Nu vreau să cred în Teoria Conspirației

Poți să-i înșeli pe toți o vreme sau pe câțiva permanent, dar nu poți să-i prostești permanent pe toți.

Abraham Lincoln

Această zicere sumarizează bine cum stă situația. Sigur că au existat, există și vor exista conspirații. Și sunt subiect bun de discuție la o bere. Dar niciodată – mi se pare mie – omul de rând nu a fost mai obsedat de ele decât acum și nu le-a lăsat să-i conducă viața ca în ultimii ani. Și diferența e că nu vorbim de conspirații mărunte – un guvern conducând un experiment secret, cu 500 de persoane implicate – ci de conspirații de dimensiuni planetare, absurde, imposibile.

Continue Reading

…trans-fob-ic

Recapitularea ultimei postări:
transsexualitatea este, conform DSM V, o boală mentală a neacceptării realității. Deși operația de reasignare a sexului ar trebui să fie considerată ca o soluție de ultimă instanță, sunt îngrijorat de îmbrățișarea ei ca primă opțiune, ca normalitate.
realitatea arată că operația nu rezolvă deprimarea și nefericirea persoanelor afectate – și studii confirmă că ei suferă de mai multe boli mintale.
la cele mai mici indicații de transsexualitate (i.e. un băiețel folosește machiajul, o fetiță se bărbierește sau întreabă când îi crește cucul), copiii sunt puși – în unele țări prin lege, acordul părinților nemaifiind necesar – pe medicamentație care suprimă pubertatea.
asistăm la o explozie a numărului de tineri care se declară transsexuali. Ideea că tinerii sunt influențabili, că repetă prostiile de pe Internet – ca să fie originali sau, dimpotrivă, în linie cu moda zilei, pentru că ei cred că e sursa confuziei lor (una normală în timpul creșterii) etc. – e rejectată de activiștii 2SLGBTQ+ (da, numerele și semnele se extind de la zi la zi). Citiți acest articol despre multitudinea de oameni care au tranziționat și vor să revină.
orice dialog social, care să stabilească limitele, parametrii clari, e amuțit din fașă de aceiași activiști – pe motiv că ar cauza ofensă ba, mai mult, ar conduce la sinucideri în masă în rândul celor afectați de “gender dysphoria

Continue Reading

Ne-Jurnalism

Trăim în epoca minciunii. Trump vorbea de “fake news” iar cealaltă tabără au construit locuri virtuale unde oamenii pot verifica “neadevăruri” (și uneori aceste locuri, cum ar fi Snopes sau PoliticoFact, sunt adevărate temple ale contorsionării adevărului). Din nefericire, acesta e adevărul – suntem mințiți. Nu supuși unei părtiniri umane, asta e natural, ci o distorsionare care ne infantilizează, care ca-n “A Few Good Men” ne consideră prea slabi ca să digerăm adevărul.

Continue Reading

Democrații anti-imigrație

Facebook-ul, cum am spus deseori îmi face shadow-ban. Pentru cei ce nu știu aceasta înseamnă că ascund postarea și chiar și cei ce-mi urmăresc zidul nu o văd. Și nu vorbim de postări ridicole ci din cele care argumentează solid puncte de vedere antitetice cu doctrina zilei. O fac pe baza sursei și cuvinte cheie – și acest canal (nu-i scriu numele) e unul dintre cele care sunt ascunse.

Așa că voi încerca să filtrez postarea punând-o pe blogul meu și abia apoi distribuind această locație, pentru a păcăli algoritmul.

America lui Trump – Fake News 3

Mi s-a lipit de minte o scenă din filmul auto-biografic al lui Howard Stern, Private Parts. Dacă nu știți cine este, folosiți link-urile oferite, dar pe scurt e un DJ care și-a făcut faima aducând în la microfon, bubele, mucegaiurile și noroiurile acestei lumi. În scena asta unul din șefii stației radio, indignat de emisiunea lui Howard, vrea să-l concedieze. Un angajat îi spune că nu e o idee bună: că ascultătorul tipic stă pe o stație radio 18 min în timp ce fan-ii lui Howard nu schimbă postul vreme de 1h și 20 min. „Dar cum rămâne cu cei care-l urăsc pe Howard?” întreabă șocat directorul. „Bună întrebare. Cei care-l urăsc rămân pe post, în medie, 2 h și 30 min zilnic”.

Continue Reading

America lui Trump – Fake News 2

Dacă ați pierdut, citiți Fake News 1.

A crede că poți analiza America de Nord pe baza informației găsite în presa centrală este la fel de naiv ca și a crede că poți înțelege comunismul citind Documentele Partidului. Ce anume mă face un asemenea expert în presă? Experiența și interesul, nimic mai mult. Poate că și lipsa unei vieți personale în ultimii 12-13 ani mi-a lăsat mai mult timp liber pe care l-am folosit în analize, comparații, în deducerea adevărului.

