Revelații

Nu, nu m-am născut înțelept. Îmi cer scuze dacă vă rănesc ego-ul cu postările mele, sau dacă pare că mă dau deștept și că țin prelegeri fraierilor. Nu aceasta este intenția mea. Pur și simplu am avut șansa – bine, mi-am creat șansa să trăiesc într-un alt sistem. Ani întregi mi-am bătut capul să descopăr și să înțeleg diferențele dintre culturi, dintre standardul de viață, dintre rezultate. Desigur – sunt mai mulți bani în Canada… dar aceasta este partea iceberg-ului care se vede, este o observație superficială care, în fapt, nu spune nimic. De ce sunt mai mulți bani în Canada? De ce, dacă sunt atâția bani, unii dau faliment sau se luptă zi de zi cu povara datoriilor? De ce, dacă în Canada sunt atâția bani iar în România atât de puțini, de ce nu văd atâtea Bentley-uri și BMW X6 și Audi S8 pe stradă câte văd în România? De ce, familia tipică din Canada, nu iese zilnic sau aproape zilnic la restaurant dacă tot au prea mulți bani?

Nu cred în etichete gen “prost”. Chiar dacă aș crede, îmi spun că prefer să mă simt rău 10 minute, până mă ajustez cu ideea că greșeam, decât să mă simt rău o viață întreagă plângându-mi de milă și întrebându-mă unde greșesc. Suntem aici ca să învățăm unii de la alții – vă rog să mă corectați dacă spun prostii. Dacă știu anumite lucruri și dumneavoastră nu le știți, nu înseamnă – în nici un caz – că eu sunt mai deștept ci doar că am fost expus la anumite experiențe, exemple, situații, informații care nu sunt comune în România

Pentru mine a fost un proces gradual, desfășurat prin ani de zile, cu diverse praguri. Iată câteva din revelații:

• Debalansarea bugetului este, adeseori, cauzată de cheltuielile mici. În prima mea slujbă din Canada, în Vancouver aveam cca 3600$ net lunar. Nu este deloc rău. Pentru că eram proaspăt venit, nu aveam nici o cheltuială majoră: chiria era 750$/lună, nu aveam ipotecă, nu aveam mașină (nu plăteam rată, benzină, asigurare), nu făceam chiolhanuri – nu prea aveam cu cine -, nu-mi luam haine de firmă sau cine știe ce. Cheltuielile lunare nu depășeau 1800 și totuși băteam pasul pe loc, nu acumulam nimic. Desigur, ca flămândul de român, mi-am cumpărat o mica combina JVC, un TV, o bancă de sport și greutăți. Totuși, toate acestea, înșirate pe mai multe luni, nu contau pentru mai mult de 500$/luna. Deci, 2300 cheltuiți – unde erau restul de 1300?! Am luat la puricat lista de pe cardul de credit și am realizat că nu combina sau TV-ul mă destabilizau. Cei 1300 se scurgeau în nimicuri: mâncat la prânz la fast-food, cca 10$/zi – 200/lună; fumatul – 6$/zi – 180$/lună, o ladă de bere aici (dar parcă e nevoie și de un Jack Daniels, ce naiba, e numai 30$ o sticlă), o ieșire la restaurant dincolo – modestă, doar 40$ pt 2 persoane ș.a.m.d. Cu alte cuvinte, o bună bucată a salariului meu se scurgea pe lucruri fără relevanță, care nu-mi îmbunătățeau viața, prostii, rahaturi. Băteam pasul pe loc pentru că nu le dădeam importanță.
• Time is Money. Credeam că este vorba de faptul că timpul nostru costă bani, ne vindem timpul pentru salar ș.a.m.d. Această zicală lucrează însă pe extrem de multe planuri. De ce să economisești 100 de euro pe lună? Nu schimbă cu mare situația, nimic structural. Nu o schimbă – dacă ne raportăm la orizonturi de 6 luni, de 1 an sau 2. Dacă însă extindem acest orizont la ordinul zecilor de ani, timpul devine bani. Căutați pe Google “compound interest calculator” și puteți vedea cu proprii ochi diferența pe care 100 EU/luna, vreme de 20 de ani, cu dobândă la dobândă o face.
  

