Când te-neci şi lumea năvăleşte deasupra ta
Nu fuma, nu plânge, nu arăta, nu te-mbăta
Scufundă-te drept, nu te zgrepţăna
De rădăcini, de speranţe, vise, de mâine
Urlă şi jeleşte în tăcere şi varsă într-un blog
Gânduri, analize şi metafore, fii un câine
Muşcă, latră, adună totul ca pe-un drog
Care îţi îngreunează pleoapele
Si te conduce spre fund, spre linişte
Spre negrul paşnic de unde-ai venit
Strâmb, hidos, nedemn să fii iubit.
Când te-neci şi lumea îţi intră-n nări, în gură
Trage-o adânc în piept, nu te mai zbate
Nu strica dezechilibrul senin de ură
Pe care-l porţi, de-atâta vreme, în spate
Alunecă, alunecă spre fund, spre linişte
O vrei, o visezi, clipeşti, zâmbeşti
Si iaraşi o doreşti.
Salută lumea care-ţi înfundă plămânii
Ucigindu-te, vrei, nu vrei
Ea îţi rezolvă problema si tu…
Tu-i rezolvi problema ei.
No Comments