Despre iubire si defecte

Se spune că iubim în ceilalți ceea ce iubim în noi înșine și urâm acele trăsături pe care le urâm în noi înșine. M-am gândit, am studiat și… cam așa este, cel puțin în cazul meu. Și, Doamne, multe mai am de urât în ceilalți. Sunt leneș, sunt risipitor financiar, ceea ce se numește „cumpărător impulsiv”, sunt radical în exprimare, sunt egoist uneori, sunt un părinte uneori prea protectiv, alteori prea aspru, sunt necugetat și gura vorbește adesea fără mine, uneori devin/par arogant… Da, am toate aceste defecte. Ceea ce mă salvează în proprii mei ochi este că nu abandonez lupta cu aceste defecte, că născocesc mereu noi metode care să ma ajute să le înving. Uneori câștig lupta, alteori o pierd dar niciodată nu abandonez ci caut noi strategii dacă nu de biruire, măcar de evitare a acelor situații care-mi expun defectele. De exemplu, pentru ca să nu cad în boala cumpăratului, evit plimbarea prin magazin; intru, alerg la raionul cu cele ce am de cumparat, le pun în coș și ies fără să arunc prea multe priviri in rafturi. Lenea?! Pentru că am învățat că nu voi scăpa niciodată de alternanța stărilor de energie cu cele de lene și indolență cumplită, încerc să o combat prin eficiență. 2-3 zile de nemișcare se termină printr-o ceartă internă „Da’ ție, Andi, chiar nu ți-e rușine? Ai amânat și ieri și alaltăieri. Zaci ca un nesimțit pe canapea, privești tot felul de seriale imbecile la TV iar casa se duce de râpă”. După aceasta, când binele și rațiunea înving indolența, ma năpustesc ca un uragan asupra problemelor casnice: arunc rufele în mașina de spălat, cât stau la înmuiat pornesc o ciorbă, cât fierbe zarzavatul spăl băile…
Mulți din cei dragi înțeleg din discursul meu că îi critic. Poate că așa este… dar totuși eu nu îi critic pe ei și slăbiciunile lor ci numai abandonarea luptei, abandonarea rațiunii pure. Da, vorbesc de rațiunea obiectivă, nu cea altoită cu justificări conveniente. La urma urmei, aș putea să-mi urmez firea umană și să-mi caut explicații: „Da, Andi, cheltuiești prea mult, dar muncești mult” (pe naiba, comparat cu cine?) sau „Nimeni nu e perfect, esti doar un barbat și n-ai talent la gospodărie: hrănește-l pe Gabriel cu pizza înghețată că așa fac bărbații adevărați”. Însă n-aș păcăli pe nimeni, cu atât mai puțin pe mine însumi. Este important să ma înfrâng din când în când pentru a mă putea înălța deasupra defectelor. La urma urmei, poate că reușita nu este atât de mult în talentele pe care natura ți le-a hărăzit cât rezidă în maniera în care reușești să-ți controlezi defectele. TOȚI avem momente de lene, momente de procrastinare, de ezitare, la mulți ne vine greu să luăm decizii, avem fobii personale… dar important nu este că le avem ci cum le înfruntam, la fel cum curajul nu este absența fricii ci ceea ce facem pentru a o controla.
A nega defectele, a le ignora și a ignora consecințele lor, nu mi se pare deloc productiv. Dar trăim într-o societate care, din ce în ce mai mult rejectează noțiunea de bine și de rău, vine cu justificări întortocheate despre cum, ceea ce obișnuiam să considerăm un defect este de fapt o calitate, „fiecare e diferit”, „nu mai există normalitate” și pe acest fundal ne este din ce în ce mai greu să acceptăm greșeala provenită din defectele personale. Și prin aceasta ne invalidăm creșterea personală: cum/de ce să corectăm ceva ce nu este greșit?
Întortocheatele raționalizări care le folosim pentru a ne ascunde defectele de proprii nostri ochi e posibil că ne fac să ne simțim mai bine pe moment, dar cel mai adesea nu vom putea perpetua minciuna la nesfârșit. Ascunderea adevărului, păstrarea unei imagini ireproșabile despre noi înșine ne inhibează creșterea și nu ne ajută să progresăm, nu ne conduce la o viață mai bună. Așa că, dragi prieteni, pentru că vă iubesc și vreau să vă fie mai bine, din acest motiv uneori mai dau cu bâta în baltă. Nu pe voi și defectele voastre mă îndârjesc eu, ci pe argumentațiile „self-serving”, fără merite, mi se pune pata, pe acel abandon convenabil „Când să mai citești o carte? Cum să poți pune bani deoparte când viața e așa de scumpă?” s.a.m.d.


 

1 Comment

  • Mada

    June 10, 2012 at 3:47 pm Reply

    Le stii tu pe toate! 🙂

Post a Comment