Ne-Jurnalism

Trăim în epoca minciunii. Trump vorbea de “fake news” iar cealaltă tabără au construit locuri virtuale unde oamenii pot verifica “neadevăruri” (și uneori aceste locuri, cum ar fi Snopes sau PoliticoFact, sunt adevărate temple ale contorsionării adevărului). Din nefericire, acesta e adevărul – suntem mințiți. Nu supuși unei părtiniri umane, asta e natural, ci o distorsionare care ne infantilizează, care ca-n “A Few Good Men” ne consideră prea slabi ca să digerăm adevărul.

Continue Reading

Democrații anti-imigrație

Facebook-ul, cum am spus deseori îmi face shadow-ban. Pentru cei ce nu știu aceasta înseamnă că ascund postarea și chiar și cei ce-mi urmăresc zidul nu o văd. Și nu vorbim de postări ridicole ci din cele care argumentează solid puncte de vedere antitetice cu doctrina zilei. O fac pe baza sursei și cuvinte cheie – și acest canal (nu-i scriu numele) e unul dintre cele care sunt ascunse.

Așa că voi încerca să filtrez postarea punând-o pe blogul meu și abia apoi distribuind această locație, pentru a păcăli algoritmul.

Kawasaki Vulcan S la 25,000km

Acesta se dorește un soi de review pentru motocicleta mea. E o motocicletă care, încă de la lansarea din 2015, a fost extrem de populară așa că youtube și blogurile sunt pline de prezentări. Totuși, unde merge mia, merge și suta, nu?

Am luat-o pentru că acele prezentări și prețul m-au convins. E genul de motocicletă așa cum îți dorești să fie vaca: grasă, lăptoasă și devreme acasă. Am plătit pe ea, în 2017 (era modelul din 2016), un preț excepțional de bun – doar 7400$ CAD (cam 4500 euro). Avea și șaua de pasager și suportul de picioare pentru el – care sunt cam 500$ (în curând ne vor vinde și șuruburile separat). Dar am luat-o din St Anne, din sudul Montrealului, cu mai bine de 1000$ cât ar fi costat aceeași moto în Ottawa. Și am cumpărat-o în februarie care, așa cum vă imaginați, nu-i lună de mari vânzări moto în Canada.

Continue Reading

America lui Trump – Fake News 3

Mi s-a lipit de minte o scenă din filmul auto-biografic al lui Howard Stern, Private Parts. Dacă nu știți cine este, folosiți link-urile oferite, dar pe scurt e un DJ care și-a făcut faima aducând în la microfon, bubele, mucegaiurile și noroiurile acestei lumi. În scena asta unul din șefii stației radio, indignat de emisiunea lui Howard, vrea să-l concedieze. Un angajat îi spune că nu e o idee bună: că ascultătorul tipic stă pe o stație radio 18 min în timp ce fan-ii lui Howard nu schimbă postul vreme de 1h și 20 min. „Dar cum rămâne cu cei care-l urăsc pe Howard?” întreabă șocat directorul. „Bună întrebare. Cei care-l urăsc rămân pe post, în medie, 2 h și 30 min zilnic”.

Continue Reading

Românul “ocupat”

Unul din lucrurile care am ajuns să le urăsc sunt prietenii români care, pentru a te întâlni îți crează un sentiment de om inferior care cere audiență la o personalitate importantă. Dacă nu știți tipul atunci e foarte probabil că sunteți unul din ei.

Nu te-ai văzut cu X de N luni sau chiar ani. Vorbești cu el la telefon sau dai nas în nas la magazin. “Băiiii, nu ne-am văzut de atâta timp! Musai trebuie să ieșim la o bere“. “Sigur, hai să ieșim vineri“, spun eu. Pentru mine lucrurile sunt simple – și dacă nu sunt le fac eu să fie simple.

Continue Reading

America lui Trump – Fake News 2

Dacă ați pierdut, citiți Fake News 1.

A crede că poți analiza America de Nord pe baza informației găsite în presa centrală este la fel de naiv ca și a crede că poți înțelege comunismul citind Documentele Partidului. Ce anume mă face un asemenea expert în presă? Experiența și interesul, nimic mai mult. Poate că și lipsa unei vieți personale în ultimii 12-13 ani mi-a lăsat mai mult timp liber pe care l-am folosit în analize, comparații, în deducerea adevărului.

În 2003, blocat într-o slujbă unde lenea era mai prețuită decât munca, am început să citesc 3-4 portaluri de știri zilnic: CNN, BBC, Reuters, Al Jazeera. Am observat cu surprindere că întâmpinam cu emoții diferite, aceeași știre când era relatată de portaluri diferite. De ce o dată jubilam pentru americani (era timpul războiului din Irak) și o dată plângeam pentru irakieni? Așa că începeam să analizez, să compar și să observ cele câteva fraze sau strategii pe care agenția de știri le folosea pentru a-mi atrage simpatia sau oprobiul.

Continue Reading

America lui Trump – Fake News 1

Imaginați-vă că anul este 1988, țara este România. Imaginați-vă, de asemeni, că întâlniți un american care a învățat românește și vă felicită pentru că trăiți în România. Mai mult, vă invidiază pentru prosperitatea adusă de comunism, pentru că trăiți în societatea pașnică și echilibrată a socialismului. Cum “de unde știe de toate acestea”? Nu, nu trăiește în RO și nici n-a vizitat prea multe locuri dar citește. Citește Scânteia. Și România Liberă. Omul a învățat românește și citește cam tot ce găsește la standurile de cărți și ziare. Americanul ipotetic nu este nici prost, nici needucat, nici răuvoitor – doar neinformat și naiv pentru că el crede că poate descoperi adevărul în mass-media centrală. Noi știm, desigur, că tot ce știe și crede el este ridicol dar cum putem să-l convingem că lucrurile în România nu-s ca în America?

Continue Reading

Politica eficientă

După 20 de ani de Canada politica din RO este, pentru mine, un circ. Puținele insule de moderație și calcul sunt imediat astupate de beșteleală ca la ușa cortului, de diviziuni, amocuri personale, crize de nervi publice, de declarații lipsite de măsură pe care omușteanul le-ar putea face la bere dar nu de la tribună sau de pe postamentul unui partid. UN CIRC, vă spun!

Nu e un circ artificial ci unul natural – pentru că majoritatea publicului fix asta dorește. Circ, chiar și fără pâine. Bucuria adulților (mai tristă și mai ridicolă decât cea a copiilor) atunci când Ponta și Băsescu se împroșcau cu invective și bășcălie, amuzament maxim la bâlbele lui Dăncilă chiar și când era să ne făcă terci, lighene de zoi cu care PNL aruncă în USR și vice-versa, spurcatul dintre Ponta și Tudose în PRO România ș.a.m.d.

Politica este un exercițiu de realism.

Continue Reading

Dialoguri

Cum funcționează dialogul între doi oameni normali când unul e deranjat de ceva anume (I= Interlocutor):

I1: Nu m-am simțit confortabil cu ce spuneai
I2: Da? Mă scuzi, n-am știut. Pe viitor, am să încerc să-l ocolesc.
I1: Mulțumesc.

Banal. Plictisitor. Unul cere, celălalt dă. Nimeni nu se simte atacat. Nu este pic de sare și piper. O versiune germanică.

Iată însă versiunea latină în care măcar unul, dacă nu chiar amândoi, au stimă de sine redusă – e spumos, animat, antrenant și (cel mai bun lucru) conflictul e asigurat:

Continue Reading

Pălării și cutiile lor

Toți, absolut fiecare din noi, trebuie să poarte multe pălării: cea de om, de prieten, de fiu sau fiică, de părinte, de român, de profesionist, de membru al opiniei publice. Asta e valabilă pentru fiecare dintre cei 7.7 miliarde de membri ai speciei umane care locuiesc pe această planetă. Nu ar trebui să fie o problemă – cât timp am folosi pălăria corectă în relația corectă. Din nefericire, rolurile se suprapun – uneori armonios, alteori în contradicție. Când lucrurile sunt armonioase, evident că totul este bine și frumos. Cum rezolvăm, însă, contradicțiile este ceea ce face diferența între oameni și culturi.

Continue Reading