America lui Trump – Fake News 3

Mi s-a lipit de minte o scenă din filmul auto-biografic al lui Howard Stern, Private Parts. Dacă nu știți cine este, folosiți link-urile oferite, dar pe scurt e un DJ care și-a făcut faima aducând în la microfon, bubele, mucegaiurile și noroiurile acestei lumi. În scena asta unul din șefii stației radio, indignat de emisiunea lui Howard, vrea să-l concedieze. Un angajat îi spune că nu e o idee bună: că ascultătorul tipic stă pe o stație radio 18 min în timp ce fan-ii lui Howard nu schimbă postul vreme de 1h și 20 min. „Dar cum rămâne cu cei care-l urăsc pe Howard?” întreabă șocat directorul. „Bună întrebare. Cei care-l urăsc rămân pe post, în medie, 2 h și 30 min zilnic”.

Omul mediu, cetățeanul de rând al Americii de Nord  nu este un radical. Nu visează la revoluție, nu dorește schimbări majore. Vă asigur că rareori întâlnești aici acestă latură revoluționară, de contră, de discuție în extremă care e atât de comună în România și nu numai. Sigur, există nemulțumire cu un aspect sau altul, există opinii diferite dar de obicei nu vezi societatea împărțindu-se ca Marea Roșie la semnalul lui Moise. Nu întâlnești (întâlneai) această anatemizare care poate fi descrisă „lumea e împărțită în just-gânditori, cei care gândesc ca mine, și-n rău-intenționați, cei care gândesc ca tine”. Dimpotrivă, pe timpuri întâlneam moderație și înțelegerea unui concept banal – cei mai mulți dintre noi vrem Binele, pentru noi și ceilalți, dar avem viziuni diferite despre cum putem atinge acest bine. Iar acest Bine, se știa nu poate fi zămislit decât prin conversație liberă, prin negociere.

Acest transexual vizita saloane de frumusețe cerându-le o epilare braziliană. La refuzul lucrătoarelor de a-i atinge “junk”-ul, le acționa în justiție pentru a arăta că drepturile sale sunt încălcate. A pierdut (pe schema că angajatele nu sunt educate să epileze cucuri, doar păsărici) dar acele mici saloane au fost silite să plătească avocați pentru a se apăra de aberațiile individului.

Mass-media a realizat însă de mult timp că atenția nu poate fi atrasă cu discursuri moderate, cu analize aprofundate care duc problema la jumătatea drumului și cuprinde toate punctele de vedere.  Banii se fac prin cititori/vizionatori mânioși care nu se pot desprinde de spectacolul grotesc. Raportările echilibrate devin tot mai rare pentru că nu generează interesul dorit. MSM deschide fiecare zi cu știri aduse parcă de pe alte planete, emanații ale unei lumi bolnave, creând ideea și sentimentul că nimic nu mai este așa cum știm. Cu cât mai ridicol, mai aberant, mai greu de înțeles, cu atât știrea are mai mult succes, generează mai multe click-uri și venit. Pas cu pas, prin articole/documentare înșelătoare (nu sunt minciuni ci sunt strâmbăciuni, extensii, răstălmăciri) audiența e condusă către o zonă crepusculară. În această zonă nu există normal și aberant, nu există corect și greșit, nu există repere morale. Dacă irită bunul simț al individului, ne-trezit la noua societate (un-„woke”), cu atât mai bine. Și, culmea este că, printr-o repetare continuă, tot mai mulți se trezesc „woke” și acceptă cele mai idiotice teorii ca pura realitate.

Echilibrul nu mai este o valoare a jurnalisticii. Mai mult, pliindu-se la mintea celor „treziți”, MSM crează și este creat de etosul modern în care doar opusul vechilor credințe este Calea Dreaptă (sau, mai bine spus, Stângă) :

