Utopia șoarecilor

Între 1968 și 1970, un etologist (om de știință care studiază comportamentul animalelor), John B. Calhoun, a purtat un experiment cu șoareci care multora li se pare relevant pentru societatea în care trăim. A creat un țarc numit UNIVERSUL 25 care poate fi descris ca “o utopie pentru șoareci“. Mediul era lipsit de boli, de predatori, plin de confort (suficiente vizuine și locuri private), aprovizionat din belșug cu mâncare și apă. Experimentul a fost pornit cu câteva perechi de șoareci, perfect sănătoși. Calhoun teoretizase deja, în 1962, că suprapopularea va duce la o rupere a relațiilor sociale, atitudine care, la rândul ei va duce la extincție. Se aștepta să confirme acest lucru în experimentul său, credea că populația va atinge maximul de 5000 (într-un țarc gândit pentru 3000), cam în 28 de săptămâni, după care va intra în declin. Ce a observat însă a fost altceva: populația a atins doar un maxim de 2200, după care a intrat în extincție.

Iată ce s-a întâmplat:

  • În primele 104 zile șoarecii s-au adaptat la noul mediu, și-au marcat teritoriul și și-au făcut cuiburile.
  • După aceasta au intrat într-o fază de exploatare a noului mediu, populația dublându-se la fiecare 55 de zile. În a 315-a zi, populația crescuse la 620.
  • Deși aveau multe opțiuni, vizuine, compartimente, șoarecii nu se răsfirau ci alegeau să se înghesuie în anumite locuri comune și să mănânce din aceleași surse.
  • Această înghesuială a condus la scăderea împerecherii și curând rata de naștere a scăzut la 1/3
  • Un dezechilibru social a apărut în societatea lor:
    • 1/3 au devenit dominanți social
    • Celelalte două treimi au devenit mai puțin adepți social decât strămoșii lor
    • Pe măsură ce relațiile sociale s-au rupt, Universul 25 a intrat într-un declin constant
  • Până-n ziua 315 disparitățile dintre masculii de status înalt și scăzut se măriseră. Cei de statut scăzut erau ignorați de femele și au renunțat în a se mai împerechea. Nemaiavând un rol social, acești șoareci s-au retras din grupuri, mâncând și dormind singuri (uneori luptându-se unii cu alții).
    • [AV] de observat fenomenul “INCEL”-ilor (involuntary celibate/celibatar involuntar) – în care tineri, speriați de izbucnirile sociale în fața oricărui avans către sexul opus, refuzați, stângaci, devin misogini și uneori își varsă frustrarea în acte de violență împotriva femeilor.
  • Masculii alfa au devenit mai agresivi, deseori lansând violență fără provocare sau motiv. Uneori acești masculi cutreierau vizuinele violând alți șoareci, indiferent de sexul acestora. Totodată, masculii beta (cei aflați la mijlocul scării sociale) au devenit mai timizi și inerți și deseori deveneau recipienții pasivi ai violenței masculilor alfa. În câteva instanțe de violență lucrurile se terminau cu ospețe canibale pentru învingători (de amintit că toți șoarecii aveau hrană suficientă).
  • În urma abandonării de către masculi a rolulilor tradiționale, femelele au rămas singure să-și protejeze cuiburile. Multe femele au adoptat forme de comportament agresive care erau deseori îndreptate împotriva puilor lor. Altele și-au abandonat complet datoriile materne, alungând puii necrescuți și refuzând să se mai împerecheze, cu consecințe majore: în unele compartimente, mortalitatea infantilă a crescut la 100%
  • În ziua 560 creșterea populației s-a oprit, mortalitatea ajungând la 100% din natalitate.
  • Acest punct a marcat începerea unei faze de exctincție. Crescând în violență, ostilitate, lipsa împerecherii, noua generație de șoareci ajungea la maturitate fără a fi expuși relațiilor normale, sănătoase. Lipsiți de conceptul de împerechere, parentaj, marcare a teritoriului, această generație își petreceau toate orele zilei mâncând, bând și îngrijindu-se.
  • Calhoun îi numea “șoarecii frumoși” – datorită aparenței îngrijire și lipsa cicatricilor din lupte. Retrăgându-se din zonele aglomerate, erau scutiți de violență dar nu mai aduceau nici o contribuție socială.
  • Calhoun a definit, în procesul de extincție două faze – “prima moarte” și “a doua moarte“. Prima moarte e definită de această pierdere de sens în viață dincolo de simpla supraviețuire: lipsa dorinței de a se împerechea, a crește pui sau de a-și stabili un rol în societate. A doua moarte este cea reală, extincția fizică.
    • [AV] Ar fi atâtea de spus aici. Millenials (cei născuți între 1981 și 1996) au sex foarte rar (citiți acest articol BBC). În Japonia 50% dintre cei ajunși la 30 de ani sunt virgini! Și 25% din cei ajunși la 40!
    • [AV} Această lipsă de sens afectează vizibil tinerii din ziua de azi, cel puțin pe cei din țările bogate. Sunt deprimați, abulici, procrastinatori. De 3-4 decade propovăduim hedonismul – căutarea plăcerii în viață – și pe măsură ce creștem plăcerea ne confruntăm cu tot mai multă deprimare. De aceea oameni ca Jordan Peterson promovează căutarea sensului în viață, nu a plăcerii.
  • Calhoun punctează că șoarecii, ca și oamenii, au nevoie de un simț al identității și de sens în viață. Argumentează că experiențe de tensiune, stress, anxietate și necesitatea de a supraviețui ne forțează să ne implicăm în sociatate, deci să supraviețuim. Când toate nevoile ne sunt împlinite și nu mai există conflict extern, viața e redusă la minimul necesar – somn și mâncare.
    • E paradoxul unei vieți fără muncă și fără conflict – noi credem că ne-ar fi minunat dar în fapt ne-ar distruge
    • Când individului i se ia simțul necesității viața lui încetează să aibă un sens
    • Individul moare în spirit și asta duce la extincția societății
  • Treptat, șoarecii care refuzau să se împerecheze au depășit numărul celor care se adunau în găști violente, care violau și jefuiau, care-și omorau puii. Ultima naștere în Universul 25 s-a petrecut în ziua 920. Populația abia ajunsese la 2200 (mediul fusese gândit pentru 3000).

Toate acestea sunt un rezumat al acestui articol (pentru cei ce citesc în engleză, deși se poate folosi “Tradu această pagină”).

No Comments

Post a Comment