Din CANADA – La ce-i bun un guvern

Mă plâng adesea de risipa și ineficiența guvernului canadian. E normal. Întâi pentru că asta e natura fiecărui guvern sau instituție atât de mare încât diluează responsabilitatea personală. Apoi, pentru că, implicat fiind (am lucrat pentru guvern în diverse departamente – Public Works, Agriculture, Elections, chiar și Shared Services; iar acum lucrez pentru Global Affairs) știu exact cât de ineficiente sunt aceste departamente și, de ce nu, eu personal. Spre deosebire de alții, însă, eu am beneficiul de a putea compara – cu guvernul României și, prin comparație, cel al Canadei predă proiecte, face lucruri tangibile pentru mine și ceilalți cetățeni.

M-am gândit să le povestesc și altor români, pentru că nu ajută să ne plângem și să spunem „Așa NU ne place” ci, atunci când spunem aceasta, să completăm cu „Mai bine astfel”. România și românii, cred eu, au nevoie de modele. Mi s-a spus de câteva ori – și se vehiculează mult în România – că am copiat prea mult și că nimic n-a mers așa că ar trebui să fim originali. Am copiat, e drept, dar am copiat prost, fragmentat – o bucățică dintr-un sistem, alta din altul și am încercat să potrivim una cu alta piese din puzzle-uri diferite. În plus, indiferent de cât de bun este sistemul în teorie, în practică devine cât de bun este fiecare participant în sistem.

Nu o mai lungesc, iată câteva exemple de lucruri care s-au schimbat în bine de când sunt în Canada:

Măsurarea corectă a economiei mașinilor. Cu toții știm că reclamele producătorilor de mașini, când vine vorba de consumul de carburant, n-au mare legătură cu realitatea. Asta este pentru că sunt făcute în condiții ideale – într-un laborator, pe role perfect lise, mașina accelerează și frânează de X ori și se constată consumul. Dar, în viața reală, cu vânt, carosabil denivelat și de diferite abraziuni etc. conduc la rezultate diferite. Din 2011 guvernul a mandat un test mai riguros – și toți producătorii au fost siliți să reînnoiască numerele despre consum cu altele mult mai aproape de condusul în viața reală, cu măcar 1-1.5L/100km mai mult decât se lăudau înainte.

Etichetarea alimentelor. Produsele conțineau informații destul de bune chiar de când am venit, în 2000. Dar guvernul a dispus schimbarea acestor informații după ultimele modificări ale științei nutriției. Acum pe etichete spune cât din grăsimi sunt trans – cele periculoase. Au introdus și sodium-ul.  În aceeași idee, guvernul din Ontario (deci nu Canada ci provincia) a dispus inițial postarea într-un loc vizibil a caloriilor tuturor mâncărilor oferite de restaurante și, recent, afișarea mare a acestor calorii pe meniu, pe tablou în cazul fast-food-urilor. Recent, guvernul Canadei a parteneriat cu o aplicație iPhone/Android – Carrot – pentru a informa publicul într-un mod educativ și ușor și a răsplăti cetățenii care folosesc aplicația cu niște puncte care pot fi folosite pt bilete de cinema etc. Aplicația oferă 10 puncte de fiecare dată când atingi numărul de pași zilnici – după ce îi depășești constant, te provoacă la a trece la următorul nivel. În plus, oferă puncte dacă faci „chestionare” – care sunt, în fapt, menite să te informeze: care e nivelul acceptat de sare, care e doza recomandată de sport (150 minute/adult/săptămână), care e cel mai eficient sport etc.

Eticheta standard de pe toate produsele alimentare din comerțul Canadian. De la porții recomandate, la calorii, de la grăsimi – defalcate pe “saturate” și “trans” la colesterol, sare (Sodium), glucide și aportul de vitamine etc.

Cont de Economii Neimpozabil. În 2007, pentru a încuraja cetățenii ca să economisească mai mult, guvernul a deschis un nou tip de cont special. Fiecare cetățean major al Canadei poate depune 5500$/an în acest tip de cont și acolo poate face investiții – în acțiuni, obligațiuni, fonduri mutuale etc. Banii pe care îi depune nu aduc nici un beneficiu la depunere DAR toate dobânzile, profitul din acest cont este neimpozabil.  Și dacă omul nu-și poate permite să depună bani în acest cont, nu-i bai – banii se raportează, de la an la an. Și suma este majorată periodic, cu rata inflației. În 2007, limita era de 5000, acum e de 5500/an. Asta se adaugă la conturile speciale pentru educația secundară a copiilor – RESP: acolo guvernul depozitează 20% din suma depusă de părinți, până la un maxim de 500$/an. Deși au țelul de a fi pentru universitate, pot fi folosiți și pentru școli de meserie – sau orice alt curs serios. Și banii sunt impozitați în mâna copiilor – dar ei, făcând bani puțini vor plăti puțin sau deloc. Ah, și mai este și contul de pensie – care permite depunerea a 18% din venitul brut pe an, cu un maxim de 22-23,000$. În funcție de banii depuși, omul poate să-și deducă din venit acea sumă – dacă a făcut 60,000$ într-un an și a depus 10,000, va plăti taxe doar pentru 50K (pt că i se reține din salar de angajator ca pentru 60K, înseamnă că va primi diferența).

