Risipa guvernamentală din Canada

Așa cum vă spuneam altădată, există 4 metode de a cheltui banii:

1. Banii tăi pe alte persoane. Atunci ești interesat(ă) doar de cost – să fie cât mai mic.
2. Banii altora pentru tine.  Atunci ești interesat(ă) doar de calitate – cea mai înaltă calitate.
3. Banii tăi pe tine însuți/însăți. Atunci ești interesat(ă) și de calitate și de preț, de acel raport calitate/preț cât mai mare.
4. Banii altora pe alții. În acest caz nici prețul și nici calitatea nu sunt interesante.

Din nefericire, guvernul se înscrie la #4 și din acest motiv lucrurile nu merg nicăieri în lume foarte bine. Pentru ilustrarea situației din Canada am folosit a 18a ediție a decernării premiilor TEDDY pentru risipă guvernamentală (clickuiți pentru sursa originală – EN) 

Acestea sunt premii decernate de Canadian Taxpayer Federation (CTF – Federația Contribuabililor Canadieni). Numele premiilor vine de la Ted Weatherill, un fost angajat federal care, în 1999 a încercat să obțină bani înapoi pentru tot soiul de cheltuieli dubioase, inclusiv 700$ pentru un prânz de două persoane. Trofeele decernate sunt în forma unui porc aurit.

Câștigător TEDDY Federal: Delegației de la Conferința UN Climate Change, de la Paris. În 2014, la această conferință au participat 69 de persoane din partea Canadei. În 2015 numărul s-a umflat la 283. Deși nu s-a aflat costul total, doar pentru un singur angajat ministerial costurile au fost de 282,000$. Comisia CTF a fost uimită de faptul că guvernul a înghesuit aproape 300 de persoane într-un zbor lung pentru ca să discute despre… reducerea gazelor de seră care cauzează încălzirea globală.

Câștigător TEDDY Provincial: Departamentul de Turism și Cultură al provinciei Prince Edward Island (o provincie f. mică, cu o populație de doar 146,000 de locuitori). Premiul decernat viza un ghid de turism publicat în anul 2015, în 180,000 de copii. Coperta, pe care o vedeți în poză, e grăitoare pentru cât de minunată destinație turistică este provincia. Femeia citește în timp ce bărbatul visează. Cum adică “La ce”? La buget!

Câștigător TEDDY Municipal: Orașului Calgary pentru Stația de Epurare „Palatul Rahatului” (Poop Palace). Municipalitatea Calgary a decis să cheltuiască 246,000$ pentru inserarea de LED-uri în clădirea unei stații de epurare a apelor reziduale. Aceste LED-uri își schimbă culoarea în funcție de debitul de apă menajeră procesat de stație. Organizatorii CTF au fost de acord că epurarea apei de closet e o funcție care, de obicei, este împlinită cât mai discret, nu printr-o manifestare artistică vizibilă.

Premiul TEDDY pentru întreaga activitate: Firmei Bombardier din Montreal care, în decursul istoriei sale, a primit 3.8 miliarde $ de la guvern (în valoarea banilor din 2015) și, se pare, va mai accesa 1 miliard de sprijin de la guvernul federal. Desigur, când comparăm cu multe firme din Europa, cu GM și Chrysler din US, Bombardier este un dulce copil dar este un lucru inacceptabil să conduci o afacere atât de prost și să ceri mereu pomeni de la guvern.

Nominalizări (toate foarte meritorii de premii):

• Federal – Muzeul Drepturilor Omului – a cheltuit 1,890,000 $ în săptămâna inaugurală, pe evenimente, plus multe alte depășiri de buget și întârzieri.
• Provincial – Uzina Biomasă din Thunder Bay – 40,000,000$ pe an cheltuiti pentru a opera (da, doar costuri operaționale anuale) o termocentrala, convertită de la cărbune la biomasă, care poate folosi doar așchii de lemn importate din… Norvegia, și produce energie electrică de 25 de ori mai scumpă (2500%) față de costul mediu de generare.
• Municipal – Municipalitatea Saskatoon (care are doar 222,000 de locuitori) a primit 2 nominalizări: pentru un sistem de parcare municipal care a costat 5.3 mil $ și care nu funcționează bine la frig (și au frig din belșug) și, a doua nominalizare, pentru 462,000$ cheltuiți pentru un sistem de iluminat decorativ pentru un pod care a fost, ulterior, demolat.

După cum vedeți, risipa NU este un atribut românesc. Desigur, unii vor spune că acestea sunt nimicuri, mizilicuri în comparație cu sumele cheltuite/risipite în România – poate că este drept, dar sunt mii și zeci de mii de asemenea cazuri de risipă strigătoare la cer. Știu, însă, din propria mea activitate profesională, că subcutanat (invizibil) există risipă mult mai rea. Ca un singur argument, îndrăznesc să spun cu mâna pe inimă că, într-o companie privată, un singur angajat acoperă același volum de muncă care, la guvern, ține ocupați 3-5 angajați.