Povești din strania lume a dating-ului – 4

Mi s-au terminat poveștile nostime. Ei, nu chiar s-au terminat dar cele rămase sunt doar frânturi, fraze, gânduri și nu se adună de o poveste. Următoarele două povești sunt legate de o nevoie omenească sublimă: nevoia de iubire. Nevoia de iubire ne împinge să facem lucruri minunate dar și prostii catastrofale. Nevoia de iubire ne conduce la dragostea care ne prostește la modul propriu, iar dragostea cu orice preț poate fi ucigătoare, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Gerry.

Povestea lui Gerry

Gerry era un coleg de serviciu, contabilul-șef de la Marconi, unde am lucrat în anii 2000-2003. La momentul când l-am cunoscut eu avea circa 41 de ani. Din nefericire, când venise timpul să-l înzestreze,  Naturii i se cam golise sacul. Ar fi fost un chip de marinar olandez, pe care ți-l imaginezi postat pe un pachet de tutun de pipă: păr roșcat, barbă care, dacă nu era tunsă, i se ondula, ochii puțin bulbucați. Era gras. Fuma mult și nu era un mare prieten al săpunului. La caracter însă, în ciuda unor izbucniri iritate, era un om bun și corect. Fumând împreună ne împrietenisem și ajunsesem să-l cunosc bine.

După o viață de acumulări, și o viață modestă, Gerry avea în bancă, în pensia privată, circa 360,000$. În contul de economii mai avea încă 90,000$.

Gerry însă își căuta jumătatea. Ar fi fost okay dacă ar fi fost cât de cât realist. El însă își căuta jumătatea printre femei extrem de arătoase și extrem de tinere. Astfel încât, ca prieten, la fiecare 3-4-5 luni trebuia să ascult – iarăși – o istorie în care numai numele EI se schimba: cum el i-a cumpărat și i-a luat, cum a tratat-o ca pe o prințesă, a dus-o în vacanțe exotice iar EA… s-a reîntors la prietenul care o abuza.  Vorbim, ca și în ultima postare, de femei puerile, interesate, ușor de evitat dacă păstrezi un gram de minte. Ce a pățit ulterior avea să arate că aceste mici escroace erau cel mai mic rău care i se putea întâmpla.

Totul a continuat astfel un număr de ani – probabil încă de dinainte de a ne fi cunoscut. A continuat până ce Gerry a găsit-o pe cea care l-a convins că este The One. A invitat-o în oraș dar EA i-a spus „Ah, nuuuu, nu vreau să-ți cheltuiești banii cu restaurante scumpe. Uite, mai bine, cum facem: am gătit, special pentru tine, o plăcintă de afine. Vii la mine cu o sticlă de vin și te servesc cu această plăcintă”. Doamneeeee, săptămâni întregi mi-a vorbit de acea asistentă medicală de 37 de ani care îi protejase banii și care îi gătise o „blueberry pie”. Ajunsesem la punctul în care cu greu mă abțineam să nu-i spun „Gerry, este doar o plăcintă. Nu ți-a sculptat chipul pe muntele Rushmore!”.

Trebuie să știți că femeile nord-americane sunt infinit mai fertile decât cele din țările mai sărace. Deși folosesc contraceptive, se jură!, ele rămân extrem de ușor gravide chiar și dincolo de prima tinerețe. Știu 3 cazuri în care cele mai bune metode contraceptive n-au ajutat. Așa încât, la numai două luni de la coacerea plăcintei, în cuptorul din pântecul asistentei medicale prinsese a se coace un tip diferit de plăcintă. Ea mai avea o fiică de numai 12 ani – care fusese abuzată de fostul prieten, caz verificabil prin faptul că al ei calculator fusese confiscat vreme de 1 an de poliție pentru a fi adus ca probă în justiție de înclinațiile pedofile ale acelui individ.

Lucrurile s-au precipitat. Nunta a fost următorul pas. Dar, în așteptarea nunții și a copilului, Gerry trebuia să găsească un cuib. El dorea ceva mic, poate cu 3 dormitoare, în estul orașului, mai aproape de slujba lui. Ea era de acord și au vizitat multe case în vest dar fiecare avea câte o problemă: o bucătărie prea mică, aranjamentul nepotrivit. “Dar, iubi, am aranjat să vezi și câteva case in Est, așa pentru comparație” a spus ea. El a fost de acord ca să n-o supere și astfel a aflat ca locuințele din estul orașului, loc foarte convenabil pt slujba ei, erau perfecte pentru ce le trebuie, mai ieftine, mai vendabile. Așa încât pentru a-și ține viitoarea mireasă fericită, Gerry și-a cumpărat  o casă cu 5 dormitoare și piscină, in est. Da, mai bombănea el “Nu știu ce-i trebuie atâtea dormitoare”, dar era datoria lui s-o facă fericită și nu se abătea de la această datorie oricât l-ar fi costat.

