Toți căutăm fericirea. Problema este că, adesea, o căutăm fără să avem habar cum arată. Așa suntem noi, oamenii: anapoda, cam zăbăuci. Pare totuși dificil de dat o definiție fericirii. E diferită de la persoană la persoană și de la vârstă la vârstă. Copleșiți, ridicăm din umeri și o căutăm, convinși c-o vom recunoaște când o întâlnim. Bineînțeles că, dacă am fi întrebați, am însăila un răspuns “o familie”, “călătorii exotice”, “bani ca să nu fiu silit(ă) să muncesc”, “iubire pasională” (dar una niciodată imaginată într-o garsonieră de 35 mp). Din nefericire acestea nu descriu chipul fericirii ci ceea ce credem noi că ne-ar face fericiți.
