Îl cunoașteți. Îl întâlniți în fiecare zi, ascuns după un chip sau altul. După câteva minute de conversație, nu știți de ce vă simțiți cald pe dinăuntru. Nu, nu genul acela plăcut de căldură care îți încălzește sufletul ci genul de căldură de furnal, care te mistuie pe dinăuntru. Fiecare vorbă pe care Polemizatorul o rostește, aduce cazanul mai aproape de temperatura de explozie. N-ai cum câștiga, n-ai cum să-l oprești. Dacă e seara și spui că e aproape noapte, se îndârjește să-ți arate soarele în dunga, să aducă trei prieteni care să confirme că e încă zi. Dacă admiți că este încă zi, îți spune că ești lovit la cap și vezi prea luminos.
Poate crezi că dacă mărturisești sincer că nu te interesează că e zi sau noapte, vei fi eliberat. Greșit. Lipsa ta de părere este ceea ce e îngrozitor în lumea de astăzi. Noroc că el e pus să vegheze asupra sorții lumii, știe ce este corect și e alături de tine pentru a te corecta.
Polemizatorul nu face. El vorbește despre ce-ar trebui ceilalți să facă. Dacă este educat, aduce și niscaiva clipuri și/sau citate care să-i susțină părerea (repet, de moment, pentru că părerea lui/ei se poate schimba funcție de nevoile demonstrative). Când nu are argumente, jignește. El nu este ca “alții”, credul sau tâmpit. O face pe muchie de cuțit pentru că e prea laș ca să riște un pumn în figură. Dacă-i spui că nu-i frumos că te face credul sau tâmpit, spune că n-ai înțeles tu bine.
Polemizatorul este, de obicei, și o lipitoare socială. Trăiește de pe pielea părinților, prietenilor, colegilor, cu mici slujbulițe sau comenzi. Este prea ocupat cu dezbaterea situației ca să mai contribuie la rezolvarea ei. Dacă societatea îi permite, rămâne student până într-a doua jumătate a deceniului patru a vieții lui. Acolo, printre studenți, poate prinde mereu o nouă generație pe care s-o uimească prin concluziile savante, incitante, la care l-a condus gândirea lui complicată.
Mai târziu în viață, când e forțat să meargă la muncă, Polemizatorul este atras – duh! – de sinecuri, de locuri unde vorbitul valorează mai mult decât acțiunea. Nu numai că nu ajută, dar încurcă lucrurile atât de mult cu îngrijorările lui, cu gândirea lui, creață după ce a stat pe bigudiuri, cauzează ședințe de ore întregi până duce departamentul într-un blocaj cognitiv.
Evident, Polemizatorul este socialist. E numai normal – suge de la societate și, în fiecare caz social vede o durere ascunsă, asemeni celor care-l împiedică să devină un contributor la societate. Nu se implică, nu donează – n-are de unde, ne spune el/ea (cinstit!) -, nu pune osul la treabă dar știe precis cum ar trebui alții – de obicei politicienii și cei cu bani – să acționeze ca să facă o societate mai bună. În această societate mai bună, care există numai în mintea Polemizatorului, în sfârșit talentele lui analitice și de complicare a situației, vor fi recunoscute și el va putea rezolva orice dificultate cu 2-3h de tirada. Nu votează dar are păreri politice, nu donează (nici măcar timp din care ar avea din belșug dacă ar fi capabil să dea din mâni la fel de bine cum dă din gură) dar are păreri sociale, nu acceptă responsabilitățile vârstei adulte dar deplânge modul în care alții ignoră aceste responsabilități, nu muncește dar poate învăța pe oricine cum se muncește.
Acesta este Polemizatorul. Unfriend. Block. Phewww…
No Comments