat în aproape 90,000$. Dacă le-ar fi investit în BIP (Brookfield Infrastructure, o companie extrem de diversificată, preferată de-a mea), ar fi putut cumpăra 1625 unități. Cu dividentele reinvestite, până acum ar mai fi acumulat alte 136 de unități. La prețul actual asta înseamnă aproape 96,000$, care plătesc 880$ US la fiecare 3 luni. Concluzia mi se pare clară.

Mi se pare extrem de important de creat această fundație psihologică solidă pentru viitor. Sigur, odată ce cheagul s-a format, există 2 posibilități:
a) dacă nu vă pasionează economia și investițiile, continuați să faceți același lucru. Chiar și când investiți în companii (în loc de ETF-uri/fonduri) puteți căuta companii diversificate, multinaționale, cu produse și servicii solide: fie de infrastructură, fie de utilități (fie că e criză sau nu, oamenii au nevoie de apă, de electricitate, de internet), fie de bunuri de larg consum (la fel, criză sau nu, oamenii se spală pe dinți și se șterg la popou).

b) dacă vă pasionează economia și vă simțiți capabili să dedicați 1-2h pe săptămână sau la 2 săptămâni pentru a vă educa și a studia fiecare companie, atunci puteți să vă creați propriul dumneavoastră ETF, să cumpărați companii individuale și să vă distribuiți banii cu cap. Dar nu o faceți înainte de a înțelege bine principalii indicatori (P/E, EBITDA, Debt Ratio, Payout Ratio etc.) Puteți chiar, dacă ați strâns suficient, să luați 5-10% din bani și să-i investiți în speculații sau companii cu orizont depărtat (dacă mai aveți 10 ani să așteptați/riscați). Pe scurt: NU RISCAȚI DECÂT ATÂT CÂT VĂ PUTEȚI PERMITE SĂ PIERDEȚI.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *