Idei… continuare

Notă: După problema tehnică cu tema folosită pentru blog, am folosit o temă generică și acum am avut timp s-o modific. Cum n-am mare încredere în mine când vine vorba de culori și estetică, vă rog să-mi trimiteți comentariile și sugestiile voastre… despre forma sau despre fondul site-ului.

CONTURI CU DOBÂNDĂ

Desigur, ar fi o idee bună… când mama era fată mare. Ba chiar și după ce taică-meu (sau cine știe?!) a avut grijă s-o micșoreze. Din nefericire, în prezent majoritatea conturilor oferă o dobândă penibilă, care mai e tăiată de impozit pe profit și de comisioane. Profitul, dacă există, e minimal. Să nu uităm că inflația în UE, deci în Euro, este de 2.5%/an. Dobânda la conturile Euro nu ajunge la 2% pe an iar la cea în RON abia ajunge la 3%.

Spre deosebire de Canada dar mai ales de SUA (unde peste 8000 de bănci și cooperative de credit se luptă pentru clienți) sau Canada, unde deseori băncile oferă bonus-uri clienților pentru a deschide un cont la ei, în România băncile consideră că fac un favor clienților, astfel încât deseori iau comisioane de depunere (1%) și de retragere (0,4%-0,6%), fără să mai calculăm cei 16% pe profit (dobândă) și 5% CASS-ul dar nu mai puțin de X lei (mi se pare, nu-s sigur)… Ce pot să spun?! Că e un jaf?! Da, e un jaf dar toți o fac. Fără o competiție reală, nimeni nu rupe rândul și diferența dintre o bancă și alta e minimală. Nu, nu cred că soluția sunt mai multe regulații și legi.

Totuși, când economisești bani pentru un scop – de exemplu o plată inițială pt o locuință sau mașină – nu sunt multe opțiuni. Majoritatea celorlalte opțiuni implică o blocare a banilor pe un termen lung sau foarte lung.

Deci, așa cum ați ghicit, principalul avantaj (unicul?) al acestor conturi este lichiditatea.

Poveste personală: Părinții mei panichează repede. Aud că Euro a scăzut, vând repede și cumpără dolari americani. Aud apoi că USD-ul a scăzut, fug înapoi la Euro sau RON. Ar putea părea o idee bună dar numai până ce ne amintim că profitul se face cumpărând ieftin și vânzând scump, nu invers! Ei fac tocmai pe dos căutând o stabilitate iluzorie, o siguranță comunistă într-o societate capitalistă în plină criză și transformare. Comisioanele de conversie, de retragere le mănâncă profitul schilod pe care-l fac.
Ce-i de făcut?! Acum, de exemplu, euro este în degringoladă datorită temerilor legate de Grecia. Probabil, spre capătul lunii – dacă situația nu se tranșează pozitiv și următorul împrumut nu ajunge la Atena – va fi încă și mai problematică. Dar economia Greciei este numai 2% (probabil chiar mai puțin acum) din economia UE, deci panica nu este justificată. După ce praful se va așterne pe această spaimă și omenirea va vedea că n-a căzut cerul, euro își va reveni.  Aș spune că acum e momentul de cumpărat euro și de așteptat – nu înseamnă îmbogățire dar un 5-6% câștigat prin rata de schimb nu e chiar de neglijat (mai ales când vedem dobânzi de 1.5%/an la conturile Euro).

METALE PREȚIOASE

Așa cum spuneam în numărul trecut, a ține 10% din economii în metale prețioase nu este absolut deloc absurd. Este o modă, culmea, vestic-estică: indienii, chinezii și multe alte popoare asiatice au o tradiție în a-și investi economiile în aur; dar nici cetățenii din Vest (Europa de Vest și A de Nord) nu se sfiesc să dețină un lingou.

