Împrumuturi între prieteni sau rude

Este o înțelepciune repetată de orice popor în zeci de zicale și povești care ne învață că n-ar trebui niciodată să luăm/dăm bani cu împrumut de la prieteni sau rude. De ce n-ar trebui s-o facem? E simplu – pentru că în aceste cazuri oamenii se bizuie pe legături emoționale și rareori pe contract, chiar și când acesta există. Pentru că, în cazul nerespectării condițiilor înțelegerii, vor apărea resentimente – a celui care a luat bani pentru că i se cer înapoi sau, poate, pentru că deși știe c-a sosit timpul să-i dea nu e în măsură s-o facă (și ura de sine se transferă repede în ură față de creditor); creditorul acumulează frustrări pentru că nu-și vede banii. 

În același timp, pe cât de răspândită este povața tot pe atât de încălcată este. Este un fapt. Uneori vom fi la anaghie sau vom ceda impulsului de a ajuta o persoană apropiată. Iată niște sfaturi, pentru fiecare din părțile implicate, care pot minimiza șansa ca împrumutul să devină un capăt de drum.

Sfaturi pentru CREDITOR

  • Fă un contract. Optim ar fi un contract notarizat, cu garanție. Dacă asta nu este posibil sau agreabil, ca minim, scrie pe o hârtie condițiile absolut clare ale contractului și cere o confirmare sau o semnătură din partea debitorului. Este uimitoare cât de diferit își vor aminti părțile condițiile când vine timpul scadenței. În lumea anglosaxonă se acceptă și contracte verbale DAR trebuie să includă un set de lucruri precise pentru a fi considerat un contract:
    • suma precisă
    • data la care această sumă este dată și când trebuie returnată
    • metodele prin care este dată și primită înapoi suma
    • dobânda (dacă e cazul)
    • orice altă condiție mutual acceptabilă.
    • penalizări mutual acceptabile

Dacă debitorul este ofensat de dorința de a scrie condițiile împrumutului, nu vă legați la cap. Dacă e atât de sensibil înainte de a lua banii, în mod cert va fi super-sensibil când vine vremea să-i dea.

Și la țări relația de creditor-debitor merge la fel de prost ca și între oameni.

Nu lăsați nimic în aer, neclar. Exprimări de genul “să mi-i dai când poți” nu înseamnă nimic – debitorul va argumenta că încă nu poate. Desigur, creditorul gândește “când poți, dar trebuie să poți în 3 luni” iar debitorul gândește “păi, când o muri bunica, atunci cred că voi putea“. Discuțiile despre finanțe trebuie făcute pe șleau, fără nici o jenă.

  • Nu dați bani cu împrumut oamenilor care au un standard de viață mai bun decât al dumneavoastră.  Celor care trăiesc “pe picior mare” (fie că ei recunosc sau, așa cum e mai adesea, nu recunosc că o fac). Este un sfat pe care-l știu de la bunica mea.
    • este semnul unui rău-platnic – chiar dacă intim dorește să plătească datoria, nu poate s-o facă pentru că are alte priorități
    • nu merită – probabil, cu un stil de viață mai cumpătat, ca al vostru n-ar fi fost silit(ă) să împrumute bani
    • veți deveni foarte frustrați asistând la excesele lor combinate cu scuze pentru care nu vă pot da banii.

Sfaturi pentru DEBITOR

Greutatea este întotdeauna pe debitor, așa că aici există mai multe sfaturi:

  • Fă un contract. Spune toate condițiile care te vor proteja – în ce condiții poate fi rechemată datoria, un termen minim în care nu poate fi rechemată etc. Contractul protejează ambele părți – deci insistă pe scrierea acestui contract.
  • Pune răul înainte – ce se va întâmpla în momentul când ești în incapacitate de plată, ce înlesniri dorești.
  • Planifică: Identifică mai multe surse de a restitui banii. A te bizui că toate-ți vor merge bine în viață NU este un plan. Fii realist în aceste surse.
  • Economisește. Chiar și când te bizui pe cine știe ce plată care te va ajuta să restitui tot ce ai împrumutat, pune deoparte o sumă lunară. Orice poți pune deoparte ajută!
  • Dacă nu poți respecta condițiile contractului:
    • anunță creditorul cât de curând bănuiești acest lucru
    • nu fi optimist, nu aștepta miracole – comunică îndoiala de îndată ce o ai
    • fă un gest de bunăvoință, gen “Nu pot să-ți returnez toți banii dar uite, am o treime din sumă“. Fă acest gest înainte de termenul limită – are un efect mai puternic. Acei bani, cât de puțini, economisiți periodic, pot fi de mare ajutor în acest caz.
    • prezintă un plan alternativ de restituire a restului banilor – unul realist de care ești dispus să te ții cu dinții. Nimic nu este mai distrugător pentru o relație decât dezamăgiri succesive.
    • nu te da la fund, nu te preface c-ai uitat, nu-l evita pe creditor. Jena este de înțeles – dar tăcerea nu poate face decât să înrăutățească relația. Un prieten sau o rudă va înțelege că nu ți-au ieșit planurile dar nu va înțelege tăcerea. Este rău să fii rău-platnic; este însă de 1000 de ori mai rău să fii perceput ca rău-platnic ȘI nesimțit.

Am trecut prin 2 asemenea experiențe. Cu oameni de bună credință. Ambele au fost, însă, situații complet neplăcute și m-am jurat să nu le mai repet.

În primul caz, deși am încercat să obțin un contract clar, omul nu a percutat la cererea mea de claritate ci a răspuns într-un mod optimisto-român “cum vrei tu, când vrei tu, da e okay, oricum“. Nu mi-a inspirat nici o încredere dar m-am lăsat convins. Ulterior m-am regăsit în situația umilitoare de a cere din când în când, când nu mai răbdam sau chiar aveam nevoie, bani, încărcat de umilință că eu, creditorul, trebuie să aduc subiectul în discuție (el nu deschidea subiectul voluntar niciodată). I-am primit – ici și colo. Am deschis eu subiectul, am propus condiții clare dar foarte relaxate (am cerut să-mi confirme că poate să se țină de ele) și a fost de acord… Degeaba a fost de acord pentru că iarăși a început să se comporte ca și cum nu aveam un contract.

Am făcut-o și a doua oară pentru că, în prima situație, m-am blamat că n-am insistat pentru un contract absolut clar, lipsit de orice echivoc. În acest al doilea caz, am riscat o sumă mult mai mică – cu care să fiu absolut confortabil indiferent de condiții. Și am scris și un contract. Și ce dacă? Eu l-am scris, eu l-am citit, eu sunt din nou cu mâna întinsă la poartă, fără nici o scuză când primul termen a fost încălcat, sau al doilea, sau al treilea, sau…

Nu vreau să generalizez dar tind să cred că însuși conceptul de contract nu este bine înțeles în cultura noastră.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *