Prea-binele care face rău

Cu câțiva ani în urmă am citit o postare pe FB care inițial m-a emoționat. O duduie din Rep Moldova povestea, cu indignare și mânie, despre întâlnirea cu o bătrânică sărmană la un McDonalds. Bătrâna, cică, voia niște cartofi prăjiți și nu avea suficienți bani. Tânăra îi cumpărase un meniu complet și se întreba, indignată, cum e posibil ca – după o viață de muncă – să nu-ți poți permite niște amărâți de cartofi prăjiți? Am dar la spate întrebări gen “de ce încerca bătrâna să ia ceva, orice, de la McD, unde toate-s atât de scumpe pentru buzunarul est-europeanului?” sau “e oare indignare sau manifestarea publică a virtuții personale?” și am început să cercetez profilul domnișoarei basarabence. Acolo am urmărit toatele epatante pe care le afișa, locurile exotice – i.e. Monte Carlo, unde se afișa cu prietenul ei… și am trecut la profilul lui – un tânăr, de poate 30-32 de ani, care deși doar locotenent de poliție conducea un BMW X3 și, aidoma prietenei sale, își permite multe din plăcerile vieții.

Continue Reading

Negativitate pozitivă

Se spune în engleză “trebuie 10 fapte bune ca să șteargă una rea“. Tind să cred că e mult adevăr în această zicală. Negativul e mult mai potent decât pozitivul. Vedem asta zi de zi – oameni cu carieră ilustră care rămân în istorie pentru cine știe ce moment penibil, ani de fapte bune șterși de un moment de mânie, prietenii sau relații personale duse pe apa sâmbetei într-o clipă. Cred, de exemplu, că o relație personală e mai curând unită de acele lucruri pe care amândoi le urăsc decât de cele pe care le agreează.

Continue Reading

Al 2-lea Amendament

Ieri, 25 mai 2022, un tânăr de 18 ani și-a împușcat bunica (care va supraviețui) după care a mers la o școală elementară unde a împușcat 19 copii și doi profesori. Urmăresc cu oroare – de la Columbine încoace (1999) -, ca mai toți oamenii care ascultă știrile, aceste măceluri care se succedează cu o frecvență tot mai mare. Sunt prea multe, prea absurde ca să le enumăr aici. Toți oamenii normali – proponenți sau inamici ai armelor de foc – se cutremură și cer acțiune și totuși masacrele continuă. De ce se întâmplă asta și ce s-ar putea face?

Continue Reading

Noua Dreptate…

… e o nedreptate. Așa funcționăm noi, ca oameni: încercăm mereu să rezolvăm o extremă prin extrema opusă, o nedreptate prin nedreptatea opusă. Luptăm împotriva nazismului raliindu-ne în jurul comuniștilor, împotriva marginalizării unei minorități prin marginalizarea majorității, împotriva Lumii Bărbaților adoptând regulile din Lumea Femeilor.

Continue Reading

Avocatul Diavolului

Astăzi, o jurnalistă româncă, staționată în Austria, a postat un clip de la o nuntă homosexuală. Doi indivizi obezi, bărboși, unul în rochie de mireasă… un spectacol grotesc. Eram pregătit să mă amuz pe baza clipului. Mi-am amintit de povestea când Marcy (Amanda Bearse), vecina corectă din Familia Bundy, povestea că nu l-a invitat pe Al Bundy (Ed O’Neill) la nunta ei lesbiană de teamă că acesta va începe să râdă la văzul a două femei îmbrăcate în frac. Ed O’Neill, într-un interviu paralel, a confirmat că e foarte probabil că s-ar fi stricat de râs. 🙂

Continue Reading

Judecata

Spun oricui stă să mă asculte că nu dau două parale pe una din metodele moderne de semnalare a virtuții: “Eu nu judec“. Mi se pare că-i ca și cum un pește ar spune “Eu nu înot” sau o pasăre “Eu nu zbor“. Indiferent de unde credem că avem judecata, mintea, de la Dumnezeu sau de la Evoluție, e imposibil pentru un om să nu judece. Mintea ne-a fost dată ca să judecăm, ca să raționăm, să comparăm. Deci, pentru mare parte, “Eu nu judec” – chiar dacă ar fi adevărată, dar nu este pentru că eu cred că-i imposibil, s-ar traduce prin “Eu renunț la cel mai mare cadou, la tot ce mă desparte de animale” (da, știu că și animalele au inteligența lor dar nu se pretează la analiză).

