Ceaușescu avea dreptate

Oarecum… Știm cu toți cerința adresată comunității internaționale de către orice dictator, inclusiv Ceaușescu: neamestecul în treburile interne. Știm, de asemeni, și argumentele lor naționaliste care subzistă chiar și după trecerea în neființă a Părinților de Patrie. Orice guvern falit al României, orice portal patriotic, orice băută la crâșma de cartier, orice blogger care-și face banii dezvăluind conspirații, ajung la aceeași poveste: forțe malefice, oculte, venetici fără mamă și fără tată dar cu mulți bani vin și impun țării și locuitorilor una sau alta – mereu în defavoarea ei. De ce fac asta? Păi nu v-am spus? Pentru că-s răi și participă la întrecerea stahanovistăCine face cele mai multe miliarde”.

Ceaușescu, prost cum era, a înțeles că nu poți fi mândru și independent cât timp datorezi bani altora. Așa e viața. Ăl care dă bani pune condiții și se simte îndreptățit să le pună. Datornicii acceptă condițiile dar imediat ce au cheltuit (băut?) banii înjură și spumegă la nedreptatea acestor impuneri. Și totuși nu poți să fii și cu căciula în mână și cu coada pe sus, nu? N-ar trebui să fii! Ceaușescu a ales să fie mândru – că doar nu suferea el de foame și nu stătea el și coana Ileana la cozi de ore întregi pentru o bucată de slănină. A plătit datoriile României și, pentru vreun an, a fost mândru și independent. Apoi a fost asasinat și Petrică Roman, realizând că nu va face față fetelor de la Alpaca, a important Kent și banane, vibratoare și tot ce a mai putut, deschizând din nou ușa datoriilor.

Asta este! Trăim într-o societate globalizată și toți suntem legați prin punți mai vizibile sau mai puțin vizibile. Nu există companii cât de cât importante care să nu fie, concomitent, și debitori și creditori. Cu atât mai puțin țări. Da, chiar și Statele Unite, puterea #1 a lumii, condusă de un președinte arogant ajuns la putere pe un mesaj ultra-naționalist, trebuie să joace cum îi cântă alții.

Astăzi (10 ianuarie  2018) dolarul a alunecat în urma știrii că Republica Populară Chineză va încetini sau chiar sista cumpăratul obligațiunilor americane. Poate că voi plictisi pe unii cititori dar trebuie să explic pentru că multă lume nu înțelege ce și cum e cu aceste obligațiuni, cu datoria unei țări, cu această relație financiară dementă dintre US și China (și nu numai).

US are un deficit financiar mare și care crește mereu. Din acest motiv și multe altele, Trezoreria SUA (banca lor națională) emite aceste obligațiuni (bonduri). Investitori individuali sau instituționali cumpără aceste obligațiuni – fiind datoria celei mai mari puteri din lume (deci practic cea mai solvabilă țară). La ora actuală China deține în rezerva lor 3.4 trilioane de $ din care circa 1,300,000,000,000$ sunt în obligațiuni americane. Ca s-o coborâm la nivelul unei discuții de crâșmă, China cumpără datoria SUA pentru ca americanii să aibă bani cu care să poată cumpăra tinichelele ieftine aduse din China. E o relația simbiotică – avantajoasă pentru China a cărei economie produce și are desfacere, care face și dobândă de la US, și avantajoasă și pentru US, pentru motive evidente (își poate finanța deficitele, își poate susține guvernul).

Dar Trump, prin patriotismul lui tembel, amenință această simbioză. Acum câteva zile o comisie a SUA a blocat achiziționarea de către o companie chineză (Ant Financial, brațul financiar al lui Alibaba, afacerea celebrului miliardar chinez Jack Ma) a unei companii americane cu care și mulți români sunt familiari: Moneygram. (SURSA) N-ar fi fost nimic deosebit – și alte achiziții au mai fost blocate dar în acele cazuri motivele erau solide – de siguranță națională, secret militar etc. În cazul menționat mai sus comisia a spus că e din cauză că date personale ale unor cetățeni americani ajung pe mâna unei companii chinezești. Și? Ce mare scofală dacă Jack Ma știe că Billy Bob trăiește la adresa X și că a trimis 300$ mamei sale de la adresa Y? Absolut nici una! Și din acest motiv blocarea acestei tranzacții este un eveniment special. Este felul lui Trump și a omuleților săi de a spune Chinei – „NU NE VINDEM ȚARA” (cam târziu, pentru că vânzarea e deja avansată).

Astăzi, însă, China a răspuns cu un mesaj pe măsură. Înalți oficiali chinezi au declarat că țara lor va încetini sau chiar sista cumpărarea datorie americane. (SURSA AICI) Dolarul american s-a resimțit – a alunecat la vale. Dobânzile obligațiunilor pe 10 ani, cum era de așteptat, a crescut. Cum să nu crească? Cel mai semnificativ cumpărător a spus că se retrage de la cumpărare, deci trebuie oferită o dobândă mai mare pentru a interesa pe ceilalți cumpărători (și pentru a atenua nesiguranța acestei datorii).

Americanii, evident lovesc din nou (AICI)… dar amenințările lor sunt știrbe și cam disperate.

MORALA 1: Fie că ne place globalizarea, fie că nu, este aici și nu pleacă nicăieri. Patrioții se pot bate cât doresc cu pumnii în piept – protecționismul nu va reveni. Cei mai puternici dintre patrioți – cum este acel exemplu SUA sau, de ce nu, UK – pot frâna pentru o vreme procesul de globalizare dar nu îl pot opri. Dimpotrivă, aceste opoziții deși cu oarece succes pe termen scurt, vor întârzia procesul de transformare acolo unde se întâmplă și pierderile – economice, financiare, sociale – vor fi semnificative.

MORALA 2 – dedicată patrioților români: Dacă US trebuie să fie atenți la fiecare pas pe care-l fac și depind atât de mult de China, ce șansă credeți că are România? Decizia nu este între „ne vindem țara” sau “nu ne-o vindem“. Decizia este cui anume o vindem. Spre corporații rusești, chinezești – cu viziuni dictatoriale în raportul cu angajații, ignorante față de protecția mediului, care știu să mituiască și să facă legile României după dorința lor. Sau, poate, spre firmulițe, care ung bine roțile și care țintesc să facă profituri fabuloase în termene ridicole – de câțiva ani, tăind orice fel de colț. Sau – cum e mai logic – să vindem ce avem de vândut către cei obișnuiți să joace (cât de cât) jocul democratic, firmele care au un renume în lumea „civilizată” și care țin la acest renume… Nici Burebista, nici Sfinxul din Bucegi, nici plăcuțele de la Tărtăria nu pot schimba ce se întâmplă și ce se va întâmpla.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *