Blues Food for Thought

Români din America de Nord

Important: Rețineți că am scris „români”, cu un singur „i”. Nu generalizez ci doar povestesc câteva interacțiuni cu anumiți români de aici. Nu cred că există un destin, personal sau colectiv, pe care un individ puternic să nu-l  poată depăși. Din păcate mulți, chiar și la mii sau zeci de mii de kilometri de țara mamă, nu au putut (sau nu au dorit) să se desprindă de anumite defecte pe care cultura noastră le tolerează…

Continue reading

Blues Commentary Uncategorized

Cearta la români…

… nu este ceartă. Este anihilare. Este un război nuclear, total, care nu lasă cărămidă peste cărămidă. Pentru că, pesemite, suntem emoționali. Unii ar spune „lipsiți de educație” sau „nematurizați”, “bădărani” sau “psihopați” dar de ce i-am asculta pe aceștia?! Războaiele, cred eu, sunt uneori necesare. Cele limitate, în care urmărești un scop. Dar, nu, la noi scopul se pierde foarte repede după începerea războiului. Tot ce mai rămâne este dorința de anihilare. Și când…

Continue reading

Blues

O statuie

Deseori simțurile funcționează în gol. Vedem, auzim, gustăm, atingem – absolut în gol, pentru că mintea nu prelucrează nimic din ce cunoaștem. Vorbim unii cu alții și totuși comunicăm atât de rar, nu ne transmitem informațiile importante. Clefăim la o mâncare și gustul ei se pierde în neant – poate pentru că mâncăm fără să ne fie foame, poate pentru că ne este prea foame, adesea pentru că suntem grăbiți. Privim prin lucruri și oameni…

Continue reading

Blues

Marea Amorțeală

Toamna si-a așternut pătura de frunze moarte, fructe putrezite, castane căzute, peste natură. Marea Amorțeală se așterne peste pământ pas cu pas. E frumoasă toamna, frumoasă și tristă. Este, dacă doriți, imaginea unui „ce-ar fi putut fi”. Plină de nostalgii, de regrete pentru acele zile de primăvară sau vară pe care le-am irosit privind un film idiotic sau tocând ore întregi prostii despre politică și lucruri mici. Ne-am dori să întoarcem timpul înapoi, s-o luăm…

Continue reading

Blues

Sfaturi pentru inimă albastră

Ascultam cântece pe Youtube. Mă puneam “la punct” cu muzica românească pentru că în ultimii 13 ani am urmărit prea puțin ce se petrece în acest sector. Din una în alta, clickuind aproape aleator pe cântece, am dat peste “Mi-e dor te tine” cu Mălina Olinescu. “Nice” mi-am spus eu și mi-am spus să văd ce mai face. Am googlat și… da, nu vă mai făliți, voi știați și eu nu știam (și eram mai…

Continue reading

Blues

A doua șansă

N-am priceput niciodată „criza de maturitate”. Până când nu m-am gândit la povestea lui Frank. Mi se părea absurd să trudești ani și ani pentru niște țeluri – prosperitate și stabilitate financiară, copii crescuți și puși pe un drum corect în viață – ca, la timpul „recoltei”, atunci când orizontul pictează apusuri de soare savurate de doi oameni care au construit atâtea, să abandonezi ogorul și să o iei de la capăt. Da, am fost…

Continue reading

Blues

Fericirea – Final

Am ajuns în Toronto încă pe lumina muribundă dar nu mai puțin frumoasă (Soarele știe, spre deosebire de Madonna, să apună cu demnitate). Seara alături de prieteni a fost foarte plăcută: isteața de Flavia avea o prietenă în vizită și l-au cooptat imediat pe Gabriel. Am băut bere cu Alfred pe terasa din spate iar Carmen s-a chinuit pentru niște bucate grozave. N-am simțit lipsa lui Serena Ryder

Continue reading

Blues

Fericirea

„Fericirea este un fluture care, urmărit, rămâne dincolo de atingerea ta dar care poate, dacă te liniștești, va pogorâ pe tine.” spunea Nathaniel Hawthorne. Este un citat în care cred dar care vorbește de o atitudine care-mi este dincolo de fire.

Continue reading

Blues Food for Thought

Ce s-a întâmplat cu noi?

Astăzi am căpătat un nou regret existențial: regret că n-am îngropat o „capsulă a timpului” când aveam 20 de ani. Mă refer la o capsulă care să poarte mărturie despre cine voi fi peste 25 de ani, ce realizări voi avea. Nu e vorbă că nu-mi aduc aminte despre cele ce gândeam atunci dar mi-ar face plăcere să pot demonstra că așa gândeam atunci.

Continue reading