Asigurare de poveste

Mi-a propus, în timpul conversației, să ÎNCERC asigurarea de viață. Pentru că eram un client fidel al American Express, o companie afiliată mă sunau acasă cu această propunere.  Era o după-amiază leneșă și, în loc să-i trântesc  telefonul în nas, m-am simțit în stare sî port o conversație.
– Ce anume înseamnă asta?
– Păi, dacă îmi dați acordul, vă înscriu la asigurare și, vreme de 3 luni nu plătiți nimic pentru ea. Dacă sunteți mulțumit, continuați, dacă nu ne sunați și anulăm.
– Bine, bine, dar CUM pot încerca o asigurare de viață?
– Cum adică CUM? mă întrebă agentul mirat tare. Nu înțeleg ce vreți să spuneți.
– Păi, dacă ÎNCERC un aparat electronic, îl pun în priză și văd dacă funcționeaza. Dacă încerc o prăjitură, o mestec și spun că e bună. Dacă încerc un abonament la o companie de cablu, văd ce canale oferă și cât de bună e imaginea și serviciul. Dar, la o asigurare, cum o încerc.
– Păi… v-am explicat.
Îmi era clar că această întrebare îl luase prin surprindere și era pierdut, ba chiar puțin iritat. 
– Vă înscriu și vedeți 3 luni dacă sunteți mulțumit de asigurarea oferită.
– Bine, omule, și cum pot să văd dacă sunt mulțumit de o asigurare? Mă urc pe autostradă și mă zdrobesc în parapet la 150 kmph după care, din Rai (mai probabil Iad), văd dacă ați plătit familiei mele și îmi spun “Măi, îmi place de aștia, cred că voi rămâne cu ei!”
– Nu, nu, n-ați înțeles…
– Știi ce? De ce nu-mi trimiți un pliant, citesc condițiile asigurării și văd dacă subscriu sau nu.
– Nu merge așa. Vă înscriem și apoi veți primi acasă pachetul cu toate condițiile. Dacă nu vă convine…
– Deja nu-mi convine mie. Nu vreau să-mi aduc aminte că trebuie să anulez asigurarea până pe data de, și dacă uit, mă taxați.

Notă: acesta este trucul folosit în Vest pentru multe servicii. Dacă, la telefon sau la ghișeu ai spus DA, esti subscris automat. Ofertantul se bizuie pe faptul că mulți dintre clienți vor uita și, o dată ce perioada de anulare a expirat, există clauze de întrerupere a contractului. De câte ori mi se propune așa ceva – pentru că știu cât de ocupat sunt, refuz și cer să mi se dea materiale de studiu despre produs, urmând ca, dacă sunt interesat, eu să-i contactez. Dacă refuză și fac presiuni să te hotărăști pe loc – e semn clar că discuția trebuie să fie întreruptă.

– Deci pot să vă înscriu?
– Nu. Am spus NU.
– Sigur nu sunteți interesat?
– NU.

Se pare că l-am enervat pentru că, deși cred c-am spus de 4 sau de 5 ori NU, după 3 luni (cele 3 luni de probă) am observat pe AMEX o încărcare de 17.95$. Am sunat AMEX-ul și le-am cerut să oprească acea plată – am lansat o dispută (am vorbit despre asta aici) – și am cerut să identifice agentul și să ia măsuri.

V-am explicat deja, în postarea precedentă, de ce asigurarea de ipotecă nu este o alternativă bună – o asigurare  de viață pe termen este preferabilă. Nu știu dacă, în RO, nu cumva clientul este forțat să ia o asigurare de ipotecă – dar cred că merită să vă bateți pentru o asigurare de viață independentă, care plătește o sumă fixă, acoperitoare a ipotecii, pe care – eventual – s-o anexați la cererea de ipotecă. O altă șarlatanie – sau poate, șarlatanie e prea mult spus, un produs neconvenabil și de mic beneficiu e mai corect – este asigurarea de credit.

De obicei, cei la care aveți o carte de credit (nu de debit cu semn de credit ci de credit pur, fără acoperire decât bunul nume și venitul declarat) vă vor propune o asigurare pentru acele momente când sunteți fără slujbă sau în incapacitate de a acoperi creditul luat. Cum pot să pierd? vă veți întreba. Pentru doar 15-20 RON pe lună, când îmi pierd serviciul sau trec printr-un moment greu, ei acoperă suma cheltuită. Ei bine, ei acoperă MINIMUL care trebuie plătit pe cartea de credit și nu integral cheltuiala din acea lună. Acesta e diferit de la card la card, dar daca acceptăm o medie de 2%, și cheltuiți 1000 RON pe lună, înseamnă că ei vor plăti 20 RON/lună. Restul de 980 RON vor rămâne pe cardul de credit, acumulând dobânzi extrem de ridicate (+12%). Este greu de crezut că nu puteți acoperi cei 20 RON – minimal – și nu are sens să plătiți ani întregi, sute de RON, pt ca să beneficiați de 20 RON timp de 12 luni, să zicem.

Mulți mi s-au plâns că au fost păcăliți cu asigurări. ASIGURAREA este bună dar din nefericire, ca oriunde altundeva în vânzări (înrămați acest lucru în mintea dumneavoastră) AGENTUL NU ESTE PRIETENUL DUMNEAVOASTRĂ. Dacă vă poate vinde un produs bun, care vă costă puțin și la care face 3% comision sau cine știe ce lucru umflat la care face 10%, ghiciți ce va face?! Nici măcar nu-i blamez. Trebuie să-și hrănească familia, trebuie să atingă un număr de vânzări ca să își păstreze slujba – există o sumă de presiuni și asupra agentului. Cred că este datoria noastră să ne prezentăm în întâlnirea cu agentul cu temele făcute. Cu atât mai mult cu cât vorbim de un contract făcut pe 10-20  de ani care ne obligă la plăți lunare, indiferent de cum ne merge în viață dpdv financiar. Iată o serie de sugestii cum să ne pregătim pentru momentul semnării unui contract ATÂT DE LUNG.

– Trebuie să citim pe internet despre produsele oferite – sau cerem pliante de la agent și le citim liniștit acasă. O regulă de bază este să nu cumpărăm niciodată ceea ce nu înțelegem.
– Nu facem decizii pe baza unei publicități nedetaliate. ING/NN, de exemplu spune “În ultimul an am plătit 50 mil RON clienților noștri” (nu știu exact ce sumă menționau). Ei bine, eu nu știu ce înseamnă aceasta – dacă cererile au însumat 100 mil și ei au plătit 50, înseamnă că avem 1 din 2 șanse să NU VEDEM NICI UN SFANȚ.
– Cercetați în detaliu compania de asigurări care girează asigurarea: de când există pe piață, cine o girează (compania mamă) etc. Seriozitatea unei companii în ajutarea clientului, repeziciunea în plată contează enorm. Când eram în US, încercam să-mi mut asigurarea de mașină. O sumă de companii îmi ofereau cotații între 1400 și 1700$/an. Una singură îmi oferea 900$/an. Am googlat acea companie și imediat mi-a apărut plângerea unuia dintre clienții lor. Își asigurase casa, un copac căzuse peste ea la furtună și, după 2 săptămâni nimeni nu venise măcar să constate daunele. Mi-am spus că decât să plătesc 900$ și să fiu asigurat cu numele, mai bine plătesc 1500 la o companie cu bun renume. Pe scurt “cel mai mic preț s-ar putea să fie cel mai scump preț“.
– Pe baza celor învățate, punem întrebări precise, pertinente pentru acel gen de asigurare:
* Pentru ce anume sunt acoperit? Refuzați ceea ce nu vă interesează – să spunem spitalizare sau oftalmologist/chiropractor dacă nu intenționați să folosiți asemenea servicii sau dacă aveți asemenea acoperire din alte părți. Dacă o anumită componentă vi se pare excesivă, cereți reducerea ei – “De ce 25.000 RON la deces? Doresc numai acoperirea minimală – 10.000 sunt suficienti”
* Cât anume voi primi înapoi la capăt? Cât voi primi înapoi dacă reziliez contractul după 1 an? Dar după 3? Cât timp trebuie să țin minim banii la dumneavoastră? Pot pune mai mult? Pot pune mai puțin?
* Care este suma garantată la final? Dacă o componentă este pentru investiții, nimeni, absolut nimeni nu vă garantează aceste sume, în orice caz nu pe durate medii, intermediare (cum sunt în cazul anulării). Compania de asigurare cumpără fonduri mutuale sau gestionează propriile fonduri mutuale. Ei fac o predicție de termen lung. Dacă aveți nevoie de bani la momentul unei crize, evident, fondurile mutuale vor fi în deficit serios… dacă ați mai fi așteptat încă 2-3 ani, e foarte posibil ca acestea să-și revină.
– Fiind vorba de România, puneți un reportofon pe masă și înregistrați conversația – e posibil ca agentul să promită marea cu sarea (să mintă) și ulterior să nege acest lucru.
– Nu semnați NIMIC pe loc sau sub presiune – fără să citiți și să înțelegeți. Mi s-a spus că în România încă se mai practică “fine-print-ul” (un scris atât de mic încât e ilizibil). Cumpărați-vă o lupă! (bani bine cheltuiți). Când vi se face o afirmație (“ah, vă garantez că după 2 ani nu vor mai exista nici un fel de comisioane de reziliere“) cereți să vă fie indicată specific, unde e scrisă în contract. Dacă vă simțiți presat, dacă agentul nu este deschis să răspundă clar și fără șovăială la orice întrebare (este de apreciat “Despre asta nu știu, dar mă voi documenta și vă sun” – nimeni nu le poate ști pe toate) căutați alt agent. Sunt banii dumneavoastră!
– Dacă vă decideți că situația dumneavoastră s-a schimbat și asigurarea nu vă mai reprezintă interesul, în loc s-o anulați – cu penalizări și pierderi – încercați s-o transformați. Explicați situația agentului și întrebați ce alt produs, mai calat pe interesele dumneavoastră, vă poate oferi. E posibil să scăpați de anumite penalizări și comisioane.
– Pentru asigurările de locuință, întrebați în ce condiții precise se plătește și cât anume. Mi s-a povestit de asigurări care plăteau numai dacă există distrugeri de peste 50% la apartament – o asigurare numai pentru cazuri de forță majoră (care, adesea sunt excluse prin cauze – cutremure, război etc.). Gândiți-vă pentru cazurile uzuale: inundație de la vecin, refulare conducte, îngheț conducte etc. Dacă locuința este inutilizabilă, vă asigură costurile de trai în altă parte?
– Deși v-am recomandat să nu cumpărați mai mult decât aveți nevoie (citiți articolul precedent în care eram îndemnat să cumpăr asigurări de 500.000$, 1 mil sau chiar 2, am decis că 150.000 e suficient) nu faceți economie de unde nu se merită.  De exemplu, unele asigurări de sănătate vă promit o anumită sumă dacă sunteți incapacitat. Pentru 3-4% în plus la plata lunară, acea sumă va fi indexată permanent cu rata inflației. Nu ignorați inflația – în 10-20 de ani, chiar și o inflație moderată poate eroda enorm acea sumă lunară: poate că la început 2000 RON/lună acoperă corect nevoile dumneavoastră dar nimeni nu poate garanta că, în 20 de ani, o pâine nu va costa 1500 RON. Unele sunt și mai parșive: asigurări de invaliditate care vă acoperă NUMAI dacă nu sunteți capabil să faceți nici un fel de slujbă. Să spunem că aveți un accident și vă pierdeți memoria de termen scurt și nu vă mai puteți face meseria de contabil… dar, dacă nu ați luat suplimentul de asigurare, compania de asigurare spune că “da, nu poate fi contabil dar poate vinde bilete la cinema, așa că nu plătim; asiguratul nu este încă invalid“.

Cred sincer – și nu, nu am absolut nici un interes în acest joc – că asigurarea este un produs necesar. Nu este important numai să acumulăm prosperitate, trebuie s-o și protejăm. Nu sunt un pesimist – mi-am făcut un testament și mi-am luat asigurare de viață cu gândul că nu va trebui să le folosesc niciodată – ci sunt un pragmatic și știu că viața are suișuri și coborâșuri și uneori opriri bruște.
Un amic din Germania mi-a spus că, deși a făcut un asemenea curs, n-a profesat pentru că se gândea “Cum să mă duc eu la soția unui muncitor, care abia se descurcă cu banii, să-i recomand să reducă venitul familiei pentru o asigurare?”. I-am spus că exact acea soție, casnică, cu 2 copii în creștere, are nevoie mai mult decât oricine de asigurare și, dacă vrea să fie moral, poate s-o facă, vânzându-i numai minimul necesar pentru situația ei fără s-o încarce cu chestii inutile doar de dragul comisionului încasat.