Pilonul II – câteva observații

De ce este nevoie de Pilonul II?

Pilonul I este o metodă arhaică de pensie. Practic, angajații depun bani pentru a plăti pensia părinților și bunicilor lor. Funcționa pe timpuri – dar timpurile s-au schimbat:

  1. speranța de viață a crescut – una este să plătești o pensie 8-10 ani și cu totul altă mâncare de pește s-o ai pe cap 25 de ani.
  2. Costul vieții a crescut și moneda a pierdut din stabilitate
  3. Numerele demografice s-au schimbat. România, ca un caz concret, a pierdut mulți oameni tineri prin emigrare și aceștia plătesc pensii pentru alți bătrâni (dacă o fac). România are 5,229 mil pensionari. Raportul dintre pensionari și salariați este de 9 la 10. Insist: fiecare salariat trebuie să ducă în spate măcar un pensionar.  E mult. Este o datorie apăsătoare . Cu un sistem ca pilonul I care distribuie banii pe care-i încasează, înseamnă că fiecare salariat trebuie să plătească 90% dintr-o pensie. Este imposibil ca din 3-4000 RON să plătești o pensie decentă.

Oamenii se plâng „Dar am contribuit la sistemul de pensie – am dreptul”. “Dreptul” devine o discuție pur academică atunci când resursele pentru a acoperi acest drept nu există. Să facem un calcul. Pentru acest calcul folosesc numerele actuale și extrapolez la o perioadă lungă de contribuție.  La ora actuală, salariul brut mediu pe economie este de 4162 lei. Angajatorul plătește pentru pensie 15.8% iar angajatul mai depune și el 10.5% din brut. Asta, raportat la salariul mediu din România înseamnă 1094 RON/lună. Deci, dacă ar fi să trăim la zi, atât ar putea fi pensia medie din România. Și diferențele ar trebui plătite cumva – ca să se adune de o singură pensie specială, de (să zicem) 8000 lei, trebuie luat din alte 10 pensii câte 700 lei (arunc un exemplu) – deci alți 10 oameni trebuie să trăiască din 300 lei/lună.

Dar să presupunem că toți acești bani se duc în pensia noastră și că am contribuit vreme de 25 de ani în sistem. 1094x12x25 = 328,200 lei. Dacă, să zicem, fiecare pensionar ia această pensie vreme de 20 de ani, înseamnă 1367 lei/lună. Comparați aceasta cu cotizația de 1094 lei/lună. De unde poate apărea diferența de 300 lei? Și, vă amintesc, unii iau 8000, 12000 sau chiar mai mult – și deficitul este mult mai mare de 300 lei/lună/pensionar. Este, desigur, o simplificare grosolană – nu ia în calcul inflația, e făcută pe salariul mediu, nu include cei ce nu plătesc în sistem 25 de ani dar vor lua pensie mult și bine ș.a.m.d dar vă asigur că oricum ați da-o, nu veți reuși să echilibrați bugetul de pensii cu plățile.

Acesta este motivul pentru care, orice Stat responsabil, va căuta să reinvestească banii strânși de la populație și să-i înmulțească pentru a putea acoperi obligațiile către cetățenii contribuabili. Unele state fac o treabă excepțională. Fondul de pensii public din Canada se numește CPP (Canada Pension Plan) și este administrat de o instituție specială a guvernului. Este echivalentul Pilonului I – pentru că e vorba de o pensie pe care o vei primi de la stat dar și a Pilonului II pentru că nu e folosită “la zi” – ci investește și crează profituri acoperind nevoile de pensie. Citeam zilele trecute că anul trecut (2017), pe fundalul unei pieți bursiere favorabile, CPP a crescut cu 11.6%. Media pe ultimii 5 ani de creștere a fost de peste 10% (o performanță excepțională) – fără a schimba nimic la procentul de colectare. Acest fond are, la acest moment 356 miliarde $ CAD (peste 1 trilion RON, 1.032.000.000.000$ CAD).

În România, desigur, nu există un surplus pentru a investi – tot ce se încasează (și probabil mult mai mult decât atât) la Pilonul I este redistribuit. Este, dacă acceptați această comparație, bugetul unui om sărac care trăiește de la chenzină la lichidare și niciodată nu iese la liman.

Este legea 204/2006 o lege bună?

