Bilanț personal 2016

Când am început acest blog am spus că nu este vorba de bani. Banii sunt doar un instrument al vieții noastre – ne fac viața mai bună sau mai rea, ne ocrotesc liniștea sau ne sfâșie zilele. Cultura noastră nu are o relație normală cu banii. Fie vorbim prea mult despre ei, fie avem o stânjeneală de a vorbi despre ei – mai ales cu prietenii, cu cei dragi – și, prin aceasta, riscăm să ne vârâm în tot soiul de neînțelegeri și să ne stricăm relații personale.

Am plecat la drum cu gândul că pot împărți metode și sfaturi despre cum își poate găsi omul de rând, cel cu slujbă, salar și aspirații normale, prosperitatea și prin aceasta pacea financiară. Acum nu mai sunt atât de optimist. Am oarece idei de ce se-ntâmplă asta – dar ar fi o discuție prea aprofundată despre tarele culturii noastre care ar plictisi.

Așa că acum voi scrie doar despre mine, pentru mine și, dacă vă stimulează în oarecare fel, mă bucur sincer.

Anul acesta, în ciuda unor bâlbe și șovăiri, a fost un an foarte bun cu mine. Am rămas sănătos și, deși am divorțat – trăgând linie unei relații fără viitor – hazardul m-a binecuvântat cu o altă relație care s-a transformat într-un mariaj extrem de potrivit și care mă face fericit.

Anul acesta fiul meu, ca întotdeauna, mi-a adus bucurii și succese scontate. A terminat clasa a XIa cu 91% media generală, a trecut cu bine examenul de centură neagră la Tae-Kwon-Do și acum două săptămâni mi-a adus vestea că a fost acceptat la Universitatea Carleton, programul de Securitate de Sisteme, urmând a primi și o bursă de 3000$/an (anul universitar costă acolo puțin peste 5000$ CAD, fără costurile cărților și materialelor didactice).

Mi-am pierdut – pe neașteptate – contractul cu Bell. Pe hârtie contractul urma să continue cel puțin până pe 31 Octombrie… dar realitatea bate hârtia. Șefii nu au mai găsit unde să mă folosească, după ce în prealabil îmi juraseră că au nevoie de mine, și m-au trimis la plimbare cu doar două săptămâni de preaviz. De la finalul lunii mai am rămas neîncadrat până pe 1 noiembrie, cinci luni în total. Fără șomaj – era un contract. N-a fost o problemă pentru că am cheltuielile lunare rezonabile și, fiind un om rațional, aveam economii exact pentru aceste timpuri mai puțin bune financiar.

Pe 29 Septembrie m-am recăsătorit, cu o femeie minunată, pe care o iubesc și cu care sunt în aceeași minte – lucru extrem de important la vârsta maturității, când îți dorești să tragi căruța în aceeași direcție, cu cineva alături, nu împotriva acelui cuiva.

Acum perioada de restrângere s-a terminat – muncesc de pe 1 noiembrie și muncesc pe bani buni. În martie contractul meu va fi reevaluat dar sper să am norocul de a fi reînnoit pentru un an. În aprilie, când voi avea toate hârtiile ca s-o fac, voi completa și taxele și aștept un retur de bani semnificativ. ( Practic, în ianuarie-mai am plătit taxe pentru un venit de 2-2.5x mai mare decât a fost cel efectiv și acum guvernul îmi va returna surplusul pe care l-am dat la vistierie).

Și din punct de vedere al investițiilor a fost un an bun. Au fost momente dificile dar, acum, după ani întregi – știu cum să-mi mențin credința în alegerile mele chiar și când, pentru moment, par că merg în direcția greșită. Iată situația conturilor mele – procente, fără sume. (clickuiți pe poză pentru a deschide-o într-o fereastră nouă, mărită)

Rata calculată a profitului pentru cele 4 conturi pe care le dețin la Questrade. CLICK pentru a MĂRI!
  • Margin – este un cont unde am “pierdut” 9%. Pun în ghilimele pentru că este o “pierdere” doar momentană pentru că acolo țin lucrurile cu potențial exploziv de profit dar și cu capacitate de pierdere mai mare. Deși nu am situația pe ianuarie, (cea din poză este situația la 15 Dec), tind să cred că am redus aceste “pierderi” pe hârtie la doar 5%.
  • RESP – este contul de educație al fiului meu unde, anul acesta, prin niște investiții solide și profitabile, prin acumularea de dividente, am obținut 19% profit. Este un profit neimpozabil – va fi impozitat când fiul meu va scoate banii, la un nivel mininal (din cauză că venitul lui va fi extrem de mic în acele momente).
  • RRSP – este pensia mea privată. Deși nu e nimic stelar, 11.7% (care, a mai crescut în ultimele 2 săptămâni) este extrem de bun pentru că, iarăși, profiturile sunt neimpozabile în acest cont special. Banii vor fi impozitați când încep să-i retrag, la pensie, probabil la un nivel mult mai redus decât cel de astăzi.
  • TFSA – un cont de economii neimpozabil (se pot depozita max 5500$ CAD pe an) a obținut și el un frumos +13%. Profiturile de aici sunt complet neimpozabili.

Notă: Deci toate investițiile au mers în sus? Deloc. Nu este posibil să meargă în sus, ca la CEC-ul lui Ceaușescu. Dar ce importanță are?! Cele care, pe moment, sunt defavorizate, curând vor intra în ciclul de favoare… și celelalte vor lua o pauză. Și oricum am da-o, finalul 2016 a fost fericit (cu excepția Margin… unde va deveni curând).

Deși investițiile mele nu sunt complet orientate spre dividente, un calcul rapid mi-a arătat că, în cele 3 conturi personale (RRSP, TFSA, Margin) firmele și ETF-urile mi-au dat, în 2016, aproape 8000$. Marea majoritate fiind protejați de taxare.

Și ce-i așa de mare scofală?” vor spune unii. 8000$ CAD (cca 24.000 RON) nu ar fi suficienți pentru un trai lipsit de griji nici măcar în România, darămite în Canada. E drept. Numai chiria mea este de 1400$/lună… dar, la anul, la aceeași rată, acești 8000 îmi vor aduce 500$ în plus (sunt reinvestiți în acțiuni/unități, care aduc, la rândul lor, mai multe dividente) și tot așa. Nu voi fi Bill Gates dar, în ritmul acesta, în 10-12 ani, nu voi mai duce deloc grija zilei de mâine. Voi fi independent financiar!

Ceea ce vă doresc și vouă, celor ce mai dați prin acest blog.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *