Bătălia cu timpul

Am avut dintotdeauna o relație ciudată cu timpul, perfect duală și, doar pentru mine probabil, încă inteligibilă. Mi-a fost o teamă paralizantă de trecerea lui. Îmi amintesc încă de criza de nervi pe care am făcut-o pe la 4-5 ani când bunica mea dinspre tată mi-a urat să trăiesc 100 de ani. Am plâns și am plâns. “Da’ tu câți ani vrei să trăiești?” “Nu știu, dar muuuult. 200 de ani!” “Ei, atunci 200 să fie.” Continue Reading