Sisteme de alertare națională. Am trecut prin blackout-ul din 2003 – când cam 1/3 din A de Nord  a rămas în beznă. Următoarele luni, guvernul a reamintit tuturor – prin TV, Internet etc. – că trebuie să fii pregătit pentru urgențe, având lucrurile care să permită unei familii să subziste 3 zile în cazuri excepționale – apă potabilă, radio fără baterii, conserve etc.  Dincolo de aceasta de 2-3 ani au introdus sisteme de avertisment prin TV. După niște teste, am avut ocazia să beneficiez de acest sistem. Emisia s-a întrerupt și am fost înștiințat – cu sonor puternic de alertă și un fundal oranj – că în regiunea mea se așteaptă tornade. Acum, de circa 1-2 ani, guvernul a parteneriat cu serviciile de telefonie pentru a trimite mesaje de alertă localizată. În acest fel, dacă există un atac terorist sau altă situație de urgență, alerta poate fi localizată la zona afectată (e un exemplu de efect pozitiv în monitorizarea cetățenilor).

Relația cu Fiscul. Când am venit, în 2000, am găsit deja un sistem capabil de a primi formularele de taxare online, pe Internet. Deși, în acele vremuri, formularele de hârtie puteau fi luate de la Poștă, nu mi-am trimis niciodată impozitele pe hârtie. Dar era dificil – primeai un cod unic prin poștă pentru a încărca formularele electronice. Dacă-l pierdeai, trebuia să ceri un altul și ți se trimitea în 2-4 săptămâni. Iar dacă erai proaspăt venit trebuia să trimiți măcar o dată pe hârtie – în cazul familiei mele am plătit primul an și firma a trimis acel formular pe hârtie. Acum însă totul e mult mai ușor – impozitele se fac online, plățile se fac online – dacă datorezi ceva, plătești în termen de 5 zile din banca ta iar dacă ai comunicat contul tău guvernului (tot ușor prin MyCRA, de care voi vorbi imediat), și Statul îți datorează ceva, vei primi banii automat în cont. Anul acesta mi se datorau bani și i-am primit, din momentul trimiterii taxei în 5 (cinci) zile lucrătoare. Asta este eficiență.
MyCRA: e un cont online pe care-l accesezi fie cu un cont special CRA (Canada Revenue Agency – echivalentul ANAF-ului) fie – și asta e minunat – logându-te la banca ta (cele mai populare bănci din Canada, oricare). În acest cont poți comunica, schimba adresa, afla informații despre acele conturi speciale – TFSA (Cont de Economii Neimpozabil), RRSP (pensie) și multe alte lucruri.

Așa cum spuneam, Guvernul Canadian nu face excepție când vine vorba de risipă, de lipsă de eficiență, de „încet, scump și mediocru”. Cu toate acestea, deși îmi manifest nemulțumirea adesea, încerc să fiu corect și pot spune că lucrurile sunt bune și, din banii pe care-i plătesc ca impozit, văd valoare la capătul drumului. Mă aleg cu ceva. În fapt, un studiu făcut în Danemarca, o țară cu impozite mari, arăta că oamenii sunt fericiți să plătească  aceste taxe masive cât timp acești bani le oferă servicii, le ușurează viața și îi protejează.

PS. Ieri am dat pentru o altă modificare care adresează o problemă apărută în ultimii 10 ani: mașinile care merg, după lăsarea serii, doar cu luminile de poziții (obligatorii în Canada) și, din spate, sunt invizibile. Pe timpuri, bordul mașinii nu se lumina dacă nu aveai luminile aprinse complet. Acum însă, pentru a contracara lumina soarelui în bord, au bordul aprins atunci când farurile sunt stinse – și mulți nu realizează că nu au faza scurtă pornită. Din 2021 – că o lege, o schimbare masivă ca aceasta se face cu anunț mult înainte, pentru a da timp tuturor să înțeleagă și să facă modificările de rigoare – acest lucru nu va mai fi o problemă. Iată știrea aici.

PPS Evident că am aruncat doar o mână de schimbări care, cred eu, mi-au făcut viața mai bună. Sunt mult mai multe dar nu am nici timpul, nici spațiul și nici memoria de a le pune pe toate aici.


 

No Comments

Post a Comment