Și l-a costat, nu glumă. Au cumpărat aragaz, frigider, mașină de spălat vase etc. – toate noi, de inox, deși ea le avea pe toate – dar erau vechi (1-2 ani) și apoi fratele ei avea nevoie de toate acestea.

La nuntă m-am amuzat ca un român tembel ce sunt, văzându-i cum dansau ca doi ursuleți, cu brațele întinse la maxim din cauza burților lor imense. Apoi amuzamentul meu s-a stins în fața unei întrebări existențiale legate de mecanica fluidelor: cum fac ăștia dragoste? Am alungat imaginea din minte doar cu dificultate și, pentru restul serii, n-am mai putut zâmbi.

Nu mult timp după nuntă, Gerry, în ziua când trebuia să semneze ipoteca, a fost dat afară de la slujbă. Cu 2 zile înainte făcuse praf mașina. Mașină distrusă, casă nouă, copil, nuntă, cumpărături – ajunsesem să mă întreb cum de nu se târa în genunchi.

În următoarele 6 luni de după nuntă misterul necesității celor 5 dormitoare s-a lămurit. Ea și-a amintit de copilul ei, de 21 de ani, care nu trăia cu ea dar care acum venea în Ottawa pentru a începe universitatea. Da, e genul de lucruri care, când te pregătești de nuntă sau atunci când gătești o plăcintă, uiți să-l menționezi. Apoi și-a amintit de tatăl ei, bătrân și bolnav care locuiește în nordul Ontario și are nevoie de îngrijire și astfel, camerele inutile și-au găsit rostul.

Gerry era din ce în ce mai tracasat. Mașină nouță – 18,000$, s-a murdărit apa la piscină – schimbat 500$, nevoi pt cea mică, pt cea mijlocie. Venea spumegând după ce fiica vitregă, acum de 13 ½ ani, își făcea rezervare la hotel cu prietenul ei de 19 ani – el o certa și maică-sa spunea “De ce te enervezi, Gerry? Și eu am început la 13 ani”. Apoi, aceeași fiică a fost prinsă fără bilet pe autobuz, i s-a dat o amendă de 160$ și, pe când adulții discutau cum o vor duce la școală a doua zi, le-a explicat că e dispusă să ia din nou autobuzul fără abonament. Toate acestea îl măcinau pe Gerry – se vedea silit să ia slujbe de rahat, la mama dracului, la care se ducea folosind mașina aleasă de ea care “sugea” 110l/săptămână.

La 2 ani după fericitul moment al căsniciei l-am vizitat (era extrem de departe de unde locuiam eu, in vest). Copilul cel mic urla, socrul cel bătrân înjura meciul de hockey de la TV, fiica vitregă îi arunca priviri ucigătoare și o tăcere disprețuitoare, fiul vitreg venea cu 2 colegi și deschidea sistemul de entertainment din subsol pentru un joculeț scurt dar cu zgomote multe și ucigătoare. După 20 de minute l-am rugat să mergem la o cafea altundeva, undeva departe de această binecuvântare familială. La cafea mi-a mărturisit abătut că mai are numai 10,000$ in conturile lui (reamintesc, plecase în această aventură cu 450,000), că nu știe ce se va face, că slujba e instabilă și EA dorește și aia și aia și nu mai știe cum să i le ofere.

În primăvara lui 2007 a avut un atac de cord. După o scurtă convalescență s-a reîntors la muncă promițând s-o ia ușor. Eu știam că e doar o poveste – Gerry nu știa s-o ia încet. În toamnă a avut un al doilea infarct care i-a fost fatal. Un fost coleg de la Marconi m-a sunat să-mi ceară o donație pentru văduva neconsolată. I-am spus că eu nu fac donații criminalilor. Sunt convins că Gerry, mereu atât de prevăzător, mereu îngrijorându-se pentru viitor și pentru nou-găsita familie extinsă, lăsase o poliță de asigurare generoasă.

Și când te gândești: totul a început de la o plăcintă și de la nevoia acută de iubire. Așa că, dacă vreți să mă întâlniți, să nu mă invitați la o plăcintă de casă! Prefer o cafea.


 

1 Comment

  • andi

    August 31, 2013 at 8:43 pm Reply

    Multumesc. Acum am ceva mai mult timp si ma voi stradui sa postez mai des.

Post a Comment