De câte ori situația economică este nesigură, cei mai mulți investitori, mari și mici, își varsă economiile în metale prețioase știind că, în termen lung, acestea le vor conserva valoarea (în termen scurt însă trece prin momente aberante. În 2000, prețul unei uncii de aur era în jurul a 300$. În 2011 ajunsese la 50$ distanță de 2000$. Acum s-a retras la cca 1180$ dar nu e nevoie decât de o panică de moment (ieșirea Greciei din UE) pentru a-l aduce iarăși măcar peste 1400$/uncie. Cu guvernele lumii care, din 2007 încoace tipăresc bani cu nemiluita (numai US a “injectat” în economie peste 3 trilioane: 3.000.000.000.000.000 $ :D) n-ar fi de mirare ca o inflație să sperie din nou investitorii spre zona auriferă.

Pun pariu că nu știați că, de ani de zile, asistăm la o aberație: prețul platinei este apropiat de cel al aurului (ieri era cca 1100$/uncie – cca 32g). Aceasta în condițiile în care platina are mult mai multe aplicații industriale decât aurul (cum ar fi folosirea în catalizatoarele auto; dar indienii și chinezii n-au tradiție de economisire a platinei). Desigur, bijutierii nu vă vor spune aceasta și de multe ori, când vine vorba de bijuterii, diferența de preț e cea de pe timpuri.

Așa cum am mai spus, prelucrarea nu aduce decât în situații speciale plus-valoare. Monezile de serie mică pot crește mai mult decât valoarea metalului din care sunt turnate… dar la fel de bine s-ar putea să fie comune. De asemeni, oricât de banale ar fi monezile costă mult mai mult decât prețul metalului. Monetăria Canadei (Mint.ca), de exemplu are o serie de monezi “20 for 20” – costă 20 de dolari CAD și pot fi schimbate la orice bancă pe 20$. Dar aceste monezi n-au decat 1/4 uncie și o uncie de argint (aurul săracului) costă… 25 CAD. Este, deci recomandat să cumpărați lingouri sau monezi cu grad de prelucrare mic dar din metal extrem de pur (de exemplu numai 2-3 monetării din lume bat argintul în puritate de 99.999%). Nu vă speriați de cuvântul lingouri: există lingouri de 1g, de 1 uncie (cca 32g) sau de 50g. Iată cum puteți cumpăra, de aici, 32g de platină la numai 1450 CAD (cca 1200 USD). Dacă preferați aur – mult mai popular – iată 1 uncie cu un preț aproape similar: aici.

Deci, deși pare o investiție de sofisticare, nu este nici atât de sofisticată, după cum nu este atât de mult o investiție. O investiție, de exemplu, ar fi o firmă de extragere a aurului – aceasta poate crește eficiența și reduce prețul de extragere… aurul în sine NU este o investiție, este doar stabilitate (totuși, nu uitați că ați fi putut cumpăra aurul la 1900$/uncie ca acum să valoreze numai 1200; deci, pe termen scurt, totul e posibil).

P.S. Am realizat că, din cauză că trăiesc în altă țară, n-am luat în considerație o problemă serioasă pentru România: furtul unor asemenea valori (aur, argint). De obicei, în Vest, acestea vor fi acoperite de asigurarea pe conținutul locuinței, până într-o limită decentă (5-10.000$). Nu știu dacă în România este disponibilă o asemenea asigurare.  
O soluție (relativ scumpă) ar fi închirierea unei casete de valori: prețul pentru așa ceva variază între 65-100 RON/lună (am verificat siturile câtorva bănci), plus un depozit de securitate etc. Pe termen lung, probabil ați fi mai câștigați să vă cumparați propriul safe.  Nu sunt ieftine dar, având în vedere că vă pot proteja nu numai bijuteriile ci și banii lichizi, și actele, ar putea merita prețul - care începe la cca 300 RON și, de la 700-1200 RON oferă siguranță extinsă (protejează și la foc, la inundație etc.). 
Iată un asemenea safe: http://supermarket.util21.ro/produs_843_seif-homesafe-h.html