În 2003, blocat într-o slujbă unde lenea era mai prețuită decât munca, am început să citesc 3-4 portaluri de știri zilnic: CNN, BBC, Reuters, Al Jazeera. Am observat cu surprindere că întâmpinam cu emoții diferite, aceeași știre când era relatată de portaluri diferite. De ce o dată jubilam pentru americani (era timpul războiului din Irak) și o dată plângeam pentru irakieni? Așa că începeam să analizez, să compar și să observ cele câteva fraze sau strategii pe care agenția de știri le folosea pentru a-mi atrage simpatia sau oprobiul.

Continue Reading

Cazul femeii… 5

Citiți prima parte.
Citiți episodul 2.
Citiți episodul 3.
Citiți episodul 4.

Foarte bine. Vă rog s-o faceți. Să le explic și lor ce face fiica dumneavoastră pe Internet.” Atât am apucat să spun că mi-a trântit telefonul în nas. Am rămas la fel de anxios, încă neștiind ce pot să fac ca să mă protejez de această mică-scârbă pusă pe răzbunare. Laptele vărsat nu-l mai puteam pune înapoi în pungă dar cine știe ce mai poate urma? Nu m-aș fi gândit niciodată că va coborî atât de mult dar o făcuse – și devenise periculoasă. Îmi putea ruina șanse la noi slujbe, îmi putea face probleme cu autoritățile – mintea ei, atât de mică și de leneșă la problemele casnice, era extrem de agilă când se concentra pe porcării.

Continue Reading

Cazul femeii… 4

Citiți prima parte.
Citiți episodul 2.
Citiți episodul 3.

Desigur mama noii iubite s-a repezit la oferta de măr otrăvit de la străini. A vorbit cu Diana pe telefon. S-a cutremurat și apoi – așa spune povestea – a insistat zile întregi pe lângă fiica ei că trebuie să audă „adevărul” despre mine. Iar fiica a clacat și a ascultat. Sâmburi de adevăr îmbrăcați în minciuni și exagerări. Cică să nu-și facă planuri pe banii mei pentru că eu n-am nici un ban – toți banii mei sunt investiți în bursă (Bursa mai este, pentru mulți români și nu numai, un loc unde oamenii se duc să-și piardă toți banii). Că ea, Diana, plătise tot și toate în timpul relației noastre, și-n România și-n Canada. Că îi interziceam să se rujeze, să se machieze. Și când noua prietenă a protestat „A stat cu mine 9 zile și nu mi-a spus nici să mă machiez/rujez și nici altfel”, Diana i-a răspuns: „Așa e la început, dar vei vedea adevărata lui față mai târziu”. Femeia are un talent malefic: acela de a lua un sâmbure de adevăr și a-l transforma într-o mare minciună; și când chiar nu găsea argumente, lansa o amenințare vagă lăsând imaginația interlocutoarei să completeze cu cele mai oribile posibilități.

Continue Reading

Cazul femeii… 3

Citiți prima parte.
Citiți episodul 2.

Peste doar o lună am întâlnit pe altcineva. Iarăși pe Facebook. Nu mă criticați pentru viteza cu care m-am mișcat. Finalul cu Diana se petrecuse demult – iar ceea ce se întâmplase era doar o pecetluire a faptului împlinit. În plus, la rugămintea ei așteptasem încă o lună. Chiar îmi amintesc că am crezut absurd că va folosi acea lună pentru ceva special, pentru niște arme secrete cu care să răstoarne soarta războiului nostru. Da´ de unde – nu avea persevernța pentru așa ceva. Credea – în ciuda cuvintelor mele grave– că sunt doar așa, nițeluș nervos, și că-n acea lună mă voi calma. Toată viața ei ieșise din beleuri cu nițică drăgălășenie și nu-i putea trece prin cap că puțină milogeală și pisiceală nu vor merge de data asta.

Bruce’s Pit, un parc din Centura Verde a Ottawei. Ai putea crede că e în sălbăticie – dar se aude vag zgomotul mașinilor de pe autostrada din apropiere. Și totuși e un loc extrem de frumos, cu multe animale sălbatice.
Continue Reading

Cazul femeii… 2

Citiți prima parte.

Probabil în acest capitol – al omului care acționează sub impuls – se înscria și faptul că nu peste mult timp s-a apucat să-mi scormonească prin laptop. În nici o relație nu m-am ascuns, nu mi-am blocat laptop-ul sau celularul. M-am comportat ca o carte deschisă. Când sunt cu cineva nu deschid alte fire romantice și deși am câteva prietene femei, ne cunoaștem de foarte, foarte mulți ani și nu alunecăm în conversații nepotrivite. Nu fac nimic rău intenționat și n-am de ce să mă ascund. O relație nu poate trăi fără respect și, mai ales, încredere. Știu că e (voit!) naiv – și încrederea mi-a fost înșelată de câteva ori dar asta e atitudinea mea, e cine sunt eu și știu că nu toți oamenii  sunt asemeni mie. Diana-Liliane-Adrian nu cred că avea nici respect și, mai ales, încredere în mine. Mă bănuia mereu – pentru orice Like primit pe Facebook. Ea m-a îndemnat să-mi fac pagina pe care postez aceste lucruri și apoi începea caterincă întrebând “Cine-i tipa aia care-ți dă like-uri tot timpul?”.

O poză dintr-un parc. Soarele s-a așezat exact cum trebuia ca să-mi creeze o floare pe lentilă.
Continue Reading