Mi s-a părut o lege excelentă și eram mândru că și România pornește pe drumul normalizării. Iată câțiva parametri care o fac o lege modernă:

  • Era o lege cu aplicare de viitor. Spre deosebire de alte legi care sunt promulgate peste noapte, fără a da timp societății de a-și face planurile de tranziție, legea intra în vigoare în 2008 și depindea de o implementare progresivă care să nu pericliteze nici pensiile curente și să consolideze pensiile viitoare.
  • Era o tranziție graduală. Din cei 10.5%, în 2008 8.5% erau distribuiți la Pilonul I și 2% la Pilonul II și fiecare am muta 0.5% mai mult spre Pilonul II, până la un maxim de 6%. Aceasta NU s-a mai întâmplat în timpul guvernării Dragnea (că doar nu voi enumera marionetele care au condus guvernele)
  • Opțiunile pentru pilonul II erau variate – nu mai puțin de 6 instituții puteau fi alese pentru a gestiona acest pilon II. Nu sunt multe dar nici puține – nu mi-a dat impresia că dă o vacă-de-bani unor bănci și nici nu mi-a dat impresia că e o lege de formă ci atacă fondul problemei (enunțate la început)
  • Flexibilitatea se manifesta și prin faptul că banii puteau fi mutați – cu oarecare restricții – de la o instituție la alta, permițând cetățenilor să favorizeze gestionarii performanți de bani, încurajând competiția între instituțiile financiare la atragerea fondurilor etc.

Dar, din nefericire, această lege bună nu era menită să dureze. Din 2016, guvernul a sistat majorarea programată, de la 5 la 5.5% și apoi la 6%, cum cerea legea inițială. Au înghețat contribuția la 5.1%. Apoi, în 2017 guvernul PSD a redus contribuția la 3.75% pe 2018 DAR au revenit și de pe 1 iulie, până pe 31 decembrie 2018 au decis că nu vor vira nimic la pilonul I. Ce înseamnă ½ din 3.75%? Înseamnă că, în loc de 6%, pe anul 2018, vor depune 1.375% în acest Pilon II.

De ce cred unii, în ciuda asigurărilor date de PSD, că Pilonul II este în pericol?

[ Dincolo de faptul că dacă Dragnea îmi spune că-i ziuă, mă duc la fereastră și verific! ]

Nu ar fi prima oară când un guvern la ananghie jefuiește viitorul propriilor cetățeni. Argentina a confiscat în 2008 pensiile private ale cetățenilor – cum ar veni pilonul III. Apoi au folosit miliardele $ US pe care i-au confiscat ca să facă o loterie a ipotecilor, dând celor săraci ipoteci pe care nu le puteau plăti. Astfel își asigurau baza de vot.

Polonia a folosit echivalentul pilonului II ca să reducă datoria publică (mi se pare că în 2013). Chiar și US, folosește pilonul I/II (Social Security ) ca pușculița guvernanților. Un proces intentat în anii 70 de un grup de pensionari îngrijorați, care nu cereau decât ca banii lor de pensie să fie ținuți într-un „buzunar” separat de bugetul de stat, a fost respins.

PSD a dat cu ambele mâini ceea ce se numește mită electorală, pentru a-și asigura loialitatea propriilor votanți. În sine n-ar fi o problemă – dar este o mare problemă pentru o țară săracă cum e România care nu are creșteri economice sau resurse suplimentare de venit din care să acopere aceste promisiuni. Acum se apropie momentul adevărului – UE stă pe capul PSD ca să nu mărească deficitul bugetar, banii împrumutați s-au cam terminat și nu mai știu ce/cum să facă ca să acopere golurile create de mărirea pensiilor.

Așa cum socialiștii fac adesea, când rămân fără bani încep să evalueze cine are prea mult, de unde pot să-și acopere promisiunile neacoperite – și nu au probleme morale să fure viitorul actualilor adulți pentru a le mitui părinții pensionari.

Drumul de mai sus mi se pare că indică clar ce se va întâmpla cu Pilonul II:

  • a fost înghețat la 5.1%
  • apoi coborât la 3.75%
  • la mai puțin de 1 an de la acest îngheț, au coborât din nou la 1.375% (chipurile e „temporar”).

Dacă nu vor îndrăzni să jefuiască complet Pilonul II, vor reveni la sistemul antic în care toți banii colectați se duc la Pilonul I. Nici măcar nu contează dacă golesc sau nu Pilonul II – acesta, ca strategie nu poate funcționa decât dacă e continuat, dacă se adună suficienți bani care, împreună cu creșterile din investiții, să poată asigura o pensie suficientă peste 20-30 de ani.

Dacă, după doar 10 ani de la debut, Pilonul II este înghețat, banii depuși nu vor acoperi o pensie decentă. Desigur, PSD își va pune, pentru moment, sacii în căruță. Dar este o atitudine gen „după noi, Potopul” – care mituind pensionarii actuali va muta problema pe guvernele viitoare. Nu uitați – efectele unei decizii statale de asemenea anvergură, pozitive sau negative, nu se văd mâine și nici măcar în 1-2 ani ci departe în viitor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *