Amintiri din SCOALA ROMÂNEASCĂ

Îmi amintesc cu plăcere de învățătorul meu, domnul Romanescu. Era aspru – nu ne lăsa să vorbim între noi, să ne prostim în timpul orelor – dar nu era isteric, nu făcea crize, nu ne smulgea părul. Din când în când, profitând de un arătător lung ca o lance medievală și de clasele extrem de mici de la școala Nr. 12, dacă nu erai atent, te lovea ușor peste țeastă. Nimeni nu se supăra – colegii râdeau iar cel vinovat ridica spre dnul Romanescu o privire de vițeluș.Îmi amintesc că, după ce-a frunzărit rapid abecedarul, a rugat părinții să cumpere Contesa de Segur – Povești și un anume volum din colecția Povești Nemuritoare. Poveștile ne motivau mult mai mult să citim decât informații serbede, cum ar fi aceea că „Ana are mere” (deși, fiind vremea comunismului, cu penurii, era o realizare pentru Ana).

Continue Reading