Despre mentorul meu

Pe S. și N. i-am cunoscut datorită unui articol pe care l-am publicat în 1999. Era un articol acru, de român cu cuțitul ajuns la os. Cum și ei priveau, din SUA, cu amărăciune, prăbușirea speranțelor post-decembriste, ne-am potrivit. Mi-au scris și m-au încurajat în pasul mare pe care urma să-l fac emigrând în Canada. Ajuns aici, bineînțeles, aveam o mare alegere de făcut: să înțeleg sistemul, să mă adaptez sau – un caz mai comun decât ați crede – să spun că totul e o tâmpenie pentru că lucrurile nu sunt cum le știu eu din România (dacă acesta ar fi fost cazul, de ce aș mai fi venit aici?). Deși am un ego uriaș am realizat că singura mea șansă de succes este să accept că nu am prea mare habar cum merg lucrurile aici. A fost o decizie foarte înțeleaptă – în felul acesta am învățat repede cum să folosesc sistemul în loc de a lăsa sistemul să mă folosească pe mine. Norocul meu a fost că, în această curbă de învățare am avut ajutorul lui S&N.

Am realizat încă de la început că S. folosindu-și mintea extrem de analitică a deconstruit sistemul, l-a înțeles și, astfel, a întors șansele jocului în favoarea sa. Din poveștile lui, cu exemple concrete, mi-am dat seama că am numai de câștigat dacă voi reuși să-l emulez. Dintotdeauna am fost de opinie că nici nu pot și nici am cum să reinventez roata – cel mult s-o șlefuiesc ici și colo.

Mi-a plăcut la nebunie faptul că S. juca sistemul, acel sistem care îi macină pe cei mai mulți dintre oameni, făcându-i să se așeze neputincioși pe bordură și să-și plângă de milă. De exemplu, S. – fiind un om corect – și-a construit o istorie de credit excepțional de bună.

Pentru cazul că nu știți – România încă nu are așa ceva, nu așa cum este implementată în Vest -, voi face un mic detur. Istoria de credit (“credit history“) este o înregistrare centralizată a modului în care o persoană se comportă din punct de vedere financiar: dacă îți plătești la timp notele de plată importante (chiria, electricitatea, gazul, telefonul), datoriile: cărți de credit, ipotecă, demonstrezi Sistemului că ești un bun platnic și astfel îți crești scorul de credit. Băncile și creditorii verifică această istorie personală și, în funcție de aceasta, stabilesc dobânda aferentă împrumutului, condițiile acestuia. Această istorie de credit este înregistrată în baze de date centralizate țării – nu traversează granițele (deocamdată) dar e de mare ajutor (sau o mare piedică – dacă persoana e un rău-platnic).

Deci, pentru că S. avea o istorie de credit excepțională, băncile se îngrămădeau să-i ofere împrumuturi. Cu 0% dobândă! Cum? De ce ar face o bancă așa ceva? Din bunătatea sufletului? Aș! O fac pentru un motiv banal că, statistic, numai 18% din cei care iau bani cu împrumut cu 0% ajung la capătul creditului cu 0%. Orice deviere de la condiții – o zi întârziere a plății minime lunare (depinde dar e cam 1-2% din împrumut), o plată mai mică decât acest minim cu 1$, absolut orice duce la ridicarea condiției de 0% și se aplică dobânzi de 12-15-19% sau chiar mai mari.

Dar S. era precis – nu călca pe bec așa că, de câte ori primea o ofertă pentru o carte de credit cu dobândă introductorie (de obicei 1 an de zile) de 0%, el accepta și muta banii de pe cartea de credit (10-15-20000$) la ING care, în anii 2000-2005 plătea 4.5-5% dobândă. Pentru a nu uita vreodată o plată, folosea un sistem electronic de notificare – o alertă în calendarul de la Outlook poate fi la fel de bună.  20,000$, ținuți la 4.5% aduc o dobândă de peste 900$. Mulți români vor exclama dezamăgiți: “Doar atât?! Mare scofală!”. Pentru cei mai mulți dintre oameni “mult-ul” se face din multe “puțin-uri” și am să v-o demonstrez în postările ce vor veni. Oricum, partea frumoasă este că acești 900$ erau luați de la bănci, folosind banii altor bănci! Dacă urâți sistemul, de cele mai multe ori o faceți pentru că sistemul vă folosește, vă exploatează – iată însă o metodă clară și nu foarte complicată ca să schimbați sensul exploatării.

Iei un card, îl scurgi de fonduri fără să plătești nimic decât 1-2% din bani, lunar și la capătul anului retragi investiția, acoperi balanța rămasă pe cartea de credit și păstrezi dobânda.

S. m-a ghidat și în investiții, și în taxe. O face pentru toți, absolut dezinteresat – pentru că, simt eu, i-ar face plăcere ca să vadă mai mulți oameni buni capitalizându-și cinstea, onestitatea, bătând sistemul cu propriile-i arme. Aș putea să vă povestesc ore întregi despre ingeniozitatea lui S. – adevărul este că el, fiind și modest, nu crede câtuși de puțin că face lucruri excepționale și tind să-i dau dreptate. Își folosește inteligența și bunul simț pentru a folosi acele oferte care există, care sunt accesibile absolut oricui. Nu are pile în sistemul financiar, nu face absolut nimic ilegal, nu a născocit el sistemul, el doar profită de pârghiile de prosperitate pe care un sistem i le oferă.

Mi-a plăcut și sunt mereu recunoscător pentru sfaturile pe care S. mi le-a dat, pentru îndrumarea pe un drum intimidant dar deloc greu. Mi-am dorit să pot face pentru alții ceea ce a făcut și încă mai face el pentru mine – și acesta e adevăratul motiv pentru care am pornit acest blog.