Lawrence al Canadei

Lawrence al Arabiei este un personaj surprinzător, binecunoscut pentru modul în care a unificat triburile Arabiei în timpul Primului Război Mondial. Strategia lui, de a uni triburile arabe împotriva Imperiului Otoman, era cu atât mai surprinzătoare și nelalocul ei când o privim prin cadrul strategiei generale a Imperiului Britanic care dezbina localnicii.

La fel de surprinzător, dar mult mai puțin cunoscut, este colegul meu Lawrence al Canadei. Continue reading “Lawrence al Canadei”

Minciuna

Pierdeam timpul în mașină, așteptându-l pe fiu-meu să iasă de la Tae-Kwon-Do. Făcusem ceva cumpărături dar fusesem mai rapid decât mă așteptam și trebuia să ucid minute bune.  Celularul nu mai avea baterie, n-aveam nici o revistă asupra mea și la radio nu era nimic interesant așa că mi-am îndreptat atenția asupra celor ce se petreceau în parcare.

Era începutul verii – cald și, la ora șase, soarele încă lumina puternic ca în miez de zi. La un moment dat, în oglinda retrovizoare am zărit o mașină decapotabilă roșie. Din ea s-a dat jos o blondă cu un colier de mărgele colorate și o rochie din bumbac care curgea pe corp punându-i formele în evidență. Continue reading “Minciuna”

3360 km în 5 zile (+1) – Zilele 5 și 6

Introducere
Ziua 1
Ziua 2
Ziua 3
Ziua 4

Cred că n-ar fi atât de multe de spus despre ziua 5 a călătoriei. Trebuia să fie ultima zi dar situația durerii de spate mă făcea să mă îndoiesc de realismul planului. Peste noapte, durerea care a însoțit schimbarea poziției m-a smuls din somn de câteva ori. Eram încă înțepenit rău și anumite mișcări îmi făceau mai rău decât altele. Îmi spuneam că, odată pus în șea, aș fi putut merge dar nu puteam conta să rămân în șea încontinuu mai mult de 200 km. Situația, mă îngrijoram, se putea agrava și mă putea bloca prin cine știe ce colț uitat de lume mult dincolo de vacanța mea. Am început să examinez ideea de a mai rămâne în Bangor, o localitate despre care nu știam nimic și care se afla în traseul meu numai întâmplător. Celia mi-a sugerat același lucru – să rămân cât e nevoie. Ea este mămoasă și mereu îngrijorată însă, de data aceasta, trebuie să admit că îi împărtășeam temerile. E bine să știi să te forțezi dar trebuie să știi și când să te oprești. Continue reading “3360 km în 5 zile (+1) – Zilele 5 și 6”

Când era cât pe ce să mor (continuare, episod romantic…)

Da, dar toate aceste povești sunt din tinerețea ta, Andi! parcă aud eu glasul cititorilor minunatelor mele pățanii. Acum te-ai maturizat și îți dai seama ce

Motocicleta
Eroina lovita

tâmpenii erau.”
Bineînțeles că m-am maturizat și bineînțeles că-mi dau seama ce decizii tâmpite luam, dar asta nu înseamnă că m-am maturizat atât încât să nu le mai fac. Să analizăm deci ciclul de „aproape-moarte” după depăşirea vârstei de 40. Continue reading “Când era cât pe ce să mor (continuare, episod romantic…)”

Când eram cât pe ce să mor (continuare)

Aveam 16 ani și jumătate.Da, era pe vremea când ne mândream cu jumătățile, când mulți dintre noi se străduiau să îmbătrânească mai repede. Eram din nou la mare cu părinții. Într-o stațiune de familiști. Bleah! Ce șanse ai să agăți când te pozezi cu babacii la malul mării. Și dacă, printr-o minune cerească, agăți ceva e foarte probabil că și ea este cu părinții. Dacă nu ești de acord cu furnicarea prin tufișuri, atunci scoateți din gând agățatul. Eu nu l-am scos pentru că era dincolo de puterile mele de adolescent răvășit hormonal. Continue reading “Când eram cât pe ce să mor (continuare)”

Spiderboy – 2 (Amorezat)

Era vara. Dana ne invitase la o petrecere pe cei din gașcă. Părinții ei erau plecați, parcă la țară și era o datorie de onoare să răvășești casa cuiva ai cărui părinți nu erau prezenți. Practic o căutau cu lumânarea lăsând niște tineri nesupravegheați, nu?! La Dana nu ne-am putut împlini datoria pentru că era cu gura pe noi: „ai grijă unde scrumezi”, „fă așa”, „nu acolo” etc. După atâtea imbolduri de echilibru și abținere, lumea s-a cam săturat de petrecut și pe la 11 „șezătoarea” s-a spart. Eu si GH am plecat împreună – el avea mașina lui taica-su, cu un număr mic, potrivit pentru a nu oprit de poliție 1-IS-141. Eu locuiam aproape de el și beneficiam de transport gratuit.

