Corecție

În trenul spre București, pe coridor, puțea a urină. Nu era cum să nu miroase astfel, având în vedere că atunci când trăgeai apa nu curgea nimic. La asta se mai adăuga și efectul trecerii prin WC a celor care n-au făcut armata și deci nu erau buni la țintă.

Plimbându-mă prin București, treceam pe străzi cu clădiri vechi și mă bucuram de ele. Visarea îmi era întreruptă, ici și colo, de câte o zonă cu un puternic miros de urină, adeseori câte o pată marcând pe caldarâm locul ușurării cuiva și a crispării mele.Continue Reading