Ne place să ne imaginăm că suntem spontani, tineri, inovatori, că suntem capabili de mari iubiri și de gesturi îndrăznețe pentru a le obține. Cam atît – „ne place” – pentru că atunci când suntem confruntați cu asemenea opțiuni, tindem să alegem cele care ne sunt familiare. Citeam intr-un articol că omul tipic european își petrece peste 90% din viața într-o rază de 6 mile (10 km). Asta cam spune cât de îndrăzneți suntem.
Astăzi m-am descoperit, pentru a 3-a oară în 2 zile, mergând spre fostul meu cubicul, de unde am fost mutat acum 1 săptămână. Am stat acolo numai 5 luni. Am realizat brusc care e cea mai mare forță din această lume. Nu, oricâtă nevoie de romantism aveți, nu voi da un răspuns pe placul urechilor voastre: nu este iubirea, nu este viața, nu este dreptatea sau credința. Este banala dar omniprezenta… OBIȘNUINȚĂ.
Încercați să vă amintiți câte cazuri cunoașteți de oameni care au părăsit noi relații, promițătoare, iubiri pline de speranță, pentru a se întoarce la persoane care i-au rănit, i-au umilit. Obișnuința câștigă! De câte ori mergem la același club sau restaurant, și acolo comandați aceeași mâncare? Obișnuința câștigă! De câte ori observați pe cei din jur făcând același lucru, alegând relații destructive, înconjurându-se cu aceeși tip de prieteni. Obișnuința câștigă! Da, într-un sens mai mare ar fi un semn că lumea nu se schimbă dar, în particular, ea nu se schimbă pentru că noi nu o dorim. Daaaa, din gură toți vrem să ne schimbăm viața, toți dorim ceva nou, dar în fapt, când ne confruntam cu clipa adevărului… obișnuința câștigă.
No Comments