Investiția care mă umple de… mândrie

Profitul obținut din această investiție nu-mi poate plăti nici măcar chiria. Poate vreo excursie – dar să fie una scurtă și ieftină. Și totuși… e investiția care mă face mândru de mine însumi. De ce? Pentru că e investiția pe care am descoperit-o singur-singurel, după modelul clasic pe care-l voi descrie imediat. Nu mi-a fost recomandată de vreo revistă financiară, nu am citit despre ea titluri în ziare, nu mi-a dat nimeni “un pont sigur”. 

PONT: Acum vreo lună, cercetând într-o doară BVB (Bursa de Valori București), am dat peste STIROM – Sticlă România. Este UNICUL producător de ambalaje de sticlă din România. Nu m-am uitat în detaliu ca să văd cât de profitabilă este compania – nu investesc la BVB – dar aceste poziții monopoliste sunt investiții sigure. STIROM SA plătește peste 11% divident, ceea ce este extrem de generos și P/E (Price/Earning) este un modest 8, ceea ce ne arată o companie “ieftină” (un P/E acceptabil în S&P500 este 15).
Desigur, aceste ambalaje pot fi și importate, poate chiar mai ieftin (ca preț de bază) – dar ce firmă de zacuscă se va hazarda să aducă 10.000 de borcane de la capătul lumii? cât vor costa acestea după taxele vamale, transport  ș.a.m.d.

D-BOX Technologies este această investiție. Am dat peste ea așa cum dădeau peste oportunități bunicii noștri – studiind mediul înconjurător și folosindu-mi logica. În octombrie anul trecut am vrut să mergem la film. Am intrat pe site-ul Cineplexului și când am vrut să achiziționez bilete, am descoperit această nouă opțiune “bilete D-BOX”. Biletul de IMAX era 16.99$ iar cel de D-BOX era de 21.99$ – o diferență considerabilă, nu? Neștiind cu ce se mănâncă, am googlat și am aflat că această companie face, printre altele, scaune care imită acțiunea de pe ecran – se mișcă urmând un program creat de așa numiții “compozitori de mișcare“.

L-am întrebat pe Gabriel, fiul meu, dacă renunță la pop-corn ca să luăm aceste bilete sau rămânem cu IMAX. N-a vrut să renunțe la pop-corn. Nici eu nu eram foarte convins că scaunele DBOX valorează această diferență de aproape 30% în preț. Ajuns însă în sală am observat că locurile cele mai bune ale sălii – cele mai din spate dar nu ultimele rânduri și centrale – erau ocupate de scaune de altă culoare (portocalii) cu scrisul “rezervate pt D-BOX”. Am găsit locuri destul de bune dar nu cele mai bune pentru că DBOX-ul ocupa sala. Aici mi-a trecut prima oară prin minte că oamenii, vrând-nevrând, vor ajunge să cheltuiască 21.99 dacă doresc să vadă filmul în condiții optimale.

Întors acasă după Interstellar (parcă dar nu mă credeți pe cuvânt), am cercetat mai atent această companie. Prețul era de cca 0.3$/acțiune. Afacerea lor eram mai diversificată decât cinema-ul. Deși au peste 6500 de titluri de filme (noi și clasice) pentru care ofereau “partituri de mișcare“, compania era implicată în simulatoare de zbor, în simulatoare de sport și multe alte lucruri similare. Exista și competiție – o firmă din US lucrează la scaune similare dar și cu alte sofisticări: aer, abur, mirosuri. Am stat strâmb și am judecat drept – întoarcerea la Smello-vision nu era o idee bună. DBOX era mai avansată la stagiul de adoptare a tehnologiei, își propuneau ceva mai simplu, mai ușor de dumicat de către firmele de distribuție și eficient.

Am cumpărat 500 de acțiuni la 0.31$ O lună mai târziu am mai achiziționat 500 de acțiuni la 0.28$ și, după o săptămână, încă 500 la doar 0.24$. Căderea nu mă panica – riscam o sumă relativ mică, coborând prețul (care nu scădea datorită unor știri negative despre companie ci corelat cu piața, în general).

O vreme nu s-a întâmplat nimic – trebuie să fii răbdător, uneori foarte răbdător (+1 an) cu asemenea companii. Afacerile nu cresc peste noapte. Apoi, în ianuarie 2016, în scurt timp prețul a crescut de la 0.24$ la 0.37$. A mai crescut o dată în martie – atât de mult și repede încât compania a trebuit să dea o notă explicatorie bursei, cum că nu știu de ce se întâmplă așa ceva (ca să confirme că nu este o manipulare). Apoi au început să curgă știrile pozitive – Cineplex generaliza acest DBOX la multe alte săli, semnau contracte în Indonezia, China, Franța ș.a.m.d.

Ce urmează acum? Nimic. Compania e solidă, afacerea e în plină creștere – voi uita de acțiuni și, dacă nu se întâmplă nimic deosebit, în câțiva ani poate voi fi posesorul unei companii cum este IMAX-ul care, în 2001, valora cca 1$ US și acum este peste 32$ US.