Blocul lui Dana, Copou, Iasi
Blocul lui Dana, Copou, Iasi

Continue reading “Spiderboy – 2 (Amorezat)”

SpiderBoy – 1

Totul a început cu o amenințare. Pierdeam cheia de la casă. După ce ai mei au schimbat yala de 2 ori, mi s-a pus în vedere că dacă o mai pierd o dată voi primi o bătaie „soră cu Moartea”.  Deși m-am temut întotdeauna să cunosc rubedeniile Morții, ziua de vară și absența părinților mei de acasă s-a dovedit mai puternică decât înțelepciunea celor 12 ani ai mei. Asta nu spune mare lucru – cam orice tentație, oricât de mică, este mai puternică decât vlăstarul de înțelepciune a unui băiat de 12 ani.

Etajul II
Etajul 2 – Apartamentul parintilor

Continue reading “SpiderBoy – 1”

Vacanța de iarnă – Epilog

Andi Machiat
Andi Machiat

În bunul obicei ale poveștilor autohtone, totul nu fusese decât o confuzie și o neînțelegere. Aparent, prietenii mei făcuseră un bairam monstru în seara când ajunseseră în Vatra Dornei. Domnul profesor universitar îi admonestase și îi pusese sub cauțiune, pentru că el era venit la odihnă. Pentru desfășurarea în condiții optime a activităților sportive pe care le avea în plan, îi erau necesare opt ore de somn odihnitor (acum, la 40, subscriu la punctul lui de vedere). Cauțiunea a funcționat, pentru că prietenii mei mă scărpinau mereu la ceafă (metaforic vorbind) când încercam să dau muzica mai tare.  Problema fusese că această admonestare nu fusese trimisă unui alt grup de tineri dezlănțuiți care celebrau și ei prima seară de libertate. Domnul profesor universitar, fără să mnai facă investigații, a vrut să stârpească muzica și distracția de la rădăcina beregăților noastre. Alcoolul pe care îl consumase îi fusese sfetnic de nădejde. De-ar fi reușit să treacă dincolo de ușă, ar fi avut liniște cu certitduine pentru că pușcăriile observă o oră strictă de „stingere”. Continue reading “Vacanța de iarnă – Epilog”

Vacanța de iarna – 4

Șchiopătând, înjurând la fiecare pas ca un călugăr părăsit de amantă, m-am îndreptat spre sediul Miliției. Nu era departe, dar între mine și el era o apă. Și un pod… dar cam departe pentru șchiopătatul meu. Era 30 decembrie, fără taxiuri, așa c-am șchiopătat bine-mersi prin zăpada apoasă. Ora, de acum, se apropia, probabil de miezul nopții: pokerul, atacul, panica, ședințele de partid cu tot felul de gânduri, căderea luaseră timp iar dispozitivele cu ceas nu erau omniprezente ca acum.

La sediul prietenoasei Miliții, sub o ghirlandă de plastic își petrecea tura un individ gras și plictisit, probabil pe jumătate beat (nu pot jura pentru că beți sau trezi, arată cam la fel). I-am povestit, sacadat, panicat, găfăind că avem nevoie de ajutor. Continue reading “Vacanța de iarna – 4”

Vacanța de iarnă – 3

Evenimentul principal, cel care m-a apropiat extrem de mult de moarte, deși la vremea respectivă nu realizasem aceasta, s-a petrecut câteva zile mai târziu… sau poate noaptea următoare. În acele  condiții, timpul își pierdea semnificația: la 17 ani zilele, lunile sau chiar anii nu au multă semnificație.

Într-una din camere se încinsese o partidă de poker. Cum jocurile de noroc, cele pe bani (și nu se juca pe chibrite), erau interzise, ușa la cameră fusese închisă, cei care doreau să intre fiind siliți să se identifice. Continue reading “Vacanța de iarnă – 3”