  • După sute de ani în care „Omul Alb” era bun și civilizator, acum „Omul Alb” este rasa cea mai scârbavnică, demnă de disprețuit și nici o josnicie îndreptată asupra acestei rase nu e prea joasă. Și asta nu e spusă doar de alte rase ci de însăși mulți albi progresiști ai Americii de Nord.
  • Alternativ, alte culturi și rase, care până mai ieri trebuiau educate și civilizate de Omul Alb – au devenit – sub pensula atentă a ziariștilor și liderilor de opinie progresiști-  izvoare de înțelepciune și bunătate, care trăiau într-un Paradis fără discriminare, fără războaie sângeroase.
  • Creștinismul este semn de bigotism, de minte îngustă, dar săritul într-un picior, mormăind incantații și-mprăștiatul fumului de salvie e semn de iluminare. Catedrala gotică e pe același plan cu iurta pictată, Imperiul Roman e la fel de important (poate mai puțin) ca și Imperiul Songhai sau alt regat african, pentru că totul e relativ și egal în valoare.
  • Lumea Bărbaților, o lume nedreaptă care permitea discriminare împotriva femeilor, înjosire, agresiuni sexuale a fost înlocuită cu Lumea Femeilor în care femei care au comandat asasinarea fostului soț scapă nepedepsite;
  • Familia, celula societății pe care nici Lenin și bolșevicii n-au îndrăznit s-o atingă, a devenit un simbol al oprimării. Faptul că mulți indivizi au crescut în familii mono-parentale  și n-au devenit serial killeri e, pentru predicatorii modernității progresiste, dovada faptului că familia monoparentală e perfectă. Și ce este greșit cu familii poligamiste sau cu o mamă care pune doi tați pe certificatul de naștere (da, este posibil )?
  • Cei cu handicap, pe care acum 40-50 de ani familiile îi țineau în casă, rușinați (oribilă atitudine!), acum câștigă premii la concursuri de frumusețe și toți sunt „inspiraționali” (absolut toți, ca și cum toți ar fi la fel). Mulți părinți, informați din timp că fătul suferă de sindrom Down decid să ducă sarcina la capăt după care înjură societatea civilă că nu le oferă mai mult ajutor. Supraponderalii, grașii și obezii, obiectul glumelor răutăcioase pentru atâta vreme, acum au devenit simbol de frumusețe. Femei tinere și obeze morbid sunt declarate BBW – Big Beautiful Women – și devin modele de urmat. În noua libertate toți putem lua orice decizie dar consecințele trebuie plătite de grup.
  • Boala mentală, iarăși o problemă rușinoasă, a devenit un soi de atu social. La marginea cea mai aberantă, cu acceptarea transexualității ca o normalitate chiar și știința ADN-ului e rejectată pentru că boala mentală a devenit un Drept al Omului și a spune „suferă de dismorfie” (numele oficial al acestei boli mentale) este o ticăloșenie. A te adresa fiicei tale care dorește să devină fiu pe numele de la botez e echivalent cu abuzul domestic (tatăl dorea să amâne tranziția până la 18 ani când, de obicei, peste 90% din transsexuali renunță la a mai tranziționa).
  • Dacă acum 50 de ani exista un singur tip de sexualitate și nimic altceva nu era acceptabil, nici măcar de sămânță (pun intended), acum trebuie să celebrăm cele… 57 de genuri. Scuze – 58, a mai apărut unul de ultima oară de când am verificat.

Echilibrul s-a pierdut. Bunul simț s-a destrămat. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Iată un articol în care o studentă la Jurnalism de culoare declară că e imposibil să fie jurnalistă obiectivă, că așa ceva nu e de dorit iar faptele, faptele!, nu sunt totul (cu alte cuvinte sunt irelevante). Iar un asemenea eseu care glorifică jurnalismul părtinitor ia premiul de 10,000$ și e lăudat pe CBC, goarna oficială a Guvernului Canadei.

Mi-ar trebui sute de pagini, cu o avalanșă de exemple, ca să ajut mintea unui român care știe America de Nord doar de la distanță să înțeleagă cât de omniprezente sunt aceste aberații. Aș putea s-o fac dar sigur n-ați avea răbdarea să le parcurgeți pe toate. În presa plagiatoristică a României, apare din când în când câte o aberație. Românii ridică din umeri  și trec mai departe. Sincer să fiu și mulți americani sau canadieni fac același lucru – nu-s informați și ce ajunge la ei e din această presă mincinoasă care șochează și apoi minte publicul ca șocul să nu degenereze în duritatea bunului simț. Mulți localnici nu știu de exemplu ce este Legea C16 – care forțează toți lucrătorii guvernului (profesori, funcționari publici, absolut oricine) să folosească pronumele dorit de o persoană. Dacă îi spui „he” unui individ care dorește să i te adresezi cu „they” încalci legea – este act de ură împotriva unui grup minoritar, plasat în lege în același context cu “propagandă de ură” și “incitare la genocid“. Imaginați-vă legea în românește: te faci vinovat de act de ură, inciți la genocid pentru că spui „tu” unui om care dorește să i se spună „ei”! NU ESTE O GLUMĂ, este realitatea.

No Comments

Post a Comment