  Ipoteză: 100 Euro/lună, investiți într-un fond mutual cu 7% creștere anuală (o medie normală),  recalculată bi-anual înseamnă, după 25 de ani… <tobe, tobe> 80.000 Euro! Deci, dacă aveți 40 de ani și faceți acest exercițiu, disciplinat, lună de lună, la pensie puteți obține – din dobândă, fără să atingeți principalul – 460 EU/lună. Chiar și după un impozit de 25% (să zicem, este 16% dar va fi modificat) tot rămân 350EU. Aceasta ar putea fi diferența dintre o bătrânețe relaxată, cu vacanțe și fără frica notelor de plată și o bătrânețe petrecută-n stradă, cerând unui guvern neputincios un trai decent. [ Nu fac un comentariu la adresa actualilor pensionari – pentru ei jocul s-a schimbat peste noapte și statul s-a dezis de promisiunile făcute; din acest motiv mi se pare bine să te bizui 100% numai pe ceea ce tu însuți/însăți ți-ai promis ]

Tot la acest nivel se înscrie și revelația pe care am avut-o cu referire la ipotecă. Știam că am dreptul să-mi măresc ipoteca cu 15% anual, fără penalizări. Ei, na, ce diferență mare! Ce importanță are?

Ipoteză (canadiană): O ipotecă de 170K, cu amortizare pe 25 de ani, dobândă de 5% se traduce în plăți de 455$ la două săptămâni (altă metodă de a economisi dobândă – în loc de lunar să plătiți săptămânal). Cei 70$ pe care înseamnă aproximativ 15% în plus, reduc perioada de amortizare a împrumutului de la 25 de ani la 19.3 ani. Veți deveni liberi de ipotecă cu aproape 6 ani mai devreme și veți plăti cu 32,000$ mai puțin! Nu este de ici de colo. Dacă însă alegeți “accelerated bi-weekly” (am să explic în alt articol ipotecile din Canada și voi găsi – unde este posibil – echivalent în România), aceeași sumă va fi acoperită în doar 17.2 ani, veți economisi 44,000$!!! Uimitor, nu?! Iar plata, la 2 săptămâni devine doar 564$ – mulți dintre cei care-și pot permite 455$ (plata neaccelerată, fără suplimentul de 70$) își vor putea permite și noua sumă. 

• Pentru succes trebuie să te ții de plan. Am învățat și încă mai învăț din propriile greșeli și din greșelile celor din jurul meu. La începutul investițiilor am făcut multe gafe – nu o dată ci repetitiv. Să vă dau câteva exemple: am cumpărat, în toamna 2012, acțiuni HP la cca 17.5$ USD. Le-am cumpărat cu ideea de a le ține pe termen lung – este o companie mare, ceea ce se numește “blue-chip”. Acțiunile nu s-au apreciat ci, din contra au căzut. Am mai cumpărat, la circa 13.5$, crezând că s-a atins fundul sacului. Au continuat să scadă. Am cedat mental și le-am vândut, cu pierdere, pe la 11.5$. Acum, o acțiune HP este aproape 38%. În acest timp au plătit dividente în valoare de 1.48$/acțiune. Cu alte cuvinte, dacă presupunem că prețul pe acțiune mediu era de 15$, acum aș fi putut avea 263% profit (în 2 1/2 ani)- dacă nu panicam și nu acționam în emoția momentului, dacă îmi ascultam mintea și acceptam că e o panică de moment. Aidoma, în planul economiilor – dacă depunem cei 100 EU/lună, nu înseamnă că, o dată ce s-au adunat 10000 EU îi scoatem și-i punem ca plată pentru o mașină mișto. Sunt postamentul nostru pentru o viață liniștită, nu un cont pentru “dorințe” (asta nu înseamnă că nu putem avea și un cont de economii pentru figuri, dorințe, vacanțe speciale 🙂 ).