Continue Reading

Gogoașa umplută (minciuna ascunsă în adevăr)

Îmi amintesc de o întâlnire romantică de la începuturile naive ale peregrinărilor mele. Nu o cunoșteam la fizic, avea doar o poză “din avion”. Îmi povestea cum face sport, aleargă peste 10 km așa că atunci când m-a avertizat “să ai grijă că nu-s piele și os”, n-am luat avertismentul în serios. La o adică, nu aveam un model bine-definit al fizicului dorit la parteneră, doar o frică de extreme. Ei bine, cum povesteam mai târziu “a spune că nu e piele și oase e ca și cum ai spune că Himalaya nu e un deal“. Era mare cât o zi de post. Sigur, e perfect adevărat dar rămâne o ocolire a adevărului, o minciună.

În 1932, naziștii au obținut 33% din voturi dar partidele de stânga/extremă stângă au obținut peste 37% din voturi, fiind o forță redutabilă. De notat că partidele de centru au fost spulberate.
Continue Reading

Din oceanul Pacific a ieșit un trans-fob-ic

Într-o conversație cu Ben Shapiro, o activistă a scăpat definiția modernă a “transfobiei”: oricine este critic, oricine spune că “bărbații sunt bărbați și femeile sunt femei” (această frază e – spun activiștii – incitare la violență și discriminare împotriva transsexualilor). În această definiție, da, sunt transfob. Cum spune și Shapiro în acel discurs, subscriu la faptul că un om este un om, are drepturile sale și poate să-și caute fericirea în orice fel și chip dorește fără intimidare sau amenințare… dar nu voi renunța niciodată la etalonul “bărbații sunt bărbați și femeile sunt femei” – lucru care poate fi dovedit științific prin ADN (deși în anumite state, cum e Canada, nu mai este voie să demonstrezi științific acest lucru în curte) – pentru că, spun idioții la putere, sexul nu este legat de gen.

Continue Reading

Românul “ocupat”

Unul din lucrurile care am ajuns să le urăsc sunt prietenii români care, pentru a te întâlni îți crează un sentiment de om inferior care cere audiență la o personalitate importantă. Dacă nu știți tipul atunci e foarte probabil că sunteți unul din ei.

Nu te-ai văzut cu X de N luni sau chiar ani. Vorbești cu el la telefon sau dai nas în nas la magazin. “Băiiii, nu ne-am văzut de atâta timp! Musai trebuie să ieșim la o bere“. “Sigur, hai să ieșim vineri“, spun eu. Pentru mine lucrurile sunt simple – și dacă nu sunt le fac eu să fie simple.

Continue Reading

Politica eficientă

După 20 de ani de Canada politica din RO este, pentru mine, un circ. Puținele insule de moderație și calcul sunt imediat astupate de beșteleală ca la ușa cortului, de diviziuni, amocuri personale, crize de nervi publice, de declarații lipsite de măsură pe care omușteanul le-ar putea face la bere dar nu de la tribună sau de pe postamentul unui partid. UN CIRC, vă spun!

Nu e un circ artificial ci unul natural – pentru că majoritatea publicului fix asta dorește. Circ, chiar și fără pâine. Bucuria adulților (mai tristă și mai ridicolă decât cea a copiilor) atunci când Ponta și Băsescu se împroșcau cu invective și bășcălie, amuzament maxim la bâlbele lui Dăncilă chiar și când era să ne făcă terci, lighene de zoi cu care PNL aruncă în USR și vice-versa, spurcatul dintre Ponta și Tudose în PRO România ș.a.m.d.

Politica este un exercițiu de realism.

Continue Reading