Alegerile. Cele mai importante dintre ele

2015 și 2016 au fost ani de alegeri. Alegeri disputate, alegeri ce-au spart societatea românească în tabere antagonice. Politicienii și-au scos oștile, plătite sau – mai des și mai trist – voluntare, la luptă. Cu fiecare ocazie românii s-au păruit, s-au violentat, s-au făcut cu ou și cu oțet. Demn de înțeles – de 27 de ani așteaptă altceva și acel altceva nu mai vine.

Vulgaritatea este apanajul “inteligenției” României. Este, de asemeni și apanajul lenei intelectuale.

Anul acesta, ar spune mulți, nu vor mai fi alegeri. Nu pentru români, nu naționale. Va fi aceeași așteptare pasivă. Energiile s-au consumat în campanie și nu mai rămân decât așteptări de la oamenii de vază, votați sau nimeriți în pozițiile lor. Și totuși… O țară, o cultură, un popor nu se definesc și nu se contruiesc prin înțepenire spartă, din când în când, de alegeri care rotesc brazda de lut neroditor.

S-a vorbit mult despre spirit civic, despre importanța alegerilor și a prezenței la vot. Sunt perfect de acord numai că… cele mai importante alegeri nu se fac la urne și voturile care contează cel mai mult nu cele pentru Senat sau Camera Deputaților, ba nici măcar cele pentru Președinte. Alegerile care contează sunt cele pe care NOI le facem în fiecare zi. Voturile care vor stabili viitorul nostru și al copiilor noștri sunt tocmai acele voturi pe care nici nu le băgăm în seamă.

Se pare că în jurul Crăciunului 2016, în România, o ciudată epidemie a sindromului Tourette a cuprins o bună parte a intelectualilor români, băgându-le în gură tot soiul de vulgarități.

Viața este o suită de alegeri, pe care fiecare dintre noi le face. Alegem să râdem de un om onest, să spunem că-i “prost de cinstit”, aplaudăm un Cristian Sima sau citim ce-a mai spus un Sorin Ovidiu Vântu – am dat un vot hoților. Alegem să zăbovim pe canalul TV unde domnește opulența și prostul gust – am dat un vot prostiei pe care mereu o acuzăm. De câte ori reținem numele unei “parașute” care atinge notorietatea prin numărul de fotbaliști cu care s-a culcat și uităm numele femeii de serviciu care-și face bine treaba – am dat un vot mocirlei în care se afundă România. Când aplaudăm orice faptă ilegală, poate un pumn dat într-un clip video, poate un “a meritat-o” comentat la vreo raportare a unei bătăi – dăm un vot nelegiurii. Atunci când alegem să ne amuzăm copios de o postare vulgară a unei personalități de moment – dăm un vot vulgarității și brutalității verbale ai căror victime am fost toți.

Când venim târziu la serviciu, stăm pe FB uitați, când “fugim” acasă la 2 PM – dăm un vot lenei și indolenței. Când dăm o șpagă sau ne sunăm pilele și cunoștințele imediat, din obișnuință – dăm un vot unui sistem medieval pe care-l urâm. Când ne uităm în altă parte la lucrurile urâte din jurul nostru și ne convingem că nu-i treaba noastră – dăm un vot inumanității, deși nu știm când noi înșine vom fi victimele ei.

Cele mai importante alegeri nu sunt la urne. Cele mai importante alegeri le facem de multe ori, în fiecare zi. În tot acest timp copiii sunt lângă noi și învață repede care sunt alegerile pe care trebuie să le facă.

Intrăm în 2017. Avem un nou început. Trecutul și alegerile pe care le-am făcut nu mai contează. Trebuie însă să ne amintim cât de importanți suntem, noi și alegerile noastre cotidiene, și să învățăm să facem unele mai bune.