Între 1968 și 1970, un etologist (om de știință care studiază comportamentul animalelor), John B. Calhoun, a purtat un experiment cu șoareci care multora li se pare relevant pentru societatea în care trăim. A creat un țarc numit UNIVERSUL 25 care poate fi descris ca “o utopie pentru șoareci“. Mediul era lipsit de boli, de predatori, plin de confort (suficiente vizuine și locuri private), aprovizionat din belșug cu mâncare și apă. Experimentul a fost pornit cu câteva perechi de șoareci, perfect sănătoși. Calhoun teoretizase deja, în 1962, că suprapopularea va duce la o rupere a relațiilor sociale, atitudine care, la rândul ei va duce la extincție. Se aștepta să confirme acest lucru în experimentul său, credea că populația va atinge maximul de 5000 (într-un țarc gândit pentru 3000), cam în 28 de săptămâni, după care va intra în declin. Ce a observat însă a fost altceva: populația a atins doar un maxim de 2200, după care a intrat în extincție.
