Cheltuiți! (cu măsură)… continuare
Data trecută am introdus personajele urmărite de documentarul despre „penny pinchers”. Cei prezentați ajungeau la performanțe fabuloase din punctul de vedere al economiilor făcute. Deși pot aprecia frugalitatea și cheltuitul inteligent al banilor, nici unul dintre ei nu mi-a stârnit admirația. De ce? Pentru că nici unul din ei nu vedea valoare în moderație cu toate sensurile ei, inclusiv moderație în moderație. Caricaturi despre zgârcenie
Banii, când sensul lor este înțeles corect, sunt o metodă de a ne atinge scopurile. Care scopuri? Atenuarea și eliminarea grijii de mâine, asigurarea unui confort, protecție împotriva momentelor de penurie în viață, pentru atingerea anumitor țeluri personale (educație, casă, călătorii etc.). Economia și frugalitatea, la fel, e o metodă de a ne atinge aceste țeluri mai repede, într-un mod constructiv (spre deosebire de credit).
Banii, când sensul n-a fost știut, bine precizat sau, pur și simplu, a fost uitat, sunt un scop în sine. E plăcerea de a avea bani ca să ai bani și plăcerea de a face economii la orice, oriunde, cu orice preț. Poate că greșesc dar pentru mine este echivalentul balaurului din Lord of The Rings sau a altor personaje care vor să aibă atâția bani încât să se poată tăvăli în ei. Este o tendință irațională, o boală mentală și nu cred că merită admirația noastră.
Nici unul din cei prezentați în interviu nu părea să mai știe cum să cheltuiască bani. Pe cât de important este să știi să-i economisești, pe atât de important este să știi să-i cheltuiești – pe experiențe, pentru cei dragi, pentru ca să faci bine în lume. Cel puțin 2 persoane au declarat – cu mândrie, nu tristețe – că, dacă li s-ar oferi o sumă mare de bani pe care să fie siliți s-o „spargă”, nu ar ști cum s-o facă. Evident – după ani și zeci de ani prinși de pasiunea jocului, banilor, economiilor, acești oameni nu mai știu valoarea banilor. La fel cum cei care-i aruncă iresponsabil cred că banii n-au nici o valoare, cei care economisesc la sânge, pe termen lung, ajung să creadă că banii sunt TOTUL.
Atât de mult încât merită să-ți chinui familia cu mâncăruri proaste doar pentru că-s ieftine. Sau atât de importanți sunt banii încât să te prezinți la propria ta nuntă istovit(ă) pentru c-ai făcut ornamente și ai aranjat mese pentru invitați. Sau chiar mai mult decât fericirea familiei – a soției – care, deși a renunțat la foarte multe, își dorește un moment special, romantic… și nu unul „în promoție”, la o pizzerie oarecare.
Orice facem în viață ar trebui să aibă o structură rațională, filosofică. Majoritatea oamenilor, însă, fac ce fac, după cum le vine pe moment, adoptă explicații punctuale pentru ceea ce fac și nu își construiesc o viziune de ansamblu, gen „de unde vin și unde vreau să ajung”. Pentru mine o viață bine trăită este o sumă de experiențe plăcute, de amintiri frumoase, interesante create într-un mod cât mai confortabil, fără zbucium… sau cu zbucium plăcut.
Banii sunt făcuți pentru ca să ne trăim viața și nu invers.