Era vara. Dana ne invitase la o petrecere pe cei din gașcă. Părinții ei erau plecați, parcă la țară și era o datorie de onoare să răvășești casa cuiva ai cărui părinți nu erau prezenți. Practic o căutau cu lumânarea lăsând niște tineri nesupravegheați, nu?! La Dana nu ne-am putut împlini datoria pentru că era cu gura pe noi: „ai grijă unde scrumezi”, „fă așa”, „nu acolo” etc. După atâtea imbolduri de echilibru și abținere, lumea s-a cam săturat de petrecut și pe la 11 „șezătoarea” s-a spart. Eu si GH am plecat împreună – el avea mașina lui taica-su, cu un număr mic, potrivit pentru a nu oprit de poliție 1-IS-141. Eu locuiam aproape de el și beneficiam